La începutul anului îmi propusesem legat de blog anumite lucruri, pe care le consideram atunci chiar importante. Era cumva o întrecere cu mine că pot să țin pasul anul acesta cu provocările și cu postările zilnice. Doar că viața e așa cum este și mi-a așezat în cale alte provocări, unele ce nu țin de blog, dar importante pentru viitorul meu. A trebuit să pun pauză la blog, mai întâi la postări, apoi la craft deși din când în când s-a mai legat câte un mic proiect de mine. Și chiar dacă unele au fost finalizate, nu am reușit să le și pun pe blog. Îmi tot spuneam că o să am timp după examen.
Examenul a fost...cu surprize. M-am hotărât foarte târziu să mă înscriu. Dacă mai așteptam puțin, nu mai rușeam să depun dosarul de înscriere. Recunosc că prioritatea mea numărul unu era domnișoara cea mare cu examenele ei. Dar am reușit cumva în puținul timp de la înscriere până la susținere să recapitulez destul astfel încât din toamnă să am post de profesor titular. Așa că etapa de examene s-a încheiat cu bine, atât pentru mine cât și pentru domnișoara mea: eu mi-am luat repartiția, ea a devenit studentă la medicină.
Mai sunt mici amănunte de rezolvat în ambele direcții, dar ceea ce este mai greu a trecut. Avem planul de viitor aproape conturat. Cu alte cuvinte, am scăpat de stres, ne putem relaxa. Oarecum. Pentru că acum nu mai am motiv să amân treburile casei și trebuie să le recuperez și pe cele amânate înainte de examene.
Ceea ce nu mi-am imaginat a fost dificultatea de a reveni la blog, la postări, la comentarii. Mai postam la rubrica MFC, mai pregăteam materialele pentru reflexii, dar... era ca și cum îmi pierdeam cuvintele undeva pe drum, nu se legau acolo într-un text coerent. Și dacă nu am reușit să mă apuc de postările pe blog, am zis să mă apuc de recuperat provocări. Ei, ți-ai găsit! Nici pentru alea n-am avut stare până acum. Am reușit în timp să-mi aglomerez masa din camera de lucru de nu ai loc să scapi un ac și cumva mi s-a pus pata să lucrez doar acolo. Nu vreau să le mai aduc în sufragerie. Adevărul e că vreau să am sufrageria liberă, curată mai ales că deja au început solicitările de pregătire.
Ce e de făcut în cazul asta? Să-mi fac curat pe masa de lucru. Și am început cu elan muncitoresc, ca să poticnesc grandios într-un proiect început. Un goblen cu diamante început undeva prin Mai și lăsat acolo din lipsă de timp și spațiu. Undeva prin telefon există și o poză de la început, dar n-am avut stare s-o mai caut. Odată cu el am pus „gând rău” tuturor proiectelor începute. Deja le aliniez într-un colț de masă în speranța că le voi finisa cândva în viitorul apropiat. Momentan mă laud doar cu acel goblen, nu chiar foarte mare, 30*30cm, dar care mi-a luat vreo câteva zile bune să îl termin. Și cum a venit însoțit de vreo 3 frați, bine-nțeles că nu-i pot abandona și trebuie să-i fac și pe ei. Am început să lucrez momentan la pisicuță, cu ideea de a-l înrăma cât mai curând să-l fac cadou cuiva drag.
Cel mai dificil la aceste
goblene mi s-a părut manevrarea pungulițelor cu pietricele colorate, așa numitele diamante. Îmi cumpărasem pungulițe mici cu fermoar, dar ultimul set s-a dovedit de o calitate mai mult decât proastă, de se rup la fiecare manevrare. Norocul a fost de partea mea și în acest sens: în tentativele mele de a elibera masa de lucru, am găsit o achiziție recentă, de luna trecută, niște borcănele mici de plastic ca cele de acuarele. Nici nu știu cu ce gând le-am luat atunci, dar au fost chiar ieftine. Acum s-au dovedit foarte utile. Le-am numerotat și am transferat în ele toate pietricelele. Mult mai ușor de lucrat cu ele față de pungulițe. Am găsit și o cutie adecvată în care să le depozitez când nu lucrez ceea ce a dat naștere unei idei de nou proiect (decorarea cutiei).
Mi-amintesc acum frustrarea ce o simțeam când m-am reapucat de acest goblen, pe de o parte vroiam să-l termin, pe de alta apăsa acolo pe suflet lista mare de provocări de recuperat. Mă simțeam cumva vinovată că fac altceva, că nu goblenul era cel mai urgent, dar ... uneori cred că e bine să mai lăsam acel ”trebuie” făcut asta sau alta și să mai facem și ceea ce simțim că avem nevoie. Se pare că eu cel puțin am avut nevoie de această activitate liniștită, migăloasă de a așeza pietricică cu pietricică. Cumva au început să se limpezească gândurile, să se așeze sentimentele. Faptul că am reușit din primul an să-mi iau post titular a fost cu totul neasteptat atât pentru mine cât și pentru cei din jur. M-am dus la examen doar cu găndul să opțin o notă suficientă pentru suplinire, adică un post pentru un an. Am fost norocoasă să iau mai mult decât atât. La repartiție as fi putut opta un post de suplinitor mai aproape de casă, dar asta ar fi însemnat ca anul următor să dau din nou acest examen și nu prea e tocmai convenabil, mai ales că mă așteaptă un altul, cel de definitivat. Am preferat siguranța postului de muncă chiar dacă e mai departe și să mă concentrez pe următorul examen din carieră, examen ce îmi poate aduce în viitor un transfer mai aproape de casă.
Dar iar am divagat, probabil că unele gânduri mai au nevoie să fie rostite ca să se așeze cuminți la locul lor. Nu poate fi decât benefic că mai am de lucru la goblenele astea, mai stau acolo cu gândurile mele, așez pietricele și fac planuri.
Ce urmează? Mai întăi vacanța, concediul. Nu am reușit să plecăm niciunde până acum și într-un fel abia aștept cele câteva zile programate pe litoral la finalul lunii. Apoi acomodarea cu serviciul. Așa că blogul ... nu, nu renunț, dar că așa cum mi-am ales
cuvântul la începutul anului, va trebui să „AJUSTEZ”, să prioritizez, să organizez mai bine timpul. Voi fi în continuare aici, sincer cred că voi încerca să-mi fac un program de blog, doar că nu zilnic.
366 pozeblog va continua atât cât se va putea anul acesta, dar nici nu mă apuc de recuperat zilele în care nu am postat și nici nu vor mai fi zinice. Dar probabil voi veni cu povești din viața la catedră pe lăngă proiectele de craft.
Felicitări pentru reușite!!! 🌹🎉🍀 Succese în continuare! 💕
RăspundețiȘtergerePersonal, aștept povesti de la catedra, când ai timp de ele. 😊
După ce am citit cuvintele pe care le-ai lăsat la mine am dat fuga aici! M-am bucurat să aflu că a fost cauzată de examene (în principal) absența ta.
Foarte adevărat - și, cred, valabil pentru aproape toți oamenii - că lucrând ceva care cere atenție, concentrare, mintea se golește, în general, de "gânduri călătoare sau măcinatoare", și creierul se odihnește - în stilul lui activ. 😊 Pare că, lăsând mintea în relanti, se "decantează" importantul de mai putin-importantul. La nimic altceva nu mă pot gândi atunci când montez un
puzzle. 😃 Dar pare că am spor la puzzle doar atunci când creierul e aproape ametit de fel și fel de gânduri cu privire la "exterior". Altfel, pentru odihna lui, mă joc meșterind ceva.
M-am amuzat - un pic - citind că unde "meșterești" nu e loc sa cada un ac. 😃 Ceva asemănător e și la mine - am dedicat o camera numai lucrului, jocului, tocmai pentru a rămâne o ordine relativă în celelalte camere.
A! Buna idee cu diamantele un cutiuțe - și cutiuțele in cutie, și cutia urmează a fi decorata. 😃 Uneori fix la fel fac atunci când fac ordine, și mă apuc de decorat, apoi de meșterit și... ordinea e pusă iar în așteptare.
Numai de bine, Mihaela! 💗 Spor in tot ce vrei sa realizezi!
În primul rând mulțumesc. Da, absența mea a fost din cauza examenelor, cel puțin pănă la finalul lui iulie când am scăpat de toate și ne-am văzut si rezultatele.
ȘtergereAzi n-am reușit deloc să mă pun vreo pietricică la goblen. Am fost și plecată cea mai mare parte a zilei, iar cand am fost acasă pot spune doar că am încercat să organizez. Am trecut dintr-o cameră în alta încercând să fac curat. M-am comportat exact ca acele persoana care spun că suferă de adhd, ce sunt distrase le orice pas. Cam așa și eu. Am început cu ideea de a face curat în sufragerie, m-am „împiedicat” de sacul cu bobițe al cățeilor, l-am dus în baie să îl pun în cutiile lor și m-am apucat de organizat raftul lor, am trecut la spălat toaletă, duș, etc, dar nu-ți închipui că am terminat. M-am apucat de sortat recipientele cu șampon, detergenți și am început să arunc din ele. Și aruncâd am trecut vis-a-vis, în camera mea de lucru și am început să sortez acolo, în special cutiile de plastic pe care mi-e clar că nu le voi recicla. În concluzie, la final de zi nu e curat niciunde, deși aproape nu am stat deloc,dar efectiv azi am avut o minte mai mult decât haotică.
Felicitari pentru reusita la examen, atat tie, cat si fiicei tale. Iti doresc sa ai spor la noul loc de munca si sa vii cu povesti de la catedra.
RăspundețiȘtergereMulțumim mult.
ȘtergereFelicitări! Chiar sunt terapie ceste picturi cu diamante. Am facut si eu vreo două sau mai multe.
RăspundețiȘtergerePisica este superbă!
Succes in continuare!
Mulțumesc.
ȘtergereFelicitari Niko draga! 🍀🌹 Felicitari si fiicei tale 🍀🌹 Meritati o vacanta pe cinste!
RăspundețiȘtergereDa,cunosc fenomenul... Eu vin pe blog doar la MfC si RIO... Am asa multe postari pregatite dar nu gata si... ma gandesc, oare intereseaza pe cineva?! Nu mai bine savurez eu vara, cu tot ce are ea de oferit?! Cu tandaleala sau proiecte mici, in jurul casei... Mi e greu sa ma reintorc la postarile zilnice. Poare o sa imi revina cheful... Sper! 🤗
Va doresc succes si satisfactii in noul drum pe care ati pasit, tu, fiica ta si familia din jurul vostru! 🤗
În primul rând mulțumim.
ȘtergereÎn al doilea rând...nu cred că nu e interes pentru ceea ce ai de spus, dar e vară, lumea mai pleacă în concediu, face pregătiri de iarnă, unii au avut examene, cumva fiecare avem un program cotidiam care ne pune pauze mai mici sau mai mari la blog. Sunt sigură că din toamnă, cand se cam termină cu concediile și revenim toate pe aici, o să reintrii și tu din nou in ritmul postărilor mai dese, poate chiar si zilnice. Eu mi-as dori asta, dar n-ammai lucrat de foarte multi ani și încă nu stiu cum mă voi putea adapta la asta. Practic sun profesor debutant si pe lângă faptul că am multe de învătat din ceea ce se petrece intr-o scoală trebuie să-mi pregătesc si portofoliul pentru examenul următor, portofoliul care trebuie să cuprindă toate planurile de lectie de la orele pe care le sustin. Cum am norma de 20 ore pe saătămănă, va trebui să fac 20 de astfel de proiecte de lectie pe săptămână și nu cred că mai mult de 2-3 pot spune că ar putea fi la fel, să fie clase paralele. La astea se adaugă dirigenția, o oră pe săptămână plus nu știu cate comisii de care încă n-am aflat. Am o prietenenă profă de mate care a fost in sistem de cand am terminat facultatea si deja mi-a trimis o grămadă de ordine de ministru noi pentru acest an scolar. Abia astept să trec peste toată această hărțăgărie și să ajung efectiv la catedră.
Vaaaai tocmai ce am recuperat cateva articole din august - eu le am ca ciorne.. pana la un punct, ca notite in agenda si o parte salvate intr-un folder (aici va fi .. „distractie”).
RăspundețiȘtergereAcelasi sentiment il am si eu cand revin dupa o pauza mai mica sau mai mare... oricum nici toamna nu ma ajuta prea tare...
Si ma amuzam putin ca fix asta am facut si eu azi.. imi propusesem sa intru in balcon si acolo e singurul loc unde chiar nu am ajuns :))))). In plus, ca niciodata, a fost cutremur si eu nu l-am simtit. nu ca as regreta .. dar doar zic.
Felicitari pentru reusitele voastre. Sa fie intr-un ceas bun si sa va puteti bucura de aceste noi etape din viata voastra 🙏🏻🤗🎉.
Tablourile cu diamant si eu le-am resimtit la fel.. ca pe un fel de terapie. Am facut cateva pe la sfarsitul primaverii / inceputul verii.. efectiv mai calmau climatul incordat si faptul ca nu puteam face ce era de facut... Ma linisteau. Chiar mi-ar placea sa mai fac unul.. momentan insa nu mai am :)))
Pupici cu drag!!!
Am văzut goblenul tau cu bufnița și chiar am crezut că e la tema Profesorului Bufniță. N-am apucat să și las un gând, scuze. E greu să las în urmă lucrurile legate de școală că se adună și acolo am termene fixe de predat.
ȘtergereAm mai lucrat la cel cu pisicuța, dar încă nu l-am terminat. Mi-aș dori să-l termin mai repede și să merg cu el la înrămat.