sâmbătă, 28 septembrie 2024

Buturuga și băncuța SP III - 17

A trecut deja o lună de școală și nici nu m-am obișnuit bine cu programul, că deja trebuie să mă adaptez la altul. Azi urmează să duc domnișoara la facultate, suntem fericiți că are cazare la cămin. Și-a ocupat camera de ieri și urma să-i ducem bagajele mâine, dar uraganul ăsta care se anunță cu toate codurile posibile pentru mâine ne-a schimbat planurile.  Ziua mea liniștită de azi s-a transformat în .... cred că haos e puțin spus, dar cât aștept să fiarbă mâncarea, profit să vă arăt ultima lucrare făcută aseară împreună cu domnișoara. Nu știu dacă până la vacanța de iarnă ne vom mai potrivi la program, să mai facem ceva împreună. De-a lungul timpului, chiar dacă nu prea s-a implicat ea în proiecte, mi-a fost de ajutor măcar cu fotografiatul sau cu furnizarea materialelor pe care i le ceream.

Buturuga și băncuța, protagonistele temei cu numărul 17 din Salvăm păpuși III, s-au lăsat cam greu conturate în mintea mea. Mult timp am rămas setată pe ideea unei picturi cu lut/papier mache, cum am mai făcut în martie, dar nu mă încânta foarte tare ideea unui tablou pe care să nu știu unde să-l expun. Ceea ce am eu nevoie mai mult acum, sunt suporturile de creioane. Recunosc, conservele sunt deja folosite cu acest scop, dar m-am cam săturat să le văd așa doar conserve dezbrăcate de etichetă. Le vreau decorate.

Și dacă nu era din lut, mintea mea a rămas blocată pe a folosi o coajă de copac lipită pe suportul de creioane pe post de buturugă. Asta era rezolvată, dar ce fac cu băncuța? Cum fac eu băncuță dreaptă pe o suprafață curbă? Din spatule? Sau crenguțe? Cred că noaptea mi-a adus ideea salvatoare? Nu că noaptea e cel mai bun sfetnic, ci că s-a întunecat și nu-mi culesesem coaja de copac și crenguțele necesare. Nici cu lanterna la 11 noaptea n-am vrut să ies afară. Suzana cu bufnițelul ei m-a salvat. Am văzut aseară fugitiv că l-a lucrat din lână împâslită (apropo că nu cred că am comentat încă acolo - absolut superb). E un subiect pe care vreau și eu să-l abordez cândva, am tot ce trebuie, lână, ace, chiar și un curs cumpărat. Timp să particip la curs îmi mai trebuie. Dar am și fetru! De toate culorile. Și mai stătea și degeaba. Când am realizat că pot să termin la timp pentru a posta azi, m-am apucat repede de lucru. Și aici a contat mult ajutorul ambelor fete, că amândouă au sărit să-mi țină pistolul de lipit, să facă poze, să aducă ce mai era nevoie, etc...inclusiv la curățenia de după au ajutat.

Am început, bine-nțeles, îmbrăcând cutia de conservă atât pe interior cât și pe exterior. Pentru interior am folosit un rest de la o pereche de pantaloni ce au fost scurtați pentru piticele de noi ce suntem toate trei. Iar pentru exterior, același material de vinilin folosit la tema trecută, Profesor bufniță. Și pentru că mai am încă material de vinilin, m-am hotărât să încerc să îmbrac în el cât mai multe conserve folosite pe post de suport de creioane și dacă e posibil să le decorez în temele de la Salvăm Păpuși. Cred că ar ieși o serie interesantă. cam în genul celei cu sticlele de vin de acum doi ani.


Odată cutia îmbrăcată, am trecut la pregătirea decorului: un copac pe a cărui coroană am lipit tocătură de fir colorat să sugerez toamna. Copacul l-am folosit să maschez îmbinarea vinilinului pe conservă. Din fetru maro am tăiat o buturugă mai mare și doua mai mici. La cea mare, cu o bucată mică de fetru bej am încercat să sugerez tăietura făcută în buturugă. Iar un maro mai închis tăiat neregulat sugerează o creangă pusă pe cele două buturugi mici pe post de băncuță

 

La sala de clasă în aer liber s-au prezentat Aricel cel curios și Rița-Veverița cea sfătoasă. Pierdut printre tufișuri, Veveriț -Fomiț caută atent, poate găsește ceva de mâncare că a auzit el că la școală poate să și mănânce în pauză.

Mesagerele, Monica și Rosie au făcut poza cu materia primă și apoi au stat deoparte să nu încurce „procesul creativ”. Au revenit la final pentru ședința foto și s-au arătat mulțumite de rezultat.

10 comentarii:

  1. Cele două suporturi formează o poveste dacă sunt asezate unul lângă altul (cel cu bufnita și cel de azi cu Aricel si veverita). Imi place cum a iesit! Felicitări! Succes la facultate fiicei tale!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mi-a trecut prin cap să le așez alături, dar ai dreptate, pot forma o poveste interesantă și mi-ai dat deja idei cum s-o continui. Îți mulțumesc.
      Și merci pentru urari.

      Ștergere
  2. Coaja de copac am, insa nu m-am incumetat sa o folosesc. Si nici nu am verificat daca pot sa o indrept. Liliana cred ca mi-a sugerat sa o fac la cald, insa nu am avut timp si dispozitie pentru asa ceva. Oricum ai reusit o combinatie frumoasa pentru decoratiune. Si daca te-am inspirat un pic, ma bucur. Tu mereu ai ideea unei serii si poate nu ar fi rau, ca doar ai unde sa le folosesti.
    Felicitari, draga Niko! Weekend placut. Si bafta fetei, in noul inceput de drum!❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar m-ai inspirat. Și când mă gândesc la împâslire mă car mănâncă degetele să încerc. Noroc că sunt toate puse bine într-o cutie nu chiar ușor accesibilă. Se pare că îmi plac seriile, cumva să se lege între ele temele. Că voi face suporturi de creioane e bine stabilit. Să vedem dacă si decorul de pe ele se poate încadra în aceeași poveste.

      Ștergere
  3. Dragute toate amanuntele acestui colaj! O idee deosebita, felicitari!
    Sa ai un minunat sfarsit de septembrie 🤗

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc. Sincer sincer nici nu știu când s-a terminat septembrie. Am avut un weekend super stresant cu mutarea domnișoarei la facultate și cu planuri date peste cap din cauza furtilor și codurilor de vreme rea anunțate. Dar s-a terminat totul cu bine și asta e super important.

      Ștergere
  4. O idee foarte foarte buna. Si cred ca vei putea aplica ideea de a decora cat mai multe suporturi si la temele care vin.
    Imi place cum ai facut bancuta. Si imi place cum stau cele doua personaje impreuna, bucurandu-se de toamna. :*
    Ce bine ca ati reusit sa petreceti putin timp impreuna. Ma bucur mult. Si fie sa se mai gaseasca ferestre suficiente care sa va ofere astfel de ocazii :).
    Si eu sunt in grupa minione am 1,58. De la o vreme insa nu am mai scurtat blugii.. ori i-am rasucit, ori am facut cumva o terminatie falsa, rasucind materialul si facand inca un tiv. Cei pe care mi i-a scurtat o doamna am senzatia ca ma fac sa par efectiv bondoaca :)). Dar asa, se aseaza mai bine pantalonul. Nu stiu cat de bine am explicat ideea, dar poate o sa caut niste poze sa va arat la ce ma refer :)

    Pupici!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu de metoda de care zici pentru scurtarea pantalonilor fără să fie tăiați. Nu pot spune că sunt tocmai cea mai încântată de ea, dar probabil și pentru că eu de obicei când trebuie să scurtez pentru noi, ajung să tai cam 10 cm din lungimea pantalonului. E cam mult pentru a fi îndoiți sau scurtați fără tăiere.

      Ștergere
  5. Aricel și veverițele! 😊 Îmi place cum sunt alintați elevii. 😊 Monica și Rosie veghează ca totul să fie bine. E frumoasa și aceasta povestioara!
    Bafta domnișoarei , la facultate! Bafta amândurora! 💗🍀

    RăspundețiȘtergere

Va mulțumesc pentru vizită!