La intrarea în școală - Reflexii în oglindă (67)

 Știu că e mult tam tam în social media pe tema intrărilor separate în școli, a scărilor, pentru profesori și a celor pentru elevi acolo unde acestea există, dar sincer personal nu înțeleg de ce această cramponare de niște reguli de bunăcuviință spun eu. Recunosc, faptul că intru pe o anumită poartă, respectiv intrare în școală, acum că sunt profesor, îmi dă un oarecare sentiment de împlinire, de recunoaștere a ceea ce am realizat după atâția ani de studiu, chiar dacă eu am ales să fac pauză în cariera mea profesională.

În plus, mi se pare că în acest fel recunoști cine este profesor, față de părinți care vin doar să aducă respectiv să ia copii de la școală. Totodată zona destinată profesorilor asigură și un spațiu mai liniștit, un spațiu în care poți sta de vorbă fie cadrele didactice între ele, fie cu directorul sau secretara chiar dacă au birourile lor, dar de asemenea un spațiu în care poți purta o conversație cu un părinte cu care ai de discutat lucruri oficiale (ca de exemplu bursele) sau care pur si simplu este interesat de situația elevului. În calitate de părinte am fost de multe ori la astfel de întâlniri și am apreciat acest spațiu liniștit de discuții, chiar dacă am intrat pe ușa elevilor la acea vreme. Am intrat și pe aceeași ușă comună, elevi și profesori, la liceu. Deși mai mari, elevii tot elevi, tot cu gândurile la ale lor, discută între ei, ies în grup și sunt gata să dea peste tine. Te pierzi printre ei, fie părinte fie cadru didactic și riști să fii dărâmat.

În școala în care predau intru și ies pe ușa profesorilor la începutul și la finalul orelor. serviciul pe școală ce implică supravegherea elevilor și în pauze, în curtea școlii, plus faptul că avem două corpuri diferite în care țin ore, mă face să trec chiar de mai multe ori pe zi pe ușa elevilor. Diferența se vede instant, și nu din cauza amenajării. Ei au baia aproape de ușă, noi biroul directorului. Dar e vorba de respectul arătat spațiului respectiv de utilizatori. La profesori e liniște/curățenie,  la elevi ... adunăm ambalaje de bomboane/mâncare de pe jos. NU vreți să știți cum arat băncile la finalul orelor.

Deci, da, susțin în continuare necesitatea unui spațiu destinat profesorilor, a unei intrări separate. Și acum că mi-am spus oful pe acest subiect, vă prezint intrarea noastră, acolo unde se află cutia îmbrăcată de mine. Arată chiar superb cu steagurile puse. Mai jos sunt poze ale intrării făcute de dincolo de ușă, în stânga sunt niște ghivece cu flori, iar în dreapta cutia cu steaguri.

 

Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel”