Bucurii de ianuarie {1/2022}

 

Bucurii de ianuarie este o provocare lansată de Irina în ideea de a alunga ”întunericul și deprimarea” caracteristice acestei luni, ce urmeaza dupa strălucirea și veselia ”celei mai minunate luni ale anului”. Personsal cred că ar trebui să facem astfel încât orice lună în care ne aflăm să o simțim ca cea mai minunată. Motiv pentru care răspund cu bucurie provocării Irinei. Pentru ea (și nu numai) este al doilea an al acestei provocări. 

Colțișorul meu confortabil 

... în general este un colț de canapea din living unde stau să citesc o carte, să urmăresc ceva la televizor, fie să raspund mesajelor de pe telefon sau doar să petrec timp împreună cu familia

Un proiect creativ 

Cu calendarul meu tematic de Mărțișor, aceasta rubrică ar trebui să fie asigurată în fiecare săptămănă, măcar cu lucrările de acolo. Mă bucur totuși că măcar acum la început am ceva diferit. Am un fel de tablou pe un perete, tablou pe care l-am folosit în mai mulți ani pentru calendarele Advent sau pentru Ghiocei anul trecut. Cum este deja lipit pe perete, anul acesta am decis să schimb imaginea în fiecare luna (anul trecut am reușit performanța să țin ghioceii din ianuarie până în octombrie când am schimbat cu un peisaj de toamnă)

Tratația săptămânii 

responsabile cu prepararea au fost fetele, eu doar m-am bucurat să savurez o plăcintă grecească cu sirop

Plante/flori

a fost o încântare pentru mine să descopăr orhideele înflorite aproape toate în același timp

Lumini și luminițe

cu atât de multe sărbători religioase în această perioadă, lumina principală a fost dată de candelă

Grija de sine

această rubrică se rezumă săptămâna aceasta la efectuarea unor analize cu rezultate foarte bune în ceea ce mă îngrijora mai tare,dar cu o ușăară creștere a glicemiei, datorate mai degrabă tratației săptămânii (au uitat că nu ar trebui să mănânc prea dulce cu o seara înainte de analize).

Rugăciune/Recunoștință/Meditație/Jurnal

 Sunt o persoană credincioasă, dar nu-mi place de obicei să vorbesc despre asta. Cred că ține și de modul în care am fost educată, mai degrabă de cum se comportau adulții în preajma mea. Mi-l amintesc în special pe tata, care mă învăța că nu trebuie neapărat să mă vadă ceilalți că mă închin când trec pe lângă o biserică, că pot să fac semnul crucii cu limba în cerul gurii. Ulterior am auzit că nu ar fi bine asta, nu știu ce sa cred decât că așa m-am format și că perfer să ”cred în liniște”.

Dar despre recunoștință/meditație nu am nicio problemă să vorbesc. Chiar sunt foarte recunoscătoare în special în această săptămână pentru rezultatele analizelor, pentru că înseamnă că cineva acolo sus mă iubește și că m-a ferit de infectarea cu ceva urât.

Tot săptămâna asta m-am ocupat de jurnal, mai bine zis de organizarea unui bullet jurnal, un concept nou pentru mine, de care am aflat prima dată tot de la Irina. Am descoperit că mi-ar prinde bine nu numai mie ci și fetelor mele pentru o mai bună organizare.  O să povestesc mai pe larg despre toate într-un articol viitor.