Dor de ducă - Reflexii în oglindă (9)

 Câinii noștri sunt obișnuiți ca periodic să fie plimbați, adică urcați în mașină, duși la pădure/apă și lăsați să alerge liberi. Din păcate timpul nu ne permite pe cât de des ne-am dori noi, nu mai spun că ei ar vrea zilnic. Iar primăvara asta a fost și mai dificil din cauza ploilor, încât chiar a trecut foarte mult timp de la ultima plimbare.

Prin urmare, Nero se tot plimbă pe lângă fiecare mașină ce ajunge în curte, indiferent că e sau nu cea de off-road, că e a noastră sau a vreunui musafir, dar poate poate îl ia și pe el cineva la plimbare.

Acum ceva timp am făcut curat în mașina mea, scos tot, din malșină, scuturat, aspirat, etc... Cât timp am aspirat eu în față, porbagajul a fost deschis și prin tot amalgamul de lucruri împrăștiate acolo, și-a făcut loc și una bucată cățel cu toate speranțele lui de plimbare.

Inevitabil, am trebuit să imortalizez momentul, mai ales cu reflexia acelui botic supărat și cu toate corăbiile înecate. Dar sperăm să-l înveselim în acest weekend, i-am planificat o plimbare dacă ține vremea cu noi.

Pozele sunt din arhiva personală

Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen

Recomandare

„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 

o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 

și înscrie articolul în tabel”