Am tot citit in ultima perioada pe internet fie pe retele de socializare, fie pe forumuri sau bloguri despre activitatile si indatoririle casnice pe care ar trebui sa le aiba un copil in casa. parerile sunt de obicei impartite intre a-l responsabiliza pe copil cu anumite sarcini pe masura varstei cu scopul de a-i fi mai usor pe viitor si a-l lasa sa-si vada de copilarie. Eu una nu prea am inteles treaba asta cu "a-l lasa sa-si vada de copilarie", poate si pentru ca personal sunt o sustinatoare a primei afirmatii. Nu, nu sunt de acord ca daca ii dau o sarcina de indeplinit unuia din copii mei, inseamna ca ii fur copilaria, ba din contra mi se pare ca i-o imbunatatesc, ca invata poate ceva nou sau isi va forma niste deprinderi ca a-si face patul singur sau a-si strange jucariile/cartile folosite.
Ultimul articol pe aceasta tema pe care l-am citit a fost al Ralucai : Regrete dupa 6 ani de parinteala, care mi-a placut mult si datorita curajului ei de a recunoate deschis greselile pe care ea le-a facut in educatie copilului. Din diverse motive, o parte din ele recunosc si eu ca le-am facut si culmea, nu la primul copil ci la al doilea. Sper sa le corectez in timp. Discutiile generate de acest articol cred ca m-au determinat sa includ pe aces blog si o insemnare depre activitati in bucatarie
Nu-mi place in general sa pun poze cu copii mei pe internet, dar aseara cand gateau fetele le-am pozat ca sa arat ca gatitul poate fi atat educativ cat si distractiv. Nu e pentru prima daca cand fetele fac ceva in bucatarie, m-au mai ajutat sa taie ciperci sau sa curete usturoi, sa spele legume, etc...dar e pentru prima data cand Cris (9 ani) a gatit singura o mancare (spanac cu cubulete de pui) si pentru prima daca cand Didi (5 ani) face o prajitura (tarta cu pere din compot)
Spanac cu cubulete din piept de pui:
Tarta cu pere
Mancarea a fost delicioasa, chiar si mofturicea de Didi a mancat spanacul, iar prajitura ... n-a mai ajuns pe farfurie sa fie pozata.
Ce-au invatat fetele in urma acestei activitati, noutatile de acum:
- cum se toaca prazul, cum se caleste
- cum arata pieptul de pui si cum se transforma in timp ce e gatit
- cum arata zaharul in comparatie cu faina, uleiul fata de otet ( asta pt cea mica era oarecum nou)
Plus, probabil alte multe informatii de care nu-mi dau eu seama, pentru ca intrebari au fost destul de multe.
Minunaaaaaat!!! Ce amintiri frumoase! :)
RăspundețiȘtergereSunt total de acord. Eu am fost alaturi de Buni de cand eram super mica in bucatarie... si nu numai ca nu mi-a furat copilaria, din contra! :)
Imi placea enorm sa o ajut sa aleaga orez, sau fasole .. haha, sau sa pregateasca verdeata... sau sa fac cu aluat sa il formez :))).
Iti multumesc pentru o gramada de amintiri simpatice (mai ales atunci cand am facut drob cu buni cap-coada... daca excludem partea cu organele fierte... hahahahahahaha).
Cred ca am rarit putin activitatea dupa ce s-a nascut surioara mea mai mica - atunci i-am acordat ei mai multa atentie (si daca ma uit ce varsta aveau cand ai scris articolul fetele, constat ca intre ele e aceeasi diferenta ca intre mine si surioara mea: 4 ani).
ps: si mi-a mai adus aminte de ceva: cand am gatit spanac congelat... :))). Doamne ce grozavie. Am cautat o punga cu spanat congelat intreg - asa scria pe punga. Cred ca daca m-as fi putut filma cand am desfacut punga si in oala mea cu apa pregatita s-a rasfirat o mare de firicele tocate de zici ca era o papiotata de ata bucatita marunt.... :)))))))))). Oh.. da.
Nu-i așa că lângă părinți bunici, ajutându-i la treabă mai în joacă mai în serios ne-am format ca oameni și deprinderi și am învățat multe? Si am generat tradiții. Când privesc înapoi pot povesti cu drag ce momente petrecute împreună, cine ce m-a învățat, ce am am făcut. Și sunt amintiri frumoase din copilărie, pline de oamneii dragi. Oare vor putea povesti așa ceva acei copii care sunt lăsați sa-și trăiască copilăria?
ȘtergerePS: Îmi închipui că a fost ceva deosebit acel spanac.Mi-a amintit de prima mea mancare de mazăre, după o retetă cu lapte primită d ela o unguroaică. Semăna cu ceva săpun. A fost prima mancare pe care i-am gătit-o soțului, prieten e vremea aia Aflasem că e preferat lui și îl invitasem la masă. dar am reușit să fac alta comestibilă cu putin ajutor.
Dam asa este! :)
RăspundețiȘtergereSurprinzator, mancarea a iesit foarte buna (dupa ce am strecurat „ firele de ata taiata” :)))))))))) - la final nici nu ai fi banuit ce s-a intamplat cand am pus spanacul in apa. Dar eu nu am putut sa mananc :)). Desi rezultatul final arata ca o mancare obisnuita, eu nu reuseam sa imi scot din amintire firicelele, haha.
Vai ce mult imi place mazarea :D. Si in ultima vreme nu am mai gasit asa ceva.. decat un soi de furajera, ce nu se putea consuma (fara consecinte, haha). Dar in copilarie, imi amintesc ca intr-un an, i-am cules toata mazarea bunicii mele si o mancam asa, negatita. Ce dulce si buna era. :D
E am devenit prietenă cu mazărea după ce mi-am cunoscut soțul. Acum o cultiv în grădină, dar semințele le cumpăr mere primăvara. Negătită însă nu îmi place oricât de crudă este.
Ștergere