Dorința de a crește, nerăbdarea de a fi mai mare s-a păstrat până am ajuns la facultate, mai precis până am început să nu mai depind financiar de părinți. Cred că a avut de-a face mai mult cu nevoia de a lua propriile decizii fără a da explicații cuiva sau a cere voie să fac ceva anume. După aceea nu am mai avut dorința aia de a crește. Ba din contră, am rămas mult la ideea că sunt tânără, abia ieșită de pe băncile școlii.
Primul semn că am crescut a fost ca un șoc, când m-au strigat copiii "tanti". Vai, dar ce bătrână m-am simțit! Dar nu asta fusese intenția lor, era un semn de respect pentru adultul cu care interacționau. Nu prea mi-a plăcut apelativul "tanti" și am fost salvată să-l tot aud, datorită profesiei. "Doamna profesoara" a sunat mereu bine în urechile mele.
O siluetă de invidiat nu am avut niciodată, poate doar în copilărie, dar pe atunci nu se purta stilul "scobitoare" ca azi. Arătam bine, împlinită, nu plinuță. Situația s-a schimbat odata cu prima sarcină. Kilogramele suplimentare m-au iubit atât de mult că nu m-au părăsit nici azi. Dietele încercate au fost ca hrana pentru ele. Scăpam de două, se întorceau patru. Dar atât timp cât nu-mi afectau treburile zilnice nu mă mai stresam din pricina lor.
Anii au trecut ca clipele și m-am trezit cu copilul licean care îmi spune: "profele astea de la liceu, babe de 40 de ani..." nu știu ce era mai departe, creierul meu s-a blocat aici, eu fiind bine trecută de vârsta asta. Mi-am dat seama că de-acum ea reprezintă tineretul, dar totuşi, eu baba? Măcar de vârsta a doua!
Anul trecut am reuşit performanţa să-mi sucesc/scrântesc un genunchi dansând la o petrecere. Am descoperit cu ocazia respectivă că mi se macină articulaţiile sau ceva de genul și din acest motiv are loc sa "scape" încheietura, de aici probleme. Oricum e ireparabil. Dar dacă am grijă la efort, atunci e bine. Trebuie doar să nu exagerez nici cu mersul mult, mai ales repede iar scările pot deveni un chin, după cum am descoperit vara aceasta încercând să vizitez câteva obiective turistice. Un traseu montan lejer, nu urcuş, nu mai pot face decât cu ajutor, motiv pentru care mi-am luat și bastonul de drumeţie.
Când plec undeva, oriunde, chiar şi până în oraş, am în geantă câteva pastile: de cap, de alergii, pentru stomac... acum s-au adăugat şi cele pentru durere de genunchi. Am adunat o gentuța de pastile doar în geantă.
Dacă mai pun la socoteală și memoria care începe să mă lase, bastonul și plasa de medicamente, e clar. Vârsta a treia nu doar că se apropie, a dat deja bine peste mine. Dar "baba" încă nu accept să fiu!
Cum sa fii baba? Esti o super doamna draguta! Aia cu "profa e batrana, trecuta de 40..." am incasat-o si eu urat cand era Matei la liceu....
RăspundețiȘtergereSi pe mine ma sacaie un genunchi din primavara, cand am cazut pe alee dar gentuta de medicamente cu antiinflamatoare si antialgice o am de la 24 de ani (dupa fractura de coloana). In timp s-au adaugat si cele pentru digestie si cele pentru astm dar exista in posete de ani de zile. Deci nu e un indicator de varsta.
Baston ai, de crosetat stii, deci in viitorul indepartat poti sa fii o bunica zapacita, care croseteaza si spune povesti nepotilor. Pana atunci bucura-te de fiecare clipa!
Si am si pisici deja doua. Dar crosetul nu e tocmai o pasiune asa mare pentru mine. Dar cine stie..poate vine si o varsta la care o sa-l prefer.
ȘtergereEu mi-am luat-o acum ceva ani când mi-a venit un copil din subordine ofticat de unde îl trimisesem și mi-a zis că abia a reușit să treacă de ”tănticile alea de 35 de ani ”, miraculos copilul nu a fost ucis instantaneu, ba chiar în curând va intra în rândul ”tănticilor” :)
RăspundețiȘtergereSurprinzatori copii, cat de in varsta ne cred. Si totusi la varsta lor nu-mi amintesc sa si considerat oamenii de varsta parintilor mei ca fiind batrani. Oare pentru ca aveam si bunici si strabunici? Vedeam in famie mai multe trepte de varsta. Probabil asta face diferenta?
ȘtergereEu am pus intrebarea iar raspunsul a fost ca noi suntem parinti si parintii nu au varste, persoanele din jur in schimb au iar 2-3 ani diferenta inseamna mult la varste fragede. Am observat ca la terminarea liceului bobocii erau deja "pici" sau "mucosii de la a 9-a" iar "FB e pentru babe de peste 40 de ani care posteaza cafea dimineata". Lucrurile s-au schimbat cand a trecut de 20 de ani.... si au ajuns la polul opus cand a ajuns in invatamant. Am avut un soc cand am descoperit ca proful de muzica de la o scoala, cu care se intelegea bine, e de varsta pensionarii ("e super ca om, pacat ca iese la pensie dar e inca tanar") iar unul din prieteni e de varsta mea ("e tanar mama, e cam de varsta ta...").
ȘtergereNiko, as vrea atatea sa scriu, insa m-am blocat. Pana la urma totul se rezuma la citeala. Si am retinut ca imbatraneala este in primul rand o stare de spirit, inaintea varstei efective. Medical, un fel de declin incepe cand credem ca suntem inca tineri. Si cred, chiar cred, ca ceva in planul fizic al corpului se datoreaza unor perturbari in planul energetic. Si semnele corpului exista pentru a ne schimba ceva in comportament.
RăspundețiȘtergereSanatate multa si incearca si alte abordari. Nu te lasa coplesita de nimic.
Am experimentat si asa ceva:
https://www.almeea.ro/puteti-scapa-de-orice-durere-oricat-de-puternica-ar-fi-cu-ajutorul-mintii-nu-ratati-acest-articol/
M-a surprins, dar a functionat...❤️😘
exista si un dictionar al bolilor in care este explicata legatura dintre durere si ganduri/comportament dar si ce trebuie schimbat. Se numeste "marele dictionar al bolilor si afectiunilor. cauzele subtile ale imbolnavirilor" de Jaques Martel. Genunchiul meu, de exemplu e rigididatea in gandire intr-o anumita relatie dar si orgoliu meu intr-un anume context. Lucrez la gandurile astea si schimbarile se simt....
ȘtergereInteresant exercitiul, inca nu stiu cum l-as aplica la mine. Genunchiul eu ma supara cand il fortez foarte mult. Fie ca merg mult tare sau ridic ceva greu. Apoi o perioada de repaus, de obicei e de ajuns sa immi treca.
ȘtergereTotusi, ca stare de spirit eu nu simt imbatranirea. Corpul trage niste semnale de alarma, nu stiu daca tin neaparat de imbatranire, dar cand am descoperit ca medicamentele de urgenta din geanta se inmultes si tocmai ce mersesem cu bastonul m-am gandit la o batranica. Inca nu ma simt batrana.
Corina, o sa caut si eu cartea de care spui. Poate ma ajuta si pe mine.
Eu am cumparat cartile lui Louise L. Hay, ce au si ele o astfel de lista.
ȘtergereAsta este un link, dar mai sunt si altele:
https://trezireainteligentei.ro/louise-l-hay-cauzele-spirituale-ale-bolilor/
Si eu cred ca lucrand pe ganduri, rostind afirmatii, in general schimband componenta obisnuita mentala putem schimba multe.
Multumesc Suzana. N-a subestimat niciodata puterea subconstientlui, sau ceea ce spui tu afirmatiile pozitive, gandurile de incurajare m-au ajutat mult in trecut. Cred ca ar trebui sa mai fac astfel de exercitii iar.
ȘtergereAm uitat de ceva practic. Au fost la Lidl niste benzi kinesiologice. Recunosc ca habar nu aveam la ce folosesc decat ce scria pe cutie. Sper sa nu razi, dar le vedeam pe niste felicitari.
ȘtergereM-am documentat putin si mi-am reconsiderat pozitia. Cand am fost la munte le-am folosit. Stiam ca dupa prea multe ore de mers incep problemele. Insa folosindu-le, m-am descurcat rezonabil.
Sincer, nu stiu un punct de vedere medical, nu stiu pe nimeni care sa le fi folosit. Le-am incercat intr-o doara si a fost bine, in sensul ca am rezistat drumului.
Asta asa, ca info.
A cautat informatii despre acele benzi de care zici. Nu stiu cat de recomandate sunt in cazul meu, dar o sa ma mai documentez. Multumesc.
ȘtergereNu sunteti baba in niciun caz (si eu am peste 40 de ani si firele albe s-au inmultit).
RăspundețiȘtergereBunica mea, Dumnezeu s-o ierte, se supara daca-i spunea cineva ca e batrana. Ea a fost toata viata foarte activa, muncitoare, implicata in a face bine si a face lucrurile bine, a avut o stare de prezenta continua si multa credinta in Dumnezeu. A murit la 90 si ceva de ani, dar mie niciodata nu mi s-a parut batrana.
De aceea cred ca batranetea este cumva mai mult o stare de spirit care se reflecta pe chip.
Adolescentii ... mai spun si ei asa, cu naduf, ca sa se racoreasca daca-i streseaza vreo profesoara :) Nu cred c-ar face-o "babă" pe profesoara preferata.
Cu greutatea in plus ma lupt si eu. Nici eu n-am avut vreodata o silueta de invidiat, dar am avut perioade mai bune. N-am incercat sa tin vreo dieta pentru ca stiu ca nu le pot urma, pentru mine sunt foarte frustrante pentru ca nu am cum sa ma alimentez la ore fixe-fixe si nici doar cu mancarea X sau Y.
Dar in ultima vreme ma straduiesc sa schimb modul meu de viata pentru ca eu stiu clar ceea ce fac gresit si ma straduiesc sa adopt un stil de viata sanatos, pentru toata viata. In general mananc din toate, dar, in linii mari, ma straduiesc sa mai consum zahar doar ocazional, rar si sa nu mananc seara la ore tarzii.
Am observat ca am unele probleme de sanatate de cand am kg in plus mai multe. De exemplu au inceput sa ma doara picioarele, sa simt ca retin apa, sa obosesc mai repede. De aceea ma straduiesc sa fac ceva in privinta asta, ca sa fiu mai sanatoasa. Merg cu pasi mici, adica nu-mi propun de la inceput scopuri mari, ci, de exemplu, imi setez un minus de 5 kg. Ma bucur cand il ating, apoi imi setez o alta tinta de -5 kg. Ma bucur cand scap si doar de 1 kg. E un pas mic, dar un pas inainte. Nu-mi propun sa scap de x kg intr-o luna. Nu ma descurajez si nu ma frustrez daca am zile in care am gresit. Ci de a doua zi o iau de la capat. Ma cantaresc cam o data pe saptamana ca sa stiu in ce directie sunt.
Daca putem schimba ceva in bine, cred ca merita sa incercam, desi nu e o lupta usoara si vom avea caderi.
Cum spuneam mai sus,, nu ma simt baba, nu inca. Exterioarul poate ca arata altceva, dar iteriorul nu o simte.
ȘtergereScaderea in greutate....nu prea ma mai stresesz sa am kg putine ci sa am lejeritate in miscare si sa nu obosesc din doi pasi. Stil de viata sanatos e tinta mea, in proporte de 80-90% l-am atins. Mai e de lucrat, dar asa cum spuneati, sa mananci mereu la ore fixe sau doar anuite alimente....nu ne perite programul sau buzunarul Dar incercam, cat putem sa ne apropiem de ideal.
In plus am citit ca ceea ce ai acumulat intr-o anumita perioada de ani ( daca ma gandesc la varsta fetei e deja o perioada are), nu prea ai cum sa dai jos repede, ar trebui tot o perioada mai lunga.
Multumesc pentru vizita, si pentru sfaturi.
Nu sunteti batrana si nici nu aratati a fi batrana.
ȘtergereTocmai, ca nici exteriorul nu va arata a fi batrana in vreun fel. Dimpotriva.
Intr-adevar, ceea ce am acumulat intr-o perioada mai mare de timp nu poate disparea imediat si nici nu cred ca ar fi sanatos, probabil ar fi un șoc pentru organism.
Tocmai din acest motiv am luat-o eu cu pasi mici, treptat, pentru ca am cam 15 ani de cand am tot acumulat.
Va doresc numai bine!
Multumesc. Spor in ceea ce v-ati propus, sa va atingeti scopul cat mai curand.
ȘtergereEsti o simpatica,... tanti! 😊 Cat timp ai spiritul tanar - si nu pare c-a imbatranit! - esti tanara, si stii si tu!
RăspundețiȘtergereSi eu am vrut "sa ma fac mare" - inca mai vreau! Am tot timpul, pana la 160 de ani! 😂
Haha! "Babe de 40 de ani!" C-o spun pustanii e aproape de inteles, chiar daca nu e politicos. Ma distreaza tare acesti mici "nemuritori vesnic tineri" pentru ca stiu ce-i "asteapta"! 😂 Eu am avut varsta lor, ei nu au avut-o pe a mea. In schimb, cand auzeam cititorii de prompter spunand "o batrana in varsta de 50 de ani..." nu vrei sa stii ce era la gura mea! 😂 Am o "problema" cand sesizez prejudecati (intre altele). Acum le-a cam trecut, cititorilor de prompter, pentru ca "s-au luat" multi de ei.
Niciodata nu m-am gandit la oamenii de varsta parintilor mei sau a bunicilor ca ar fi batrani. Cand vedeam oameni cu varste mai mari, eleganti, zambitori, ii admiram! A! Mai era cate unul/cate una care se plictiseau in propria viata si se luau de noi, tinerii (la acea vreme!), si le ziceam, dar numai in gand - sau povestind cunoscutilor - "baba aia" sau "bosorogul ala" Deh! 😊 (o mai fac si zi, din cand in cand, si cand ii povestesc mamei imi zice: "eu sunt baba, tu?" "nu, pentru ca nu te iei de altii doar pentru ca te plictisesti" - ii raspund mereu).
In 2020 si 2021, cei care aveau 65 de ani erau considerati automat "varstnici si vulnerabili", chiar daca multi din aceasta "categorie" nici macar nu inghit pastile pentru fel si fel de "afectiuni". Medicii la fel ii trateaza pe cei cu varsta peste e 65 de ani: "acu', ce mai vrei, sa fii nemuritor? Ia pastile si vino luna vitoare." Urat.
Nasol cu genunchiul... Banuiesc ca ai cerut si o a doua opinie medicala (fara a spune diagnosticul pe care l-ai primit deja!) Am vazut prea multe diagnostice hazardate, sa nu le zic altfel. Prea multi medici "ofera" un diagnostic bazandu-se mai mult pe problemele comune la anumiti oameni si nu individualizeaza, nu cauta alte posibile cauze sau nu investigheaza serios daca e sau nu ceea ce pare dupa o analiza de rutina in anumite cazuri.
Candva, antrenorul mi-a spus sa nu folosesc fasa elastica pentru genunchi deoarece ingreuneaza circulatia limfei... (doar o amintire, nu un sfat!!) Din cand in cand "fugea" rotula la genunchiul stang si nu mai puteam indoi piciorul - o "puneam" la loc si-mi vedeam de drum, din fericire, fara "interventii medicale", nu s-a mai intamplat de foarte multi ani.
Iti doresc sanatate, inainte de orice! ❤ Sa-ti pastrezi simtul umorului nu trebuie sa-ti doresc, pentru ca cine-l are nu are cum sa-l piarda. 😊
Că pustanii au un astfel de limbaj referitor la anumite categorii de persoane, nu ma deranjează atât de tare atât timp cât folosirea acelui limbaj se face într-un grup restrâns, între ei. La fel cu apelativele diriga, profu, profa. Și noi la rândul nostru le-am folosit. Ce problemă am eu cu ei e că uită pe unde se află și vorbesc tot timpul așa, se duc la cancelarie și întreabă daca a venit profa de X, sau povestesc despre profa Y într-un anturaj în care sunt si profesori.
ȘtergereNu am cerut înca o a doua opinie medicala. Medicul la care am fost e o cunostintă, prieten bun cu o verișoara și ne știam deja. Mi-a placut ca a stiut exact ce s-a intamplat, cum mi-a ”fugit” genunchiul din consultație, nu din ce i-am spus eu. Am facut o radiografie atunci care a confirmat diagnosticul. Din pacate am intrat in cercul acela vicios : greutatea dăuneaza genunchiului, exercitiile fizice m-ar ajuta să slăbesc, dar chiar si mersul mult pe jos dăuneaza genunchiului. Nici mie nu mi s-a recomandat fasa elastica atunci. Nici nu stiu cu m-ar putea ajuta, durerea nu este de obicei de lunga durata, e scurta. Bastonul la mine a devenit necesar nu tot timpul, dar in drumeții ca să îmi susțină greutatea când merg foarte mult, să nu mai stau pe piciorul cu probeme.
Multumesc pentru cuvintele de incurajare.