Pe ultima sută de metri - TC24 (temele 1, 2 și 3)

 Sfârșitul acesta de an pare să tot fie „pe ultima sută de metri”, cel puțin tot ceea ce fac eu pare să fie gata fie în ultima clipă, fie cu întârziere. Săptămâna asta am fost în vacanță. Doamne ce de planuri îmi făcusem, mai ales în ceea ce privește lucrul pe calculator, fie pentru școală fie pentru blog. Acum nu-mi vine să cred că mai am doar o zi, nu pun week-end-ul la socoteală că numai liber nu e, și deja pot spune că vacanța e gata și eu nici nu m-am atins de laptop. În seara asta am tras de mine doar pentru că mâine e 1 noiembrie și se termină concursul transformărilor creative din acest an. Aveam terminate de ieri trei dintre proiectele lunii octombrie și am sperat că îl voi face și pe ultimul, dar se pare că va rămâne restanță.

Luna octombrie la mine a venit cu foarte multe provocări surpriză, unele chiar foarte neplăcute. A fost un roller-coaster emoțional cum nu doresc nimănui. Poate într-o zi voi povesti pe îndelete, dar împărțită între școală, inspecții și copil la facultate cu probleme în cămin, de cel mic aproape că nu am mai avut timp nici să-l văd. Acum mă simt efectiv secătuită de energie și sincer așteptam vacanța cu nerăbdare să mă odihnesc, să recuperez ce aveam de recuperat. Tot nu-mi vine să cred că deja a trecut și eu n-am apucat s-o simt. Mă mângâie gândul că toate problemele par a fi rezolvate și sper ca luna ce începe mâine să fie mult mai relaxantă din acest punct de vedere.

Revenind la provocarea lunii octombrie, la Transformări creative am avut de lucrat cu tuburi de hârtie. Unele materiale mi le-am pregătit de mult, dar abia ieri m-am adunat să și duc proiectele la capăt. Pentru felicitare îmi tăiasem un tub de hârtie igienică în inele mici de 5 mm. Am folosit 6 inele să formez mai întâi un fulg din romburi ( un romb din fiecare inel) care s-a dovedit a fi mult prea mare pentru cartonul pe care îl pregătisem pentru felicitare. 

Am lăsat prima încercare deoparte și din alte trei inele am făcut un fulg mai mic, folosind un inel pentru a crea două romburi. Acesta părea prea mic pentru carton, așa că „l-am dublat”. Fără a mai adăuga alte detalii, formele mele nu par a fi tocmai fulgi, pot fi interpretate mai degrabă ca flori și acum privind poza realizez că ar fi mers lipită o pietriciă/mărgeluță în centrul fiecărei forme.

După ce am presupus eu că felicitarea-i gata, am revenit la prima formă de fulg din romburi. Mai aveam destule inele subțiri și cu ajutorul lor am umplut romburile. Apoi l-am vopsit cu spray argintiu, în ideea de a-l folosi la tema ”dintr-un tub”. Atunci am realizat că practic dintr-un tub am realizat și felicitarea și ornamentul.

Dar cum nu asta fusese ideea mea pentru tema dintr-un tub, am vrut să fac și brăduțul dintr-un tutorial pe care îl văzusem de curând. Ca să mă încadrez în restricțiile temei, am folosit un tub de hârtie de la o rolă de prosoape de bucătărie. Am tăiat mai întâi un inel din ea pe are l-am rulat pe post de tulpină, iar din restul tubului am tăiat triunghiuri ca în tutorial.

Brăduțul l-am vopsit cu spray auriu, un spray cam apos din câte am văzut, ceea ce a făcut ca la uscare să se exfolieze părți din tubul de hârtie. 

Și pentru că voiam să vă arăt care a fost ideea mea inițială cu această temă, am mai făcut un brăduț dintr-un tub de hârtie igienică, doar că nu l-am mai și vopsit.

Ultimul proiect de care m-am ocupat a fost lumânarea. Am folosit fetru pentru a îmbrăca tubul de hârtie și tot din fetru am tăiat ceara topită. Nu găsesc acum, dar am văzut ideea la Creativ Mammy acum vreo 2-3 ani, la decoruri de Crăciun.

Pentru a o ține adunată, am cusut bucata de fetru care reprezintă ceara topită și am cusut de ea și flacăra realizată tot din fetru.

Și pentru că se pare că răceala pe care încerc s-o ocolesc de o săptămână reușește să câștige teren, închei aici și mă duc s-o combat cu un pui de somn. Cu pastile am servit-o deja, dar se pare că nu o afectează.

Referitor la Transformările creative, azi se încheie și luna octombrie, zilele următoare vor fi anunțați câștigătorii acestei luni. Tabelul suplimentar va mai fi deschis încă 10 zile, timp în care mai puteți recupera oricâte teme doriți, apoi vor fi numărate punctele tuturor participanților și anunțați câștigătorii anului. După data de 10, se vor mai putea face înscrieri de lucrări pentru cei care vor să-și întregească portofoliul transformărilor din acest an.

De asemenea, transformările vor continua în luna noiembrie cu materiale din natură, în același format ca până acum, patru teme: felicitare, indigo, tema impusă și fii creativ. Dacă mă lasă răceala, voi reveni mâine cu toate detaliile. Luna noiembrie nu se ia în calcul concursul transformărilor creative.

Inspector Cerb - SP III - 21

 La Școala din Pădure a sosit un oaspete neașteptat: Inspector Cerb. El a venit să verifice buna funcționare a școlii, dacă toate actele sunt finalizate corect și dacă profesorii își fac datoria la clasă. Director Bufniță și Vulpea Roșcovană l-au întâmpinat timorați. Inevitabil să nu ai ceva emoții, indiferent de cât de bine ești pregătit, inspecția e tot inspecție și oricând cineva poate descoperi vreo greșeală, ceva nefăcut „cum trebuie”. Doamna Omidă a rămas în clasă cu elevii ei. Sunt cuminței ei de fel, dar sunt mici și nu trebuie lăsați nesupravegheați.

După verificat acte, inspecție la clasă, fix la doamna Omidă, Inspector Cerb a ținut ședință cu directorul și Roșcovana, au discutat tot ce era de discutat și s-a declarat mulțumit de tot ce s-a făcut până acum la școală, drept pentru care a și semnat avizul de funcționare. Mai sunt niște lucruri de aranjat, unde nu e vreodată loc de mai bine, dar Cerbul și-a exprimat convingerea că dacă vor continua în același ritm, toate se vor rezolva satisfăcător.

Ba chiar a fost atât de încântat de tot ce a găsit la Școala din pădure, că s-a oferit să preia el clasa ”buturuga și Băncuța” până când vor găsi un profesor potrivit. Adevărul e că nici eu la inspectorat nu mai au cadre didactice pe care să le poată repartiza la Școala din pădure. Un concurs în scoală pentru ocuparea postului este pasul următor de făcut acum.

Postare realizată pentru provocarea Salvăm Păpuși, ediția III. Cerbul este o formă din carton buretat dintr-un set de Crăciun. Nu a necesitat foarte mult de lucru, doar am desenat cu marker ochiul, gura nasul și niște puncte să sugereze blana, dar a fost soluția cea mai simplă să pot înscrie lucrarea la timp în tabelul săptămânal.

Nu știu ce s-a întâmplat, dar de vreo două săptămâni n-am mai putut scrie nicio postare de pe telefon. Nu mă lasă să încarc pozele direct din telefon. îmi scrie ceva că nu sunt permise accesarea pozelor (nu știu de ce că eu n-am schimbat nimic în setări) și cu transferul lor în laptop și scrierea de pe laptop, e deja mai dificil de finalizat o postare. Adunat cu ceva probleme din familie nu prea am mai reușit să fiu pe aici. Pot spune că din fericire acum pare chiar să se fi rezolvat tot ce era de rezolvat și sper să mă pot bucura și eu de săptămâna de vacanță.

Cățelușul adoptat - SPIII - 20

Vulpița Roșcovană s-a apucat cu elan de pregătirea clasei ei din Școala din Pădure. Era foarte bucuroasă că își găsise serviciu și se gândea la viitor. Dar pe măsură ce treceau zilele începuse să-și cam piardă din entuziasm. Nu vorbea prea mult, nici măcar când Doamna Omidă de la pregătitoare a întrebat-o îngrijorată dacă a pățit ceva, a dat vina pe oboseală și pe volumul mare de muncă.

Chiar și directorul începuse să se îngrijoreze, ca nu cumva să se răzgândească coana Vulpe și să plece din nou la oraș. O văzuse el că cercetase mersul trenurilor și tot trecea zilnic pe la gară. Uite și azi, a plecat în pauza de lucru tot înspre gară.

Dar ce se vede oare? Vulpea Roșcovană se întoarce veselă? Și râde? Cu cine vorbește așa entuziasmată?Nici nu apucă să se întrebe bine directorul, că Roșcovana îi apare în prag cu un prichindel zglobiu după ea. Nu-i de prin părțile lor, deși cam seamănă cu animalele din pădure, dar totuși el nu are cunoștință de vreo familie de acest gen în pădure.

Tot Vulpea cea veselă îl lămurește când i-l prezintă pe Piticel-Voinicel. E mic de vârstă dar voinic și și-a primit porecla pe străzile de la oraș. Vulpea l-a cunoscut când era acolo la școală, l-a găsit cotrobăind prin gunoaie după mâncare. Se pierduse de familia lui naturală și se descurca și el cum putea. Studentă fiind, nu a putut să-l ajute cu multe, îi ducea când putea câte un pachețel cu mâncare și haine ce-i rămâneau ei mici. A prins tare drag de el și acum că are serviciu și casă asigurate s-a gândit să-l ia la ea, să-l crească. Dar a vrut să fie totul legal și a durat ceva până i-au aprobat autoritățile adopția.

O să-l înscrie și la ei la Școala din Pădure, că e istețel și poate va învăța bine și va ajunge „om mare”. Are nevoie și el de o șansă.

La așa vești frumoase, toată școala s-a adunat în jurul celui mai nou membru al școlii și l-au intâmplinat cu voie bună.

Postare pentru provocarea Salvăm păpuși, după o idee de pe internet. In tutorial sunt folosite sticle de plastic, eu l-am înlocuit cu tuburi de hârtie. Prima ideea a fost să-l pun și la transformări creative, dar am uitat de Halloween. Când mi-am reamintit mi-am propus să îi fac alături un mic vas pentru agrafe sau alte lucruri mici de birou, sub forma unui dovleac. Ideea încă a rămas, dar ca să ajung azi la timp cu postarea în tabel, m-am oprit doar la suportul de creioane cățeluș. Cel puțin mie asta mi-a fost intenția,  să fie cățel. Dar mi s-a spus că seamănă a urs. Poate ar fi trebuit să-i fac măcar urechile mai alungite sau țuguiate. Poate semăna mai mult a cățel decât a urs. Monica și Rosie o țin pe a lor, ele s-au pregătit pentru cățel.

 

Cine apare-n prag de seară? Profesor Vulpe SP III - 19

 Director Bufniță s-a agitat toată ziua, că uite începe școala și el nu are totul pregătit. Nici destule săli de clasă și nici profesori. Plus că că trebuie să organizeze și clasa de seral că are cereri de la mulți adulți de-acum care vor și ei o a doua șansă să își termine studiile. Și uite că a citit el în lege că se poate face ceva și pentru ei, dar trebuie să îndeplinească niște condiții ca să aibă aprobare.

Și cum se agita el prin biroul improvizat, îngrijorat că se lasă seara și n-a rezolvat partea cu lumina, că de-acum ziua e mai mică și se întunecă devreme, numai ce vede pe cărarea spre școală o licărind o luminiță?

Cine să fie oare? Încă vreun adult ieșit de le serviciu care vrea și el la școală?  Nu vrea să-i spună că nu se poate acum, dacă nu mai revine mai târziu să se înscrie că a mai pățit cu el cineva, zilele trecute și are nevoie și de elevi ca să deschidă clasa. Și cum își pregătea el discurs motivațional, numai ce aude un gas mititel și subțirel, ascuns după un mare felinar.

- Buna seara. Aici e Școala din pădure?

-Da, sigur. Sunt Director Bufniță. Cu ce vă pot fi de folos? răspunde el mirat studiind felinarul. Ce i-ar trebui și lui așa ceva pentru clasa asta nouă de seral.

- Oh, ce mă bucur că v-am găsit, a răspuns glasul subțirel ieșind din spatele felinarului și dezvăluind o vulpe elegantă. Sunt Vulpița Roșcovană. Am fost plecată la oraș să studiez, mi-a plăcut mult să învăț și aș vrea să-i învăț la rândul meu și pe alții. Am auzit că se deschide o școală nouă aici în pădure. Se întâmplă cumva să mai aveți vreun  post de profesor?

Director Bufniță aproape că a sorbit fiecare cuvințel din cuvântarea Vulpiței și parcă nu-i venea să creadă ce aude. A răsuflat ușurat și s-a gândit că uite e așa cum zicea în filmul acela indian, ”Om, Shanti, Om” : „Când îți dorești ceva cu adevărat, toate planetele se aliniază să-ți îndeplinească dorința”.

Au discutat amândoi pe îndelete toate detaliile ( a verificat acreditările Vulpiței că nu putea să angajeze el doar așa pe vorbe) și au stabilit să preia ea și să organizeze clasa de seral, că are și mijloacele necesare. 

Profesoara Vulpița Roșcovană se înscrie în categoria suporturilor de creioane realizate pentru provocarea Salvăm Păpuși III, sezonul de toamnă, La bază este tot o cutie de conservă, îmbrăcată în același material de vinilin. Se pare că încă mai am și pentru celelalte suporturi ce ar trebui să apară în această serie. Vulpița este confecționată din fetru lipit pe suport cu silicon. Și de data aceasta m-am folosit de corpul vulpiței ca să ascuns îmbinarea vinilinului pe cutia de conservă.

Felinarul este realizat dintr-un kit cumpărat din Lidl. Toate formele au fost pretăiate, a trebuit doar să le lipim. În kit erau și niște bucăți de carton buretat autoadezivi, dar am uitat de ei și eu și domnișoara mea cea mică care m-a ajutat la acest proiect. Eram încă cu pistolul de silicon în mână, rămas de la suportul de creioane și am lipit totul cu el în ordinea pe care mi-a dat-o domnișoara. Recunosc, de oboseală nici n-am realizat că piesele ce se suprapun trebuie să stea în straturi ca la felicitările 3d-decoupaje, dar felinarul arată bine și fără acele straturi în relief, că piesele au fost lipite oricum așa cum se indica în instrucțiuni.

Fiind de hârtie, nu putem folosi în el decât lumânări electrice. Pentru poze am folosit o lanternă, la vremea când terminam noi proiectul nu aveam și astfel de lumânări. Va trebui să cumpărăm unele, mai avem niște kituri asemănătoare.

Clasa de seral pentru adulți este o realitate pe care am descoperit-o la școala la care lucrez și nu este același lucru cu seralul de la liceu, pentru cei care vor să termine și un liceu după școala profesională. Există un program numit ”A doua Șansă” special conceput pentru cei care nu au toate clasele obligatorii prevăzute în lege (10 clase absolvite). În comunitatea rromă (rromani) unde este școala mea, este o realitate să întâlnești copii de 10-13 ani care nu au fost niciodată la școală. Mai rar în ultimul timp, dar încă se mai întâmplă. Plus copii, dacă mai pot fi numiți copii care la 14 ani se căsătoresc și fetele abandonează școala. Chiar am un caz în clasa a șaptea și am aflat de la ceilalți elevi că o elevă e măritată și va avea în curând copil și nu mai vine la școală. Nu știu exact ce vârstă are , poate avea și mai mult de 14 ani, la clasa a opta am elev de 16-17 ani. Dar am întrebat de ce nu mai vine la școală, chiar și măritată cu copil. Am citit în lege că ar primi și o bursă și ar avea și un regim special să poată termina școala, un program adaptat mamelor minore. Răspunsul a fost că nu o lasă socrii. Da, știu e șocant, dar e o realitate a acestei comunități.

Revenind la programul ” A doua șansă”, există două trepte/clase. Una pentru primar cu învățător, cu orar și programă adaptată pentru clasele I-IV, numită chiar A doua șansă (ADS) șu una pentru gimnaziu, FR (Fără frecvență). La această clasă am eu ore, e un fel de simultan pentru toate nivelurile V-VIII. Vine cine poate, probabil și în funcție de serviciu. Aici am o elevă despre care am auzit că a fost măritată, acum divorțată. E chiar foarte tânără, are un frate în clasa VI normală. Mă gândesc că acum poate să vină că nu o mai împiedică socrii. Majoritatea celor de la FR abia dacă știu să scrie. Pe unii chiar asta îi învățăm, să scrie și să citească. Sau tabla înmulțirii. Săptămâna aceasta de exemplu la matematică am fost la ”cumpărături”. Am avut un buget și a, socotit să vedem dacă ne ajung banii să luam ce ne-am pus pe listă. Am avut doar doamne prezente. Săptămâna trecută, cu domnii am pus parchet și plintă.

Mofturici - RiO (70)

Primesc și eu de-acolo de sus?
Miroase mai bine decât ce am eu în castron.

Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel”