Ziua începuse relativ bine, cu excepția ploii mărunte de toamnă, dar nu mă deranja chiar atât de tare, mai ales că nu aveam nimic programat să fac afară. Apoi brusc, aparent fără motiv mi-a pierit cheful de treabă, de orice, de parcă cineva a apasat pe un buton și totul s-a întunecat.
Am uneori momentele astea cand parcă nu se leagă nici ideile în cap și știu că nu e cazul să mă apuc de lucruri serioase că nu-mi ies. De exemplu, dacă gătesc, sigur nu-mi iese ceva sau ard mancarea. Nici n-am calcat prin bucătarie decât să-mi iau mancarea și atât. Azi ... a fost de parcă așteptam ceva, ceva ce nu o să-mi placă. Mi s-au dat planurile peste cap pentru zilele următoare și înițial am zis că nu m-am acomodat cu schimbările. Erau ele destul de mici, dar cam multicele. Și totuși starea de agitație creștea și neliniștea la fel, că am și zis că sigur urmeaza ceva ce o sa-mi dea cu ”firma-n cap”. Și a venit, spre seara ca să mă dărâme de tot, să simt că mă trântește bine de pămant și apoi mă înalță deasupra tuturor, să zbor departe de toate problemele.
Nici măcar nu sunt problemele mele. Si legal si moral și etic și pe orice plan vreti aș putea să le las, să le dau la o parte, să nu ma intereseze, să uit de ele.Și asta sper să fac macar la noapte. Și încă vreo doua zile. M-am lamuait că nu e urgența, nici pentru mine, nici pentru ceilalți. Așa că să mai aștepte. Aș vrea să cred că între timp între timp se apucă altcineva să descurce ițele și să rezolve. Adică cel care a încurcat borcanele. Dar dacă nu a facut-o acum 5 ani, cand tot eu am început demersurile atat cât mi s-a permis mie din punct de vedere legal, nu prea văd că s-ar ocupa acum, cand s-au intors ca un bumerang si m-a lovit drept la țintă. Mi-as dori să le pot lasa de tot, să nu imi pese, să nu ma intereseze, dar prevăd că iar se vor întoarce, cândva peste ani și o să le moștenesc cu tot cu datorii.
Azi, a fost ziua aia în care aveam nevoie să nu mai fiu puternică, ziua aia în care să preia alții frâiele. De maine o să-mi revin.
Imi pare rau, Mihaela ca treci prin momente grele. Inca o data se dovedeste ca suntem legate de un fir invizibil chiar daca nu ne-am intalnit niciodata.... Ai grija de tine si ai incredere ca lucrurile se vor aseza. Fie o sa preia cineva fraiele fie vei gasi intelepciunea de a gasi calea cea mai buna pentru tine printre aceste "borcane incurcate"... Ma gandesc la tine cu drag si iti trimit imbratisari virtuale sau un umar pe care sa iti odihnesti gandurile si emotiile.
RăspundețiȘtergereStii vorba aia ”fuse și se duse”? Cam așa și ziua de ieri. A lăsat ceva urmări că tot ce nu am făcut ieri trebuie reprogramat, dar cam atât. Cel puțin pentru moment. Am lasat deoparte problemele apărute ieri, le-am pus acolo intr-un sertăraș să stea cuminși câteva zile până primesc ajutoare. Și atunci o să le luăm la periat.
ȘtergereLegatura aia dintre noi....și eu m-am gandit la ea de ceva timp incoace, mai ales de cand cu provocarea asta zilnică. E cumva ciudata, în sensul bun, că nu are explicație, dar e frumoasă. Multumesc pentru ”umar”. L-a adus legatura aia a noastră. Pupici.
În viață trecem prin multe...adevărat că este un timp destinat fiecărei activități...pe unele nu ai încotro şi va trebui să le rezolvi tu, căndva, asa cum trebuie...Doamne ajută !
RăspundețiȘtergereAm revenit de puțin timp printre bloguri...nu prea ştiu cărei provocări răspunzi zilnic...o să mă documentez pentru viitor...mi-e cam greu pe blogul meu pentru că nu mă mai "ascultă" tableta...
Îți doresc să ai o seară liniștită (surprizele de obicei vin rapid: făceam rebus la masă şi brusc, am căzut jos...se rupsese ceva la scaun 😁😁)...
multumesc de vizită și bine ai revenit printre bloguri. Provocarea asta e lansata de Irina (gasesti in prima zi din noiembrie link-ul catre ea) si cere să faci o poatare zilnic in luna noiembrie. Initial am crezut ca nu am ce sa spun zilnic, dar ... subiecte se gasesc. A fost pentru mine un imbold de a reveni pe blog.
Ștergerestiu ce zici, a trebuit si eu sa rezolv probleme care nu erau ale mele, dar, nerezolvate m-ar fi afetat si pe mine.Oricum m-au afectat, si pe mine, si pe familia mea, fiindca si rezolvarea a cerut sacrificii tot de la noi, dar ce sa facem...
RăspundețiȘtergereSingurul lucru care ma deranjeaza e ca eu trbuie sa alerg pentru ele. Din nou. Dar o s-o fac acum ca mai tarziu s-ar putea sa nu mai pot sa o fac.
Ștergere