Septembrie se caracteriza de obicei la noi cu o ultimă mică vacanță liniștită urmată de pregătirile de școală și apoi începerea efectiv a școlii. Modificările aduse anului școlar ne-au schimbat însă obiceiurile. Pregătirile de școală nici nu știu când s-au făcut, fetele sunt de-acum mari și s-au cam ocupat singure de acest acespect, eu am primit doar lista cu rechizite ce mai trebuiau achiziționate. Și nici de asta nu m-am ocupat prea tare, rolul meu a fost să împing căruciorul în magazin și sa plătesc la casă. E primul an în care nu mă ocup deloc de rechizitele lor și cumva, la un anumit nivel al subconștientului nu reușesc să percep începerea școlii. Dar doar din acest punct de vedere.
O percep din plin cu trezitul dimineața, mult mai devreme decât am avut vreodată programul, la 6.30 trebuie deja să ies pe poartă să o duc pe cea mare la liceu. După șase ani în care a învățat doar după-amiaza, trezitul atțt de devreme a necesitat o perioadă mai lungă de acomodare și schimbarea unor rutine. Tratamentul ei necesita administrarea unor tablete la ora 4 dimineata ( au un regim strict de alimentație 4 ore înainte și două după administrare, dar funcționeaza mai bine dacă nu consumi nimic în acel interval). Trezirea la 4 pentru pastile, apoi la 5.30-5.45 pentru scoală nu era tocmai ușoară, iar cand am văzut că domnișoara oricum nu reușeste să ia micul dejun acasă am mutat ora de administrare a pastilelor la ora de trezire cu amendamentul să nu mai bea nici cafea până după ora 8. Oricum, faptul ca nu mai întrerupe somnul a făcut să dispară nevoia de cafea dimineața. Și ppot să spun că și eu dorm mai bine acum că nu ma mai trezesc noaptea.
Prima săptămână de școală ne-a adus și niște mici probleme. Fetele s-au confruntat cu ceva ciupituri de insecte odată cu lasarea frigului, ceea ce a necesitat de urgență o curățenie generala în camerele lor. Iar eu m-am pricopsit cu o enterovizora care a reușit să mă trțnteasca la orizontala vreo două zile exact când aveam nevoie mai multă să curâăț camerele fetelor. Am avut noroc de ajutorul mamei care venise la mine să ma ajute cu mutatul unor flori. A reconfigurat și ea traseul, ocupandu-se de curățenie, urmând să terminam cu florile cu ocazia altei vizite.
Vizită pe care am programat-o acum, la final de lună. Și ghici ce! Eu iar sunt în pioneze, cu o răceala de data asta ( dar macar stau pe picioarele mele), numai că de data asta e musai să ma ocup de flori, noaptea au scăzut tempearturile chiar și sub 10 grade și nu cred că vor mai rezista mult. Așa că ele au devenit cap de afiș, chiar și înaintea camerelor fetelor pe care le-am luat din nou la mână, de data asta din alt motiv.
Una din camere este în mijlocul casei, înconjurată pe toate laturile cu excepția peretelui cu geamuri, iar cealaltă, din contră are doar un perete interior. Prin urmare o cameră este mai călduroasă, cealaltă mai rece, și chiar dacă termostatul este în acea cameră, rămâne cea mai friguroasă cameră din casă. Iar domnișoarele mele s-au nimerit a fi exact pe dos, astfel încât anul acesta, cum se anunță și vremuri grele și încercăm să face cât mai multe economii să nu ne trezim cu niște facturi astronomice, fetele au testat și au descoperit că se simt mai bine în camera celeilalte. Prin urmare, după ce abia aranjesem camerele la începutul lunii, săptămâna asta au făcut schimb. În fiecare zi, în funcție de temele școlare am mai mutat câte un dulap/raft, haină, etc. Ieri am reușit să terminăm cu mutatul tuturor lucrurilor personale, mai rămâne doar aranjatul lor în noile camere în funcție de necesitățile fiecarei și de mobilierul existent. Dar asta mai fac și singure, eu trebuie să ajung la ghivecele cu flori.
Am oscilat toată luna între a-mi face sau nu un fel de jurnal de blog, mai ales văzand filele de jurnal ale unor blouri pe care le urmăresc, dar de cele mai multe ori răspunsul ajungând să fie nu, deooarece chiar dacă mă hotăram să fac, în fața laptopului fie nu-mi găsea cuvintele, fie nu mai aveam timp după ce raspundeam comentariilor sau citeam pe bloguri. Descopăr acum că și postarea asta este până la urmă tot o filă de jurnal, așa că se pare că decizia s-a luat cumva ”fără mine”. În plus chiar îmi propusesem să reiau provocarea de anul trecut din luna noiembrie, de a posta ceva zilnic, doar că nu în noiembrie ci în octombrie. Și cumva încep de azi. Nu știu dacă voi posta chiar zilnic , dar sper să scriu cât mai des. Oricum nu toate postările vor fi pagini de jurnal, vor fi MCF-urile și sper ca lucrările mele din calendarul recreativ. Etapa aceasta ( materiale din natură) nu mai vreau s-o ratez.
În încheiere vă las cu o parte fin florile care îmi necesită atenția acum, trandafirii i-ați văzut și la MFC-ul de săptămana aceasta.
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)