Despre
această carte am scris prima dată pe blog anul trecut și chiar îmi propuneam de pe atunci să o restaurez, dar cumva nu am reuțit să o și fac pe atunci. Iată că i-a venit rândul acum, la tema a treia a
transformărilor lunii februarie.
E o carte veche, cu scrierea cu „î” în interorul cuvântului și cu „sînt” în loc de sunt. Generațiile mai tinere chiar nu o pot folosi, le este dificil s-o citească, dar e o carte de suflet pentru mine. E cartea cu ajutorul căreia l-am studiat eu pe Eminescu, una din primele cărți ale mele personal. Nu-mi amintesc de la ce colegă am primit-o, un dar de ziua mea, dar îmi amintesc că era cartea mea, nu a familiei. Chiar am descoprit în ea însemnările făcute cu creionul pe marginea poeziilor studiate în liceu.
Cândva demul am încercat să o conserv cumva, am lipit cu scotch transparent fie paginilie, fie coperțile. Din păcate, adezivul scotch-ului s-a îngălbenit în timp, mai bine zis „maronit”, lăsând un aspect chiar neplăcut pe alocuri, dar un aspect de care nu prea am avut cum să scap. Nu știam la acea vreme de acest efect al timpului asupra benzii de scotch.
Primul pas în restaurarea cărții a fost îndepărtarea benzilor de scotch. Odată cu schimbarea culorii, scotch-ul și-a pierdut și proprietățile adezive, astfel încât, partea de plastic s-a desfăcut acum ușor, doar cu o ușoară presiune asupra ei. Apoi am îndepărtat coperțile cărții, realizând din carton unele noi. Am tăiat din carton două bucăți egale pentru coperți și una îngustă pentru cotor. Toate au fost apoi lipite și îmbrăcate în hârtie maro obținută de la o pungă de cadou.
A urmat reasamblarea cărții prin lipirea paginilor desprinse. Încă nu-mi lipsește nicio pagină. Și pentru a le ține împreună am lipit pe cotorul lor o bucată de hârtie din aceeași pungă. Apoi, tot cu benzi de hârtie, am lipit cartea de coperțile create.
La final am adăugat coperțile originale ale cărții pe exteriorul coperților create. Îmi pare rău că nu am găsit și cotorul original al cărții pentru a-l folosi și pe acesta, dar mă bucur că în sfârșit am putut restaura această carte atât de dragă mie.
pentru ziua de vineri 89/366 pozeblog
.jpeg)
Felicitări! Este cu adevărat o carte de suflet.
RăspundețiȘtergereCu scrierea aceea am crescut, eram in anul doi de facultate când s-a schimbat ortografia, și mi-a fost extrem de greu să mă adaptez la noua scriere. De fapt nici nu am făcut-o până câțiva ani mai târziu, când am lucrat in învățământ și nu avut încotro. Adică, am predat istorie și cultură civică, dar trebuia să respect ortografia oficială.
Trei sferturi din biblioteca mea este scrisă așa, dar acum așa m-am obișnuit încât mi se pare și mie ciudat când citesc o carte mai veche. Nu dificil, dar ciudat.
N-am mai recitit de mult cărți așa vechi cu astfel de scriere, așa că nu realizez acum cat de ciudat mi se pare sau nu. Dar cu ani în urmă le-am dat fetelor fix această carte să învețe pentru la școală poezii de Eminescu. Efectiv nu au reușit să citească din ea destul de coerent pentru a recita. S-au dus să-și tipărească poeziile de pe net.
ȘtergereCe mult imi place cum ai protejat-o. Cu adevarat o carte de suflet.
RăspundețiȘtergereSi va sta foarte bine in biblioteca. Sper sa o iubeasca la fel de mult si fetele tale!
Un aprilie spornic si linistit, draga Niko!❤️😘
Sper să iubească cărțile și punct. Pe asta nu cred s-o aprecieze fix din cauza scrierii, dar poate ar aprecia o ediție mai nouă. Eventual o vor pastra că văd acum cât înseamnă pentru mine.
ȘtergereMulțumesc la fel, Suzana.
ma bucur ca ai reparat aceasta carte minunata! Eminescu este unic!
RăspundețiȘtergereNumai bine, Niko! O saptamâna usoara!
Mulțumesc la fel, Carmen!
ȘtergereEi.. dar mai sunt si acum scriitori care folosesc aceeasi scriere cu î din i. Chiar nu se descurca copiii? Ce ciudat. Noi ne descurcam cu scrierea veche.... si nu ma refer la asta ci cea de pe vremea parintilor sau a bunicilor.
RăspundețiȘtergereCe frumos ai restaurat cartea!! felicitari!! Arata minunat!
Noi am început să citim și să scriem cu scrierea veche, e normal să ne vină cumva ușor. Noi ne descurcâm și fără diacritice pe calculator, dat fiind că primele calculatoare cu care am interacționat nu aveau nici diacritice și nici limba română. Generațiile de acum nu pot să citească nici scrisul de mână, uneori nici pe al lor propriu nu și-l pot citi.
Ștergere