Înfloriri - MFC(107)

 

Liliac

Vișin

Cireș

Păr

Măr

Lalele

Lalele

Micșunele

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Doi vișini în contrast - MFC(87)

 

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Merișorul de miere sau pomul de stafide.

  Pomul de stafide a apărut în calea mea într-un hipermarket cu mulți ani în urmă, l-am luat de curiozitate și chiar am avut noroc că s-a prins imediat. La ceva ani după am mai luat pentru cineva și nu i s-a prins nici plantat de mine, nici de ea, nici din lăstarii de la al meu. 

A durat mult până a crescut cât de cât, și din cauză că fiind în zona de gazon soțul mai uita de el și-l mai tăia. Primul an în care a înflorit (poza e din 2020, la prima înfloririe) m-a lăsat fără cuvinte. Nu mă așteptam să îi apară mai întâi florile. 

Odată cu primele fructe, despre care aflasem că sunt comestibile de la o cunoștință de pe FB, au început căutările, cum le conserv, dacă pot face dulceață din ele și ce rețetă.

Foarte puține rezultate am găsit și foarte greu. Am aflat într-un final că pomul de stafine este impropriu numit așa, motiv pentru care și rezultatele slabe în căutări. Nu că celelalte denumiri ar da rezultate mai bune.

Dar, Alemanchier = Merișor de miere= Pom de stafide este un tip de arbust ce se pretează a fi crescut ca un gard viu comestibil. Cele mai multe informații le-am cules de pe site-ul Gardul viu comestibil, unde găsiți informații despre plantare, creștere, chiar și rețete.

În primul an am avut puține fructe, le-am amestecat cu coacăzele roșii, un alt arbust la început de drum care făcuse și el doar câteva fructe. Am obținut ceva mai mult de un borcănel de dulceață după o rețetă de dulceață din fructe de pădure (din păcate nu am notat-o și nu mai știu care e). Coincidență, în același an a înflorit prima dată și gardul viu pus de vecina, așa am descoperit că și ea aveam acest merișor de miere.

Anul următor am cumpărat de la ea terenul cu tot cu acești pomișori, și împreună cu al meu, am avut o producție bună de fructe.

Problema cu ei era că fuseseră lăsați să crească foarte înalți, imposibil de cules, motiv pentru care am așteptat să se facă fructele și le-am retetezat pe majoritatea la înălțimea gardului. Plus că am găsit printre ei și vreo trei pruni. Din păcate nu i-am descoperit decât după ce i-am retezat deja ( nu aveau deloc fructe și abia atunci am văzut că au altfel frunze).

 

Anul trecut am încercat să fac sirop din aceste merișoare, după rețeta de pe gardul viu comestibil. (o gășiți undeva în josul paginii - cred că e ultima). Deși am respectat rețeta, numai sirop nu ieșea, era mai degrabă un gem fără sâmburi și așa l-am și făcut într-un final.

 

Anul acesta, pomișorii de pe celălalt teren au făcut mult mai puțin comparativ cu anul trecut, dar am văzut că s-au înmulțit la bază, semn că se formează  gardul viu. În primăvară am lăsat un singur prun din cei găsiți, dar fiind înconjurat de atâți mierișori doar crește înalt, căutând lumină. Am decis să îi retez și mai mult și să formez cu adevărat un gard viu din merișori de miere, pe care să-l extind pe toată latura grădinii (acum e doar jumătate din ea) și la o înălțime mai mică astfel încât să dau prunului posibilitatea să se dezvolte mai bine.

O să-mi rămână pomișorul pe care l-am pus eu, pe care l-am crescut ca un pomișor și care a fost foarte productiv anul acesta. 

 

Din fructele culese, am făcut de data aceasta o prăjitură și dulceață. Voi pune rețetele în curând și voi adăuga link-urile și aici.

Dulceață de merișoare de miere

Păcintă cu brînză de vazi și merișoare de miere

Jurnal de grădină (10/23)

🥒 Duminică, 11 iunie

🥒 Vremea a fost din ce în ce mai călduroasă, ploile mai scurte și mai rare, cel puțin aici la mine. Azi a fost chiar ciudat. Am fost în oraş, la 10-15 km de casă și ne-a prins o ploaie torențială de vară, cu tunete, cantitate mare de apă (într-o benzinărie pe DN1 deja erau bălți mari de apă). Spre casă însă ploua din ce în ce mai puțin, iar cu soarele care ieșişe înverşunat din nori, în seara asta, în grădină nici nu se cunoștea că a plouat.

🥒 Stare ...uneori mă simt copleșită de tot ce trebuie făcut în grădină, e o perioadă aglomerată, multe sectoare cer atenție și uneroi nici nu se simte că ai trecut pe acolo. Nici nu ajungi bine la capătul rândului că trebuie s-o iei de la capăt.  Și cum a început și perioada de conservare a legumelor și fructelor, mai e nevoie de trebăluit și pe la bucătărie. Cele care rămân cel mai mult neglijate sunt rondurile de flori în care nu mai ajung să jumulesc buruienile.

🥒 Flori: trandafirii sunt cei mai spectaculosi, dar ar încărca prea mult această postare, așa că i-am amânat pentru miercuri la MFC. Pun aici doar un reprezentant ce mi-a atras atenția că adăpostea o buburuză. Lângă el, e o mușcată pe care crezusem că o pierd, mă bucur să văd că își revine. Și nu în ultimul rând, șerpișorii cu floricelele de azi: 

 

🥒Conserve: Pentru că le-am amintit mai sus, primii ajunși în starea de a fi conservsați într-o formă sau alta au fost trandafirii de dulceață. După cum le spune și numele, s-au transformat atent în borcănele de dulceață. Rețeta am postat-o aici.

  

Tot într-o formă dulce se conservă și căpșunile, dar nu dulceață, ci gem. Nu s-au strâns prea multe încă, dar reușim să facem câteva borcănele de poftă.

Din categoria legumelor, doar mazărea s-a făcut momentan. Am ales anul acesta să nu o procesez deloc, am curățat-o, pus-o în cutii speciale și direct la congelator. E metoda de conservare care îmi place cel mai mult, își păstrează cel mai bine calitățile, în special gustul. 

 

🥒 Fructe: perioada următoare va fi aglomerată în bucătărie, se pregătesc multe fructe să se coacă și să fie transformate în gemuri și dulcețuri. Încă mai sunt ceva căpșuni, chiar dacă  ploaia și vântul de azi le-a cam  răvășit.

Următoarele pe lista mea sunt nucile - am chemat ajutoarele pentru acest episod (adică mama). Imediat se prezintă la rând coacăzele negre și cele roșii:

  

Și să nu uităm nici merișoarele de miere, fructele pomului de stafide și de zmeură:

  

Chiar și socul a început să-ți formeze fructele, dar se mai găsesc încă flori pentru o socată:

Pentru mure mai trebuie să aștept, dar mă bucur să le văd pline de flori:

🥒 În solar lucrurile merg bine în continuare, au apărut primele roade/flori de ardei, iar roșiile parcă încep să-și schimbe culoarea:

 

🥒În grădina de legume:  cea mai mare luptă e cu buruienile, dar răzbim încet încet și ne bucurăm de ceea ce avem: 

- un rând mic de roșii cherry (le-am primit mai târziu de la o vecină )

- câteva fire de fasole (nu am noroc de ea anul acesta )

- cartofi sunt plini de flori (culmea că în poza mea nu se văd ) 

 

În schimb am avut anul acesta noroc de salată, pusă puțin după sezon, dar e salată și e bună oricând. Alături de ea, sper că voi ajunge să culeg săptămâna viitoare și primi dovlecei:

 

Roșiile din grădină arată din ce în ce mai mari și frumoase. Ardeii însă se încăpățânează să nu crească:

 

Dar vin vești bune de la plantele aromate, oregano-ul răsădit în primăvară a crescut mare și frumos,  cam acoperă dafinul și cred că în curând va face cunoștință cu foarfeca de tuns:

 

🥒 Și nu puteam să închei fără o știre măcar despre animăluțele noastre. Nu sunt în poze, dar câinii sunt fericiți că ne pot însoți iar prin grădină. Da, Nero a scăpat de con. Motănici cel mic a găsit un nou loc de dormit, pe banca noastră balansoar:

Iar Porto cel serios azi a uitat de vârstă și s-a jucat (sunt foarte rare momentele în care Porto se joacă )