Dimineață luasem decizia să renunț la provocarea asta zilnică și totuși, în seara asta când am deschis laptopul parcă îmi părea rău de pozele făcute fix cu scopul de a posta în fiecare zi. Da, pozele încă le fac zilnic, dar seara uneori sunt prea obosită să mai deschid laptopul.
Pentru azi vrusesem să scriu un jurnal de grădină, dar „cuțulușii” cum îi alintăm noi, s-au aliniat așa frumos pe canapea lângă mine, de parcă strigau, gata, acum e rândul nostru să ne pozezi, noi suntem vedetele zilei de azi. Și m-am conformat. Nero se uită cu teamă să nu fie certat, știe că nu are voie pe canapea, dar nu s-a urcat singur, i-au dat voie fetele. Bella nu are asemena ifose. Dacă ea vrea, nu prea contează permisiunea. Dar măcar ascultă dacă e certată. Spre cinstea ei, azi nici nu a trebuit să-i spun să se dea jos, a cedat din proprie inițiativă. Adevărul e că la ce călduri au venit așa deodată, preferă răcoarea podelei. Deja și pe afară caută umbra și nu mai stau lipiți de noi când facem treabă.
Încă sunt multe de făcut prin curte, e o explozie de „de toate”, de la pomi înfloriți, flori, buruieni și răsaduri, ce trebuie îngrijite, plivite sau răsădite. Din păcate chiar nu am reușit să mă ocup de pomi, cu toată documentarea mea. Va trebui să-i las anul acesta așa cum sunt și să tai via până nu înmugurește și ea. Mai am de mutat flori, multe de la casa cea veche, și sunt flori de primăvară, lalele, narcise pe care dacă nu le scot acum, nu la mai găsesc mai târziu.
În plus trebuie să încep curățenia de Paște. Cineva mi-a spus odată că trebuie pentru această curățenie trebuie să deretici prin toate dulapurile. Nu sunt genul, sincer. Nu mi-ar ajunge luna să iau toate la mână decât dacă aș face doar asta, dar o curățenie generală în stilul meu tot se face, cu spălat perdele, geamuri, doar covoarele le las pentru la vară.
Știe cineva cum să lungească ziua, s-o facă mai mare de 24 de ore. Sau cum să renunț la somn?
