”Pe vremuri, Aron Stein credea că toate cărțile sunt de-a dreptul magice. Acum însă, deși își petrece mai tot timpul în librăria părinților, singura pe care suportă s-o răsfoiască este una despre dispariția dinozaurilor. Căci e copleșit de tristețe...
A rămas doar cu tatăl său, într-o librărie dărăpănată dintr-un orășel unde nimeni nu pare să mai citească. De aceea, când se ivește ocazia să vândă afacerea părinților i se pare că toate problemele lui vor lua sfârșit.
Numai că Aaron nu se aștepta ca oamenii să se mobilizeze pentru a încerca să salveze librăria de la dispariție. Nu se aștepta să aibă atâția prieteni! Și cu atât mai puțin se aștepta ca în viața lui să apară Hannah, o tânără frumoasă și plină de curaj.
Oare va reuși Aaron, cu ajutorul tuturor, să se împace cu pierderile trecutului și să înțeleagă pe deplin cine este și cine vrea să devină?”
Aceasta e descrierea cărții ” Suntem inevitabili” de Gayle Forman, descriere aflată pe a doua coperta. Este descrierea care pe langa faptul că îmi place autoarea, m-a convins să cumpăr cartea. Acum dupa ce am citit-o, nu prea mai sunt de acord cu descrierea. Nu știu cine a făcut-o pentru varianta tradusă la noi, dar pare pe lângă subiect. Am căutat de curiozitate, descrierea în engleză... mult mai la obiect, era și de așteptat fiind pe site-ul autoarei.
Îmi plăcea mai mult, opinia referitoare la carte scrisa pe aceeași copertă ” O adevărată declarație de iubire pentru librării și pentru importanța comunității. O poveste despre complexitatea durerii care a fost scrisă într-o notă optimistă...”, Heather Herbert. Dar am găsit tot pe site-ul autoarei și această opinie în original, și cu toată engleza mea de baltă, totuși parcă suna altfel (chiar si google translate, tinde să-mi dea mie dreptate):
”We are Inevitable is a love letter to bookstores, and a bow to the importance of comunity. It is an understanding of the complexity of grief and an uplifting embrace that tells us we can,no, we will survive. Boy, did I need this book- my guess is you too!”
Descoperind acum în timp ce scriu, toate aceste mici mari diferențe, mă întreb și pe parcursul cărții câte s-au pierdut la traducere. Prea de multe ori am avut impresia că am sărit peste diverse detalii, amănunte.
Aaron este un tânăr cumva antisocial, retras în lumea sa formata din librăria părinților ce a fost trecută pe numele său de la încercarea de a evita un dezastru financiar, dezastru spre care crede că inevitabil se îndreaptă. De aceea și crede că singura soluție de a se salva pe sine și pe tatăl său e să vândă. Încrâncenat în durerea sa și copleșit de sentimentul de vină, datorat unor cuvinte pe care i le-a spus fratelui său, Aaron este sceptic, nu mai crede în bunătatea oamenilor și este convins că nimic nu e gratis și că într-un fel sau altul va trebui să plătească. Este închis în sine și ia decizii sub primul impuls. Mai bine de jumătate din carte nu am reușit să-l înțeleg. Nici acum nu pot spune că reușesc. Mi s-a părut prea pasiv, așteptând să se întâmple inevitabilul. Regăsirea cu Chad pe care l-a cunoscut in liceu, înainte de accidentul în urma căruia acesta ajunge într-un scaun cu rotile, este unul din lucrurile bune pe care aproape că îl ratează datorita neîncrederii. Noroc cu optimismul lui Chad. Si al cherestegiilor. Mi-aș fi dorit să o pot citi în original. Cred că aș fi înțeles mai bine.
Mi-a plăcut mult o vorba a tatălui lui Aaron, care considera cărțile adevărate miracole, ” Douăzeci și șase de litere și câteva semne de punctuație și obții o infinitate de cuvinte într-o infinitate de lumi. Cum să nu fie un miracol?”
Cartea tratează și probleme de adicție, în special adicția de droguri, sursa durerii lui Aaron (deși nu el este cel dependent). În finalul cărții, autoarea adaugă o notă explicativă referitoare la adicție și la nevoia de a se implementa mai multe programe care să ajute tinerii să scape de această problemă.
