luni, 31 iulie 2023

Totul începe cu noi, de Colleen Hoover- Citate favorite (27)

 „Totul începe cu noi” , de Coleen Hoover este continuarea romanului „Totul se termină cu noi” despre care v-am povestit săptămâna trecută. Pentru cei care vor să citească mai întîi prima carete și să descopere singuri finalul, poate ar fi bine să nu citească mai departe. Nu am cum să nu dezvălui câte ceva din prima carte.


Povestea începe exact din punctul în care s-a terminat cealaltă carte și descrie în principal evoluția relației dintre Lily și Atlas. Citind primul roman, nu ai crede că e nevoie de o continuare, a scăpat de soțul abuziv, a divorțat și s-a reîntâlnit cu Atlas, iubitul din copilărie.  Ai crede că de aici toate sunt bune și frumoase, nu? ce ar mai fi de zis? O să descoîn carte că sunt destule.
Deși divorțați, Lily și Ryle au un copil împreună și automat încă interacționează pentru ca cea mică să-și cunoască ambii părinți, plus că cea mai bună prietena a ei, Allysa este sora fostului soț. Mi-a plăcut mult acest personaj, că deși își iubește fratele, nu i-a luat partea atunci când a greșit. Inevitabil fostul îi apare în cale cât se poate de des și nu reacționează prea bine la noua relație dintre Atlas și Lily.
Pe de altă parte, aflăm mult mai multe detalii și despre viața lui Atlas, cartea e scrisă când in perspectiva ei, când din a lui. Aflăm și mai multe detalii din trecutul lui, ce fel de părinți a avut, cum a ajuns fără adăpost și de ce luptă să obțină cutodia fratelui său ai mic despre care abia acum află că există.

Mi-au plăcut multe paragrafe din carte, dar ar fi însemnat să fac un roman din acest articol. Am selectat doar căteva ce mi s-au părut mai importante.

    Lily : „Acum înțeleg că, atunci când pui capăt unei relații abuzive, cel mai dureros lucru e faptul că pasul ăsta nu înseamnă automat că nu vor mai exista momente neplăcute. Din când în când, vor apărea asemenea momente. Atunci când închei o relație abuzivă, pui capăt și clipelor plăcute petrecute cu fostul partener.”

O discuție între Marshall și Lily:
   - Relația noastră nu trecea printr-o fază bună. Eram la universități diferite, eram tineri și ne chinuiam să întreținem o relație la distanță. De fapt, nu a fost cine știe ce dramă. Allysa era la o petrecere. Băuse prea mult și s-a sărutat cu un tip. Dar apoi, deodată, și-a adus aminte ce bărbat uimitor sunt. Însă când mi-a mărturisit ce-a făcut... În viața mea nu am fost mai furios ca atunci. Niciodată nu mă simțisem așa rănit. Am vrut să mă răzbun, s-o înșel și eu, ca să știe cum e; am vrut să-i tai cauciucurile, să depășesc limita pe cardurile ei de credit și să-i dau foc la toate hainele. Dar, indiferent de cât de furios am fost, atunci când stătea în fata mea nici măcar o secundă nu m-am gândit să-i fac rău fizic, mai degrabă voiam s-o îmbrățișez și să plâng pe umărul ei. 
    Marshall mă privește cu sinceritate. 
    - Când mă gândesc că Ryle te-a lovit... mă înfurii. Mă înfurii fiindcă îl iubesc. Chiar îl iubesc. Încă din copilărie mi-a fost cel mai bun prieten. Nimic din ce-ai făcut sau din ce-ai face nu poate fi considerat o scuză pentru ca un bărbat să te lovească și să justifice treaba asta prin faptul că era nervos. Lily să ții minte asta! Ai luat decizia corectă când ai încheiat relația. N-ar trebui să te simți niciodată vinovată din cauza asta. Ar trebui să fii mândră de tine. ”


    Atlas mi s-a părut un cararcter deosebit, mi-a plucut mult cum a gestionat întâlnirea dintre el și  Ryle, refuzând să se bată și alegănd să-i spună adevărul dur direct.
    „ - Atunci când n-o să meargă între tine și Lily, iar ea o să aibă nevoie să fugă undeva, să știi că n-o să adun cioburile după tine. 
    După replica asta, Ryle pleacă. Nu o ia prin restaurant, se îndepărtează pe alee. 
    Privesc cu milă în urma lui. Ryle n-o cunoaște deloc pe Lily.
    Absolut de loc.
    Lily nu fuge la alții sau după alții. Când am plecat din Maine, nu a fugit după mine. Când l-a părăsit pe Ryle, nu a alergat la mine. În schimb, s-a asigurat că e cea mai bună mamă posibil. Și totuși, ce crede Ryle că va face Lily dacă relația noastră n-o să reziste? Are impresia că va alerga la el, de parcă Ryle ar fi salvarea ei? 
    Salvarea lui Lily este Emerson, iar dacă Ryle nu înțelege treaba asta, înseamnă că nu știe pe ce lume se află.
    Dacă ar fi rămas cu Ryle, el ar fi născocit toată viața tot felul de probleme ca să-și justifice furia nemăsurată. Nu eu am fost cauza divorțului, iar dacă Ryle s-ar fi purtat altfel, acum nici n-aș face parte din viața lui Lily.

 Discuție între Atlas și fratele lui, Josh (am ales doar replicile importante ale lui Josh) 
  - Mai ții minte că rămăsesem în urmă cu tema aia cu arborele genealogic? 
    Josh îți potrivețte centura de siguranță apoi adaugă:
    - Profesorul nu mi-a spus cât de mare ar trebui să fie arborele ăla. Pur și simplu o să desenez un lăstar. Lăstarii n-au crengi. [...]
    - O să desenez un lăstar cu două crenguțe, crenguțe mici de tot: una pentru mine, una pentru tine. O să ne cultivăm propriul arbore genealogic. Unul care începe cu noi. [...] Și o să ne pricem mult mai bine să avem grijă de el, decât părinții noștri de rahat.



Postarea participă la ”Jocul de luni” 
ce constă în redarea unor Citate favorite
joc găzduit acum de Suzana.

10 comentarii:

  1. Ha - ce interesanta ideea cu arborele - un vlastar :).
    Si ideea titlurilor: totul se sfarseste - totul incepe.
    Sa avem un august fantastic, vorba aceea :D!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Vlăstar” - așa se numea o familie de vampiri în „Cartea pierdută a vrăjitoarelor” de Deborah Harkness. Ai citit-o?
      Și mie mi-au plăcut mult titlurile. Autoarea asta are maimereu niște titluri foarte sugestive.

      Ștergere
    2. Nu, nu am citit-o ... dar am citit primele doua volume din trilogia Orasului Perfect de Helena Duggan. Si astept sa traduca a treia carte de vreo ... trei ani cred! O am in engleza (n-am mai rezista, lol), dar o voiam in romana ca sa am continuitate cand ii citesc lui Buni (desi pe la toamna , daca nu cumva apare totusi, cred ca o sa o iau si incerc sa traduc in timp ce citesc si asta).
      :D

      Ștergere
    3. Helena Duggan nu am citit eu. O să mă interesez.
      PS: Cartea pierdută a vrăjitoarelor este ecranizată de curând, dar mie nu prea mi-a plăcut. Nu am văzut tot, dar începutul m-a dezamăgit mult și n-am mai rezistat la restul. Plus că mi s-a parut greșită distribuția.

      Ștergere
  2. Ce dinamic vorbesti despre subiectele cartilor!
    Imi place tare mult! Complicate subiectele astea. Si sunt greu de gestionat,
    cu atat mai mult atunci cand sunt si copii la mijloc. Ma intreb daca germenele
    cauzelor unor astfel de situatii nu apartin egoismului uman. In viata reala am
    intalnit si invidia masculina pe inteligenta feminina. Si chiar notiunea de 'proprietate'
    asupra unei persoane...

    Un august cu spor si zile frumoase, draga Niko! ❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În prima carte ni se dă la un moment dat o posibloă explicație a comportamentului lui Ryle, ce ar putea sta la baza furiei lui, o traumă din copilărie. Dar nu se insistă mult pe acest lucru. În volumul doi este trimis la terapie că să învețe să-și țină furia sub control. Și există și o scenă în care se pare că face efortul necesar de a se comporta civilizat față de relația lui Atlas cu fiica sa.

      Ștergere
  3. Interesanta ideea arborelui genealogic pornind de la ei doi!
    Un subiect sensibil abordat sub forma de roman...
    August cu spor! ❤

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. MI s-a păut că asta explică titlul romanului, Totul începe cu noi - un arbore genealogi ce începe cu ei.

      Ștergere
  4. Majoritatea bărbaților au impresia că o femeie care îi părăsește trebuie să se ducă automat la altul. Asta indică ce gândire limitată au.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-au crezut pre mult timp centrul universului și încă au bine întipărită în gene ideea că fără bărbat, femeia nu poate să supraviețuiască.

      Ștergere

Va mulțumesc pentru vizită!