Într-un fel, realizez acum imediat ce am terminat cartea și îmi fac aceste însemnări, (deși aticolul va apărea peste două zile, dar nu vreau să uit iar), cum ziceam realizez acum că a fost necesar să uit cartea, pentru că prima dată nu chiar am înțeles-o. Mi-amintesc clar că eram destul de nedumerită de importanța sintagmei ”Never, never” pe care descoperă Charlie și Silas că o tot foloseau în scrisorile pe care și le trimiteau. Ce drăguț, nu-i așa? Într-o epocă a tehnologiei, e internetului și telefoanelor mobile, ei își mai scriau scrisori pe hârtie. Norocul lor că așa au putut să se redescopere să-și dea seama ce li se întâmplă și mai ales de ce. Nici asta cred că nu am înțeles eu prea bine la prima lectură.
Mi-a plăcut că toate scrisorile dintre ei care ne sunt prezentate, nu sunt scrise în ordinea cronologică, pentru că nici ei nu le descoperă în ordinea cronologică și le citesc pe măsură ce le găsesc, intercalate cu notițe și pagini de jurnal. Oarecum ironic față de ceea ce avea să li se întâmple, în prima scrisoare pe care i-o trimite Silas, cu ocazia primului sărut care schimbă relația dintre ei de prieteni de o viață în iubiți, el îi cere să nu uite.
Niciodată să nu îi dai voie încăpățânării tale să te convingă că sărutul nostru a fost ceva greșit. [aici e lungă listă de Niciodată să nu.....]
Niciodată să nu uiți că vei fi ultima fată pe care o voi săruta.
Și niciodată, în tot timpul acesta, să nu încetezi să mă iubești.
Niciodată să nu încetezi să mă iubești, Charlie.
Niciodată să nu uiți.
Never Never
Silas”
La prima lectură am tot așteptat toată cartea să descopăr cumva că totul se datorează unor factori externi, unor medicamente, că cineva i-a făcut să-și piardă memoria, lucru pe care se focusau și ei la primele investigații. Mai ales că o mică răpire din răzbunare și o citire mistică în cărți de tarot îți întăreau credința că e ceva ce li s-a făcut, nu ceva de li se întmplă din cauza lor, din cauză că la un moment dat s-au opus sorții. Mă întreb, în realitate oare cât de bine ar fi să avem parte de ceva asemînător atunci când ne împotrivim cu înverșunare și din orgoliu unui destin bun și facem alegerile greșite. Pentru că în fond, ceea ce li s-a întâmplat a fost o lecție pe care le-a dat-o destinul când s-au opus sorții. Ce lecție au avut de învățat...o să descoperiți citind, dar vă promit că merită. Vă mai las doar două citate de pe la final care mi-au plăcut mult:
„Soarta e atracția magnetică a sufletelor noastre către oameni, locuri și obiecte cu care trebuie să fim împreună”
”Să te încrezi în instinctele tale și nu în ceea ce îți spune inima, care vrea să facă pe plac celorlalți, sau în creierul tău, fiindcă acesta se bazează prea mult pe logică”
Cu tot laitmotivul, „never never”, cartea exte un bun exemplu pentru proverbul „Niciodată să nu spui Niciodată”
Foarte interesant... Nu stiu cat de important a fost sa citesti aceasta carte, eu probabil ca renuntam. Si zici ca dupa ce ai citit o, ai recitit o! Wow! Respect!
RăspundețiȘtergereUn start bun in noua saptamana, Niko draga! 🤗😘🍀
Toate cărtile care mi-au plăcut le-am recitit. Hopeless, de aceeasi autoare sau Ugly love cred că le-am citit de cel puțin 5 ori pe fiecare, dar cu fiecare recitire, deja sar peste anumite pasaje care nu mă atrag. Uneori deschid vreo carte să recitesc doar o anumită intamplare si ajung să recitesc toată cartea. Cărtile pe care nu le recitesc absolut deloc pot spune că sunt cele care nu m-au entuziasmat prea mult.
ȘtergereDeci, da, fiind și una din autoarele mele preferate, a fost chiar important să recitesc această carte si cu sigurantă o voi mai reciti cu vreo ocazie, vreo întamplare care să mă ducă cu gândul la ea.
Cred că pentru mine unele cărți sunt ca melodiile pe care le-ai asculta si tot asculta. La fel și unele filme.
O săptămână minunată Carmen!.
Faci niste recenzii deosebite, Niko! Captivante in sine, asa ca ma intreb cum va fi cartea.
RăspundețiȘtergereNiciodata sa nu spui niciodata este ceva ce merita sa nu uitam, am constatat asta in viata reala. Si instinctul este un element pretios, doar ca uneori ne e frica sa ii dam castig de cauza!
Multumesc mult-mult pentru aceasta intrare! Pupici! ❤️😘
Mulțumesc Suzana. Dacă îți pui această intrebare înseamnă că mi-am atins scopul în recenzie. Poate pasul următor va fi să incerci să citești cartea.
ȘtergerePupici!
Da, asta cu „niciodata sa nu spui niciodata” e o lectie pe care am invatat-o destul de ... sa zicem nu tocmai frumos.
RăspundețiȘtergereIn sc primara eram f suparata pe dezertorii din clasa. Eu niciodata nu am sa fac asta. De parca a fost dupa mine si ... lectia aia mi-a schimbat viata... tot incerc sa imi dau seama ce bine mi-a facut, pentru ca de atunci... s-au inlantuit tot felul de restrictionari care au dus la ceea ce mi se intampla acum si aici.
Cum ar spune o mare clasica in viata „viata bate filmul / cartea”
:))))
Pupici cu drag!
Din păcate in general lectiile pe care le invățam din experientă nu prea vin din experiente chiar plăcute, mai ales cele care vin cumva să ne dea peste nas când suntem cam prea increzuti in anumite convingeri mai degrabă insușite.
Ștergere"Niciodata sa nu..." si "Niciodata sa nu spui niciodata" si ce ai mai scris in recenzie despre impotrivirea in fatza sortii ma face sa cred ca... niciodata s-a intamplat. 😊
RăspundețiȘtergereUltimele doua fraze citate imi plac foarte mult!
Multumesc pentru recenzie!
P.S. Si eu am obiceiul sa recitesc acele carti care mi-au placut mult si, mai mereu, descopar ceva in plus sau... inteleg altfel una-alta. 😊
Păi da, personajele principale își pierd memoria, uita tot, dar absolut tot, nume, an, cunoscuți, chiar si cum arată. Tot ce iși amintesc sunt lucruri generale - presedinți, versuri de melodii, poezii, etc...E frumos procesul prin care se redescoperă pe ei însuși, cine au fost, ce au devenit etc...
ȘtergereAsta e si plăcerea de a reciti să descoperi lucruri acre la prima citire nu le-ai dat poate importantă. Mi-amintes când în generală am citit Fram, ursul polar și personajul de acolo a împrumutat o carte de la bibliotecă și a citit=o mai intai repede si apoi a recitit-o s-o inteleagă. Pe atunci mi se părea ceva foarte ciudat, cum adică intai o citesti să stii despre ce e vorba si apoi o recitesti s-o intelegi. Acum inteleg perfect ce spunea acel copil in carte.
☺Personajul ăla sunt eu! Arareori s-a întâmplat să citesc o carte numai o dată. Întâi o citesc pe nerăsuflate, apoi pe îndelete. Numai cărțile care nu mi-au plăcut deloc nu se bucură de acest tratament.
RăspundețiȘtergereCartea prezentată de tine pare a fi interesantă, o adevărată lecție de viață. Mi-ar plăcea să o citesc și eu.
Sănătate și numai bine, Niko!
Exact așa simt si eu, prima lectură e cât se poate de rapidă, atât de rapidă uneori că mai scap din amânunte. Dar dacă îmi place cartea atunci sigur o recitesc aproape imediat, mai ales acum de când am inceput să scriu pe blog de ele.
ȘtergereLectură plăcută îți doresc.