Slam. Din dragoste pentru Laken - Citate favorite (6)

 

O altă carte a autoarei Cooleen Hoover care se numără printre preferatele mele este „Slam. Din dragoste pentru Layken”. Cartea spune povestea unei tinere (Layken - 18 ani), care după ce își pierde tatăl într-un accident auto, este nevoită să se mute împreună cu mama și fratele mult mai mic (9ani) din Texas în Michigan.  La noua locuință își cunoaște vecinul, Will (21 ani) și pe fratele acestuia tot de nouă ani. Între cei mici se leagă imediat o prietenie ce va dura, iar între adolescenți apar aproape imediat sentimentele de dragoste.

La prima întâlnire dintre cei doi, Will o duce la „Club Nine” care joia nu funcționează ca și club ci organizează concurs de slam.

Cartea este scrisă la persoana întâi și prezintă faptele doar din prisma fetei.

„- Și ce e slam?

- E poezie, îmi zâmbește. E tot ce e de capul meu.

Vorbește serios?Un tip sexy, care mă poate face să râd și iubește poezia? Cineva să mă ciupească. Sau, nu, aș prefera să nu mă trezesc.

-Poezie, ha? Își scriu propriile versuri sau recită din alți autori?

Se reazemă de spătar și privește spre scenă. Îi pot vedea pasiunea în ochi când vorbește despre asta.

-Oamenii se urcă acolo și-și descarcă sufletul doar prin cuvinte și mișcările corpului. E nemaipomenit. N-ai să auzi aici nimic din Dickinson sau Frost.

-E ca o competiție?

-E mai complicat. Diferă de la club la club. De obicei, în timpul poeziei slam, se alege juriul la întâmplare, din public. Concurentul care la sfârșitul serii a strâns cele mai multe puncte câștigă. Cel puțin aici așa se face.

-Și? Tu reciți slam?

-Uneori. Alteori sunt jurat. Sau doar privesc.

-În seara asta reciți?

-Nu. Azi sunt numai spectator. Nu am nimic pregătit.

Mă simt dezamăgită. Ar fi fost extraordinar să-l pot vedea urcând pe scenă. Încă nu știu ce înseamnă poezia slam, dar sunt foarte curioasă să-l văd interpretând orice.

- Nașpa, îi spun.”

Pe parcursul cărții apar mai multe poezii slam, poezii care au legătură cu ceea ce trăiesc personajele atât cele principale, dar și altele cu care Lake ( numele de alint cu care e strigată) și Will. Mi-ar plăcea să le pot pune pe toate într-o singură postare, dar unele sunt chiar lungi, dar cu mesaje deosebite. O să le iau pe rând în următoarele săptămâni să vi le arăt pe toate. 

Pentru început, prima poezie de slam pe care o aude Lake, interpretată de o tânără de douăzeci și cinci de ani.

„Ne informează că va recita o poezie scrisă de ea, intitulată <Puloverul întunecat>. Luminile se diminuează, un singur spot puternic fiind lăsat deasupra ei. Ridică microfonul și pășește în față, cu privirea în podea. Publicul amuțește, singurul sunet din toată încăperea fiind respirația ei, amplificată de difuzoare.

Pune o mână pe microfon, încă privind în jos. Lovește cu degetul în el cu o mișcare repetată, stimulând bătaia inimii. Îmi dau seama că îmi țin respirația, când începe să recite.

Bum bum

Bum bum

Bum bum

Auzi?

(vocea îi zăbovește pe cuvântul auzi.)

Sunt bătăile inimii mele.

(Bate din nou în microfon)

Bum bum

Bum bum

Bum bum

Auzi?

Sunt bătăile inimi tale.

(vorbește din ce în ce mai repede și mai tare)

Eram în prima zi din octombrie. Purtam puloverul meu

Întunecat,

Îl știi, cel pe care l-am luat de la Dillard? Cel

cu tivul dublu și găuri la

capetele

mânecilor prin care să-mi bag degetele 

mari

când era frig, dar n-aveam chef să port 

mănuși?

Era același pulover despre care spuneai că-mi face

ochii să arate

ca reflexia stelelor în oglinda oceanului.

Mi-ai promis iubire veșnică în noaptea aia...

și Ah!

cât m-ai

iubit!

Era prima zi din decembrie, acum.

Purtam

puloverul meu întunecat, îl știi, cel pe care l-am

 luat 

de la Dillard? cel cu tivul 

dublu și 

găuri la capetele mânecilor prin care sa-mi 

bag 

degetele mari când era frig, dar 

n-aveam chef să port mănuși?Era același pulover despre care 

spuneai că-mi face 

ochii să arate ca reflexia stelelor în oglinda 

oceanului.

Ți-am spus că de trei săptămâni trecuse perioada. 

Ai spus că este soarta.

Mi-ai promis iubire veșnică în noaptea aia...

și Ah!

cât m-ai

iubit!

Era prima zi din mai. Purtam puloverul meu

întunecat,

deși, de data asta,

tivul dublu

era rupt și tăria ațelor era pusă 

la încercare pentru că

erau întinse de pântecul meu crescând. Tu

îl știi prea bine. Cel pe care l-am luat de la Dillard?

Cel cu găuri la capetele mânecilor prin care

să-mi bag

degetele mari când era frig, dar

n-aveam chef 

să port mănuși? E același

pulover

despre care spuneai că-mi face ochii să arate ca

reflexia

stelelor în oglinda oceanului.

ACELAȘI pulover pe care l-ai RUPT de pe

mine când

m-ai trântit la podea,

făcându-mă cățea

spunându-mi

că nu mă mai

iubești.

Bum bum

Bum bum

Bum bum

Auzi? Sunt bătăile inimii mele

Bum bum

Auzi? Sunt 

bătăile 

inimii tale.

(tace prelung, pocnindu-și mâinile pe burtă, lacrimile șiroindu-i pe față.)

Auzi?Sigur că nu. Este

liniștea pântecului meu.

Pentru că tu

MI-AI 

RUPT

PULOVERUL!

Postarea participă la ”Jocul de luni” ce constă în redarea unor Citate favorite, joc găzduit acum de Suzana.