Comitetul de primire

 Mi-as fi dorit să pot filma de la intrarea în curte pâna la casă, azi când am ajuns. La poarta era Fifi, portocaliu prin frunzele cazute (noroc că are și alb). Din griul aleei a răsarit mai tarziu Toto. Sunt tare simpatici când fac câțiva pași spre casă și se tot întorc să vadă dacă mai vine mașina spre ei. Toto are și un fel de a se deplasă dintr-o parte în alta a aleii de parcă sare în fața mașinii și joacă de pe un picior pe altul de nerăbdare. E cel mai dornic să intre în casă și de obicei e primul la ușă.

Câinii stau tolăniți pe beton fix unde ar trebui să parchez, de parcă îmi țin locul ocupat. Și uneori nu se ridică decât în ultimul moment. 

Apoi mă înconjoară ... Bella ar deschide ea ușa mașinii dacă ar putea, în timp ce Nero inspectează roțile. Trebuie să fiu atentă să nu-i lovesc cînd îmi iau bagajele. Acum nu mai poarta zardă, de când au avut probleme cu tusea. Mă bucur că nu-i mai aud tușind pe niciunul, chiar daca încă exiată pericolul la Nero să recidiveze, deoarece radiografia lui a arătat ceva modificări. I-ar trebui un consul cardiologic, dar ... Vom vedea cînd vom face și asta

Iar pisicile ... se înghesuie la ușă, care să intre prima în casă. De obicei sunt toate trei. Ne învată programul oricât de schimbător ar fi. Anul trecut la 8 seara când ajungeam erau și „leșinați” de foame, ei care o viață întreagă au luat cina la 7.

Azi mi-am uitat cheile de la casă în mașină. Tare supărat a fost Toto că l-a pus să aștepte, mai ales că am mai întarziat să-i fac și poze. Se vede în poză cum se uita urât la mine.

Pe Scai o lăsasem în casă, sincer cred că e și ea la fel de traumatizată de toato povestea la fel ca noi. Ca și pe Fifi, mai întâi vreau s-o țin în casă macar 24 de ore să văd că își revine. Spre deosebire de el, ea pare mult mai deprimată. A prins și nopți sub zero grade și cred că era cam înfrugurată, așa că m-am bucurat s-o găsesc lenevind în pat sub o rază de soare.

 M-a lasat s-o mângâi puțin și a rămas în pat să lenevească. A coborât singură când i s-a făcut foame, a vizitat baia (litiera) și s-a urcat iar la etaj. Pare foarte slabă când o iau în brațe, deși cântărită nu pare să fi pierdut în greutate. E dificil s-o vad așa liniștită, când săptămâna trecută se juca aproape tot timpul.

Ce mai face altfel...parca ii e teamă să manance din mana noastră. Ea manca și ea unele pliculețe cu pastă de pește, direct din pliculeț. Acum n-a vrut. Dar daca i l-am stors în castron, l-a mâncat.

 

Șucărita mică, dimineată(în stânga) și în seara asta (drepata) resemnată că nu o las afară 

 

Si înainte mă bucuram sa-i vad așteptandu-mă, dar acum să-i găsesc pe toți imediat ce intru în curte e fantastic.