E rândul lui Porto

 Trebuia să vină și rândul lui să fie protagonistul unui articol. Doar că speram ca ocazia asta să nu vină forțată de problemele lui de sănătate. Nu știu ce au avut anul acesta blănoșii noștrii, dar parcă au făcut cu rândul la veterinar. Să zic „merci” că nu au fost toți odată că nu știu cum m-aș fi descurcat și cu îngrijirea, dar și financiar.

Scriam ieri într-un comentariu la articolul despre Fifi, Pisica cu ham, că Porto e foarte răcit și că trebuie să merg cu el la vetarinar. Încă de la episodul cu Fifi care a „scăpat” din geanta de transport în timp ce conduceam sprea casă, am achiziționat un ghiozdan pentru transportat pisicile. Îl văzusem la magazinul de unde le iau mâncare și îl studiasem, dar cum geanta de transport o luasem de curând și era relativ nouă și era a doua - prima am luat-o pentru Scai și s-a dovedit a fi prea mică pentru ceilalți motani, nu am vrut să investesc degeaba în alta.

Se pare că nu am acum nicio poză cu geanta, dar ca să vă faceți o idee despre cum arată, am găsit pe net una asemănătoare aici. Păcat că nu am căutat de la început pe net, aș fi scutit niște bani, doar pentru geanta aia. Dar ținând cont că am luat-o cumva de urgență... asta este.

Ajunsă acasă cu ghiozdanul, l-am probat cu fiecare pisică. Fifi căruia îi place să fie plimbat cu sacoșa, părea să se simtă confortabil. Scai era și ea curioasă, mai ales să-l vadă pe Fifi înăuntru a fost cumințică la probă. Porto însă, care nu suportă spațiile strâmte și de unde nu are el cale de scăpare, nu a stat nici măcar pentru o poză. 

Și totuși el a folosit primul ghiozdanul, ieri când l-am dus la doctor. Deja respirația lui devenise foarte greoaie și bănuiam că are nevoie de antibiotic. Nici de mâncat nu prea mai mânca din cauză că nu putea să miroasă, având nasul foarte înfundat. 

Spre deosebire de data trecută când a mers în geantă și a „săpat” cât a putut să iasă, în acest ghiozadn a stat mult mai cuminte. Chiar dacă a mieunat aproape tot drumul, touși a stat mai mult așezat.  Probabil partea aceea transparentă mare, nu-l mai face așa claustrofob cum îl știu. 

Înainte să plec am vrut să iau la mine hamul lui Fifi, știind că Porto este un pic cam sălbatic și că nu-i plac străinii. Numai că l-am pus așa bine că nu-l mai găsesc. La veterinar primul lucru a fost să cumpăr altul de teamă să nu pierd motanul. 

Spre surprinderea mea, Porto s-a comportat exemplar, nu s-a zbătut, nu a zgâriat. De parcă a înțeles că totul e spre binele lui. De altfel el așa s-a comportat de fiecare dată, chiar dacă nu-i plăcea un anume tratament, când înțelegea că îi face bine, venea el să fie tratat.

Acasă hamul s-a dovedit foarte util din nou. Deși nu i-a plăcut sub nicio formă, și-a manifestat supărarea mârăind la noi, dar am putut să-l ținem în casă. L-am plimbat de mai multe ori afară, primul lucru pe care vrea să-l facă e să fugă, dar rămâne resemnat lângă noi.

Stresat de prezenșa lui Scai (încă nu o suportă), Porto a evitat mult să mai intre în casă sau să stea cu noi. Nici în brațe la mine nu mai vrea să vină. Totuși, când l-am scos ultima dată afară, nu a mai tras supărat să plece, ci s-a urcat singur la mine în brațe, semn că îi era frig. 

În casă, Porto și-a găsit un loc al lui, sub un scaun aproape de ușa de la intrare. Numai acolo vrea să stea, dacă cumva nu ne imploră să-l lăsăm afară când trecem prin zonă.

Peste noapte a fost chiar cuminte. A stat în aceeași zonă de la intare, chiar dacă nu pare să fi folosit cutia cu nisip. Se pare că deja e mai bine, caută mai des cutia de mâncare și castronul cu apă. Mânâncă încet și câte puțin. Dar a început să ne și caute compania. Din nou s-a suit singur în brațele mele și a stat pentru câteva minute. Ba chiar a stat cuminte să-i pun hamul, ne pregătim de o plimbare pe afară, apoi din nou la veterinat pentru tratamentul injectabil.

În timp ce ieri eram la veterinar, domnișoara cea mică împrietenea celelalte pisici. Fifi și Scai se joacă destul de mult împreună și stau aproape unul de altul. Dar e prima dată când dorm unul lângă altul:

Ceilalți doi blănoși se răsfața cu nuci ori de câte ori pot și bine-nțeles sunt geloși pe pisici că intră mai des în casă decât ei. În consecință, Bella a zis că i-a ajuns, acum se răsfață și ea și s-a urcat ca o doamnă ce este, pe canapea lângă fete. Nu e un comportament pe care îl acceptăm, chiar am dat-o jos, dar după ce s-a învârtit prin sufragerie, s-a urcat imediat înapoi. Nero a urmat-o și el destul de repede.

Încet, încet cred că de la cinci animale de curte, mă voi trezi cu cinci animale de casă.