După o zi dificilă, lungă prin așteptare, ajunsă într-un final acasă, n-am mai vrut să știu de absolut nimic și m-am răsfățat cu acele lucruri cărora nu le pot rezista absolut deloc în astfel de momente: pepsi, trufe/ciocolată și o carte bună. Și dacă sunt chiar obosită, e de preferat una deja citită, să merg eu deja la pasajele adorate.
Și cum azi era ziua Jocului de luni, cu citate favorite, și eu mai aveam o restanță din „Slam. Din dragoste pentru Laken” de Colleen Hoover, am luat această carte la răsfoit. Așa mi-a venit și ideea pozei necesare pentru articolul de azi.
Vinovăția apare mai târziu, că iar pepsi și nu-i sănătos, că trufe seara...că iar timp pierdut. Uneori trece mai repede alteori mai greu, depinde ce anume am amânat pentru pauza aia a mea. Astăzi m-a lovit faptul că vine Paștele, adică e aici după colț și eu ... parcă nici n-am început pregătirile.
Dar să revenim la carte, fără să dezvăluim totuși prea multe. Chiar dacă vă dezvălui poeziile slam din carte, romanul nu e doar poezie, are o acțiune frumoasă, o poveste de dragoste interzisă - un timp, tragedie, greșeli, umor. E o poveste cu de toate. Scena în care sunt dezvăluite aceste două poezii care urmează, mie mi se pare savuroasă. Sper să vă facă destul de curioși să citiți și voi cartea.
Prima poezie e a ei, Laken care se hotărăște să accepte o relație între ei ( asta după ce fusese înlăturată acea situație care făcea imposibilă/ilegală relația lor și trecuse deja o perioadă bună în care Will îi lăsase ei timp să se decidă). Bine-nțeles, poezia e recitată la club, unde ea credea că îl găsește.
Lecții
Am primit lecții anul ăsta
De la toți.
De la fratele meu mai mic...
De la The Avett Brothers...
De la mama, prietena mea cea mai bună, profesorul meu,
tata
și
de la
un
băiat.
Băiat de care sunt în mod serios, profund, nebunesc,
incredibil
și de netăgăduit îndrăgostită.
Am primit atâtea lecții anul ăsta!
De la un copil de nouă ani.
El m-a învățat că e în regulă să trăiești viața
un pic pe dos.
Și cum să râzi
De ceea ce crezi
că nu-i de râs.
Am primit lecții anul ăsta
De la o formație!
Ei m-au învățat cum să regăsesc acel sentiment
de a
simți.
M-au învățat cum să decid ceea ce vreau să fiu
Și să fiu ceea ce am decis.
Am primit lecții anul ăsta
De la un bolnav de cancer
M-a învățat atât de multe! Încă mă învață
foarte
multe.
M-a învățat să mă îndoiesc.
Să nu regret.
M-a învățat să-mi depășesc limitele,
Căci pentru asta le am.
Mi-a spus să găsesc echilibrul între mine
și inimă
Apoi
m-a învățat cum...
Am primit lecții anul ăsta
De șa o copilă orfană.
Ea m-a învățat să respect
ceea ce mi-a fost sortit.
Și să apreciez că totuși soarta mi-a dat ceva.
M-a învățat că familia
Nu ține doar de sânge.
Că, uneori, familia
Îți sunt prietenii.
Am primit lecții anul ăsta
De la profesorul meu.
El m-a învățat că
Punctele nu-s esența,
Esența e poezia...
Am primit lecții anul ăsta
De la tata.
M- învățat că eroii nu sunt mereu
invincibili
Și că magia
se află în mine.
Am primit lecții anul ăsta,
de la
un
băiat.
Băiat de care sunt în mod serios, profund, nebunesc,
incredibil
și de netăgăduit îndrăgostită.
Și el m-a învățat cel mai important lucru din toate...
Să pun accentul
Pe viață.
Răspunsul lui vine neașteptat de repede, iar modul în care o face, deși serios și din toată inima, e cumva hazlie și te face să zâmbești cu gura până la urechi.
Mai sus de locul trei
Am cunoscut o fată.
O fată frumoasă
Și m-am îndrăgostit de ea.
M-am îndrăgostit nespus.
Din păcate, câteodată, viața-ți stă în cale.
Viața a stat categoric în calea mea.
S-a proptit toată-n calea mea,
Viața mi-a blocat ieșirea cu-n morman de
scânduri groase,
bătute-n cui și-atașate de-un zid din beton,
gros de treizeci de centrimetri, pus peste-un rând de gratii de oțel,
zăvorâte de-o ramă din titan pe care, oricât de tare
aș
împinge-o,
Nu pot
s-o
urnesc.
Câteodată, viața nu se urnește.
Se proptește toată-n calea ta.
Mi-a blocat planurile, visele, dezideratele,
aspirațiile, dorințele, nevoile.
Mi-a blocat accesul la fata frumoasă
De care m-am îndrăgostit nespus.
Viața încearcă să-ți spună ce-i cel mai bine pentru tine.
Ce-ar trebui să fie cel mai important pentru tine.
Ce-i pe primul loc
Sau al doilea
Sau al treilea.
Am încercat din răsputeri să am totul așezat,
organizat,
catalogat în ordine cronologică, totul în
spațiul perfect, la locul perfect.
Credeam că asta voia viața să fac.
Că asta trebuia să fac.
Nu-i așa?
Să păstrez totul în ordine?
Câteodată, viața-ți stă în cale.
Se proptește toată-n calea ta.
Dar nu se proptește toată-n calea ta,
pentru că
vrea ca tu sa renunți și s-o lași să preia controlul.
Viața
nu se proptește toată-n calea ta, pentru că
vrea
să te predai și să te lași purtat de ea.
Viața vrea să ripostezi.
Să-nveți cum să ți-o asumi.
Vrea să pui mâna pe topor și să tai
în lemn.
Vrea să apuci barosul și să spargi
betonul.
Vrea să iei o torță și să topești
metalul și oțelul până când treci de toate
și-o însfaci.
Viața vrea să iei tot ce-i așezat,
organizat, catalogat,
rânduit. Și
vrea să le amesteci,
să le agiți,
să le combini.
Viața nu vrea s-o lași să-ți spună că fratele
tău
mai mic e singurul care e pe
primul loc.
Viața nu vrea s-o lași să-ți spună că
educația ta
și cariera ta sunt singurele de pe locul doi.
Și viața cu siguranță nu vrea ca eu
S-o las pur și simplu să-mi spună
că fata pe care-am cunoscut-o,
Frumoasa, puternica, extraordinara, energetica fată
De care m-am îndrăgostit nespus,
Poate fi doar pe locul trei.
Viața știe,
Viața încearcă să-mi spună
Că fata pe care-o iubesc?
Fata de care
m-am îndrăgostit nespus?
Încape și ea pe primul loc.
O pun pe ea pe primul loc.
Știu, poeziile nu se potrivesc tocmai cu titlul, dar sunt un pic cam prea obosită (să mai spun că era să uit copilul la școală? pentru că adormisem adânc? Dar l-am recuperat cu o întarziere destul de mică). Așa că n-am mai căutat altceva, având în plan să pun azi aceste poezii.
Postarea participă la ”Jocul de luni”
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
