Vacanță de toamna (4) - Centrul istoric al Sibiului

Pe măsură ce trec zilele, încep să se estompeze împresiile acelea puternice simțite atunci când am vizitat, dar dacă tot am pornit pe drumul acesta al povestirii aventurilor din vacanța de toamnă, zic că ar trebui să-l parcurg până la capăt. 

Dacă în prima zi am vizitat Muzeul Satului și Grădina Zoo din Sibiu, a doua zi am dedicat-o centrului istoric al Sibiului. Studiasem bine harta și locurile pe care doream să le văd și m-am bucurat că multe din ele sunt în același loc. Mă gândeam că va fi necesar poate să merg cu mașina la turnuri, dar s-a dovedit a fi un circuit ușor de parcurs pe jos.

Am început cu Piața Mare, unde se instalau deja luminițele pentru vestitul Târg de Crăciun, unde sunt și majoritatea atractțiilor turistice.

Primul pe lista noastră a fost Muzeul Bruckental. Baronul Samuel von Brukental, guvernator al Transilvaniei a construit acest palat în stilul barocului târziu, după model vienez ca reședință în care patrona serate muzicale  ți literare. Încă de la început, palatul a găzduit galeriile de artă și biblioteca personala a baronului, iar din 1970 a fost deschis publicului (cu 3 ani inaintea Luvrului) cu o galerie de artă contemporană. Baronul a dispus prin testament ca palatul să devină muzeu public, iar din 1817 acesta este cunoscut ca Muzeul Bruckental.

În prezent Muzeul găzduiește o galerie de artă contemporană, artă europeană și artă romanească.

 

Mi-a plăcut enorm în acest muzeu să văd camere amenajate cu destinația cu care au folosite în timpul vieții baronului. În imaginea de mai jos este camerea soției acestuia (poza cu patul) și camera secretarului (in stânga jos - cea cu biroul). Nu știu cum a fost inițial prezentat muzeul, dar azi e structurat pe teme, în funcție de tablourile expuse (muzică, vânătoare, religie, portrete ale familiei, etc..) întercalate cu obiecte de uz cotidian, piese de mobilier deosebite (foarte multe scrinuri), bijuterii, portelanuri etc... La fiecare câteva camere este un membru al personalului, cred că scopul principal este cel de pază, dar nu poartă uniforma paznicilor de la intrare, deși au totuși uniformă si ecuson. Personalul foarte amabil, răspunde la întrebări cu detalii despre obiectele expuse în zona în care se află și chiar cu istoricul locului. Multe din cele scrise mai sus le-am aflat de la acesti minighizi.

 

Dintre lucrurile care m-au impresionat cel mai mult, pe lângă rochiile de epocă (sunt un mare fan al acestui stil de rochie), amintesc colecția de opere originale ale lui Voltaire. Mi-ar fi plăcut să le răsfoiesc. Erau mult mai mulți autori, dar doar acesta mi-a rămas în cap. Deasemnea, într-o încăpere cu acces din curtea interioară dedicată cartografiei, am văzut un exemplar din Biblie și o carte a lui Elias Ashmole( fanii seriei sau filmului”Cartea pierdută a vrăjitoarelor” recunosc autorul)

Un tabloul deosebit a fost cel de mai jos ce reprezintă un buchet de flori realizate din fire de păr uman.

Tot aici am văzut Nicolae Grigorescu în original, Tonița și Ștefan Luchian. Sunct unii dintre cei mai mari pictori ai noștrii, dar personal nu am înțeles și nici acum nu înțeleg...de fapt cred că nu înteleg acest stil de pictură modernă. Cred că e o chestie de gust pur si simplu. Îmi plac mai mult picturile anterioare modernismului, unde detaliile sunt ai clare, aproape de fotografia din zilele noastre.

După Muzeul Bruckental, tot în Piața Mare am vizitat Biserică romano-catolică, o clădire impresionantă.

De altfel cam toate clădirile din zonă sunt impresionante, ele fiind declarate  monumente istorice, chiar dacă nu sunt deschise publicului sau găzduiesc instituții ca primăria sau magazine/terase. Sunt semnalizate corespunzator cu denumirea probabil a familiei care a locuit cândva în acea casă.

Într-o astfel de clădire, Casa Altemberger, am găsit Muzeul de istorie. Trebuie să recunosc că am avut o mică reținere în a-l vizita, nedorind să pățesc ca la Muzeul de istorie de la castelul Huniazilor, care deși frumos, nu m-a impresionat chiar atât de mult. Aceleasi vase vechi, obiecte de bronz etc...ca în toate muzeele. Ajunsesem la concluzia că văzusem prea multe și semănau toate între ele, de unde și reținera mea de a mai vizita si acest muzeu. 

Mă bucur că nu am ținut seama de acest implus inițial. Am descoperit nu o casa ci un ”palat”, cu etaj și curte interioară pe care cred că l-am străbătut la nivelul etajului întăi roată în tur complet. Nici nu am intrat bine pe ușă și după ce ne-am obișnuit cu lumina difuză, am descoperit un mod de prezentare inedit a evoluției omului, de la traiul în peșteri până în epoca modernă, prin diorame cu case, rafturi pe care sunt expuse uneltele și vasele ca și cum asteaptă proprietrii să vină să le folosească

 

 

A urmat apoi biserica Evanghelică

Muzeul Farmaciei

Podul mincinoșilor, Piața mică și turnurile cetății

Se zice că celor care spun minciuni sub acest pod, li se va prăbuși podul în cap. De aici vine denumirea de Podul Mincinoșilor. Noi nu am fost sub el, nu am testat mitul, dar l-am traversat, având în dreapta Piața mică cu Turnul Sfatului ( prima poză din colajul de mai jos), iar în stănga, Orașul de jos (o zona cu case vechi, cu arhitectura deosebită)

Muzeul de istorie naturală

Am stat doar două zile la Sibiu dacă nu iau în calcul și zilele de deplasare, două zile pline în care am vizitat enorm de multe și încă ne-au mai rămas nulte. Din Muzeul Astra mai avem cel puțin un sfert de văzut în detaliu, dar mai sunt și Muzeul Cinegetic și Muzeul locomotivelor cu abur, fară să pun la socoteală împrejurimile Sibiului. Amintesc doar Palatul Brukental din Avrig, care este hotel, dar se pot vizita grădinile și Castelul din Biertan, un sat pitoresc ce mi-ar plăcea săl vizitez. Cu siguranță, dacă vom putea vom reveni în Sibiu și pentru celelalte atrcții turistice care ne-au rămas.