joi, 29 iunie 2023

Jeleu de coacăze roșii- Reflexii în oglindă (18)

 Coacăzele roșii nu intră prea sus în lista noastră de fructe preferate, dar sub formă de gem/dulceață este o altă poveste. Fiind vorba de boabe cu coaja ceva mai tare, știu că nu prea se zdobesc singure ca să devină gem și ar rămâne mai degrabă un soi de dulceață. E motivul pentru care nu sunt fan dulceață de vișine. Prin urmare am căutat o variantă să-mi fie mai convenabilă, mai pe gustul meu. Am găsit pe Savori urbane o rețetă perfectă pentru ceea ce doream, deși nu am respectat-o întocmai, nu am folosit și zmeură în compoziție.

Întâmplarea face că am folosit un castron de inox la pregătirea fructelor, lucru care mi-a creat multe reflexii simpatice. Mi-a plăcut să ma joc cu ele, să încerc mai multe poze.

Ingrediente:

1 kg coacăze roșii
1 kg zahăr
400 ml apă
sucul de la o lămâie

Mod de preparare:

Se curăță fructele de codițe și se spală în apă rece.


 

Se pun într-o cratiță cu sucul de lămâie și apa și se pun la fiert. La 5-10 minute din momentul când încep să fiarbă, se scot și se pasează. Eu le-am trecut prin sorcătorul de care v-am vorbit dimineață, în rețeta de peltea de zmeură.


Sucul obținut se măsoară și se amestecă cu o cantitatea egală de zahăr. Eu am obținut aproximativ un litru de suc, deci am adăugat un kilogram de zahăr. Inițial mi s-a părut prea mult zahăr și am pus doar jumătate, dar la fiert nu se lega deloc, așa ca am adăugat și restul de zahăr. 


 

Am obținut patru borcănele de jeleu frumos colorat și parfumat.




Pozele sunt din arhiva personală

Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen

Recomandare

„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 

o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 

și înscrie articolul în tabel

4 comentarii:

  1. Ei le zic Rozinchini. Asa le cunosc din copilarie. Avea bunica multe tufe in gradina si mancam atunci, la fel ca acum, natur.
    Pe germana le zice Johannisbeeren.
    Spuma de Johannisbeeren este pentru mine cea mai buna 🤗
    Felicitari pentru multele gemuri si peltele!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Coacăzele nu fac parte din copilăria mea, nu am avut de niciun fel. O străbunică avea „coarne”, nu știu dacă așa este corect spus, pomul se numește corn în zona noastră și face niște fructe roșii cu smbure semănător măceșelor ca formă și mărime, dar mai degrabă din familia corcodușelor.
      Mulțumesc.

      Ștergere
  2. Vai ce mai cautam coacazele rosii, ca erau mai rare - bunicii mei stateau vara langa Fagaras. Aveam coacaze negre (multe),rosii - mai rare, agrise (ah ce bine erau si ce de tepi aveau, haha), zmeura. Carmen are dreptate - spuma care avea si coacaza rosie in ea era tare buna. Baza era zmeura ca era mai multa. Intr-un an a facut Buni de ziua lui Mami un tort cu vreo 7 foi subtiri de bezea si crema ce ciocolata si imbracat in frisca si ornat cu coacaza rosie. Cred ca a fost cel mai bun tort :))).
    Strabunicul meu avea.. era sa zic coarne :)) Cum suna. In zona lor erau coarne (Cosminele - Prahova) stiu ca am mancat cand eram foarte mica coarne facute cum erau visinele din visinata. Vai ce bune erau... yummy.

    pupici si felicitari pentru jeleu (cred ca la noi fructele astea erau facute gem clasic de fructe de gen. In general se mancau ca atare, spuma... din coacaza neagra se face un vin genial - foarte sanatos si bun. Ce de amintiri :D. Ce sa iti fac daca arata asa frumos pozele si coacazele :))) trezesc aminitiri
    Pupici!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că e prima dată când aud de spumă din coacăze. Pare interesant din ceea ce am văzut pe net, nu tocmai genul nostru de desert totuși.

      Ștergere

Va mulțumesc pentru vizită!