Provocare de noiembrie - ziua 2

 Ziua de azi a trecut ca un tăvălug peste mine. Nu țin cont, dar chiar s-a simțit ca o zi de marți. Noaptea mi-a fost plina de gânduri și planuri pentru ziua de urma. Și chiar am pornit de dimineață cu gând să le duc la îndeplinire. Dar planul de acasă, nu se potrivește cu cel din târg. 

Am întâlnit azi prima ceață densă de anul acesta. Aș vrea să fie și ultima, dar e abia începutul. Prin urmare am făcut cunoștință și cu o groapă mai mărișoară din carosabil, mai bine zis mașina din dotare, care a ținut să păstreze o amintire a momentului și cel mai probabil cred că vrea să consulte un mecanic. Altul decat cel din parcarea supermarketului -- tare am o bănuială că a fost ceva intenționat.

În perioada asta trebuie să strâng mai multe acte de prin diverse instituții și sunt tot pe drumuri. Și când cred si eu că mai bifez ceva de pe lista, hop mai apare o amânare. Iar cu starea de alertă...nici nu știu dacă e mai bine sau mai rău. Încă nu m-au lămurit dacă mai trebuie să fac dosarul sau se prelungește automat. Cert e că mai fac și maine un drum pentru ceea ce ar fi trebuit să iau azi.

Acasă, lucrurile au mers mai bine. am adunat ultimele smochine, am descoperit câteva fructe de zmeura, am cules niște mere și m-am bucurat de spanacul răsărit în solar. Iar un strop de ploaie m-a grăbit din nou afară să strâng frunzele de nuc înainte să se ude, ocazie cu care am mai adunat o găletușă de nuci.

Seara a fost liniștită, cu râsete și poze multe că au ajuns copiii să se strâmbe la mine că sunt prea multe.