O zi de sărbătorit

 Aveam azi un plan relativ bine stabilit. Știam exact ce vreau să fac și la ce ore. Doar că ... planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg. În curând va fi ziua mea și de obicei în perioada asta a lunii făceam o petrecere, sărbătorind cu această ocazie mai multe evenimente importante din familia mea. Anul acesta însă nu am avut chef să fiu gazdă. Chiar am zis că nu fac nimic. Ieri am și plecat de acasă la ziua unui prieten. 

Dar când ai prieteni buni, aceștia vin la tine și neinvitați special. Stabilisem cu ei să ne vedem azi după amiază. În consecință, mi-am făcut planul zilei în funcție de ora stabilită. Dimineața a decurs normal, programul obișnuit de lecții și pregătiri. Apoi am început să fac pregătiri pentru musafiri. Chiar dacă musafiri ziseseră că vin doar în trecere, eu nu pot sărbători fără să pun o masă. Tortul îl făcusem de aseară, unul din preferatele mele care se face simplu și fără coacere: tort de biscuiți înmuiați în cafea cu cremă de mascarpone și Nutella. 

Pentru masă nu planificasem ceva extravagant, doar ceva copănele de pui și coaste de porc la cuptor, cu garnitură de legume,  tot la cuptor, și salate de legume crude. În principiu fără aperitiv, să-mi fie și mie mai simplu. După ce am terminat programul de lecții de dimineață, mi-am făcut ordine, am așezat masa să fie gata și la insistențele soțului am am pus o parte din carne la cuptor. Avea și el dreptate că era soare și deci mergeau fotovoltaicele, chiar dacă după părerea mea era prea devreme. Am organizat repede și cum să le țin calde până la ora potrivită (am primit de la o doamnă dragă mie un vas cu capac cu suport pentru lumânări sub el care să țină vasul cald), am rugat domnișoara cea mică să-mi mai facă o tartă simplă și mă pregăteam să urc la etaj să mă ocup de hainele de călcat și ceva organizare prin șifonier.

Dar de aici s-a stricat planul meu pe restul zilei. Musafirii mei m-au anunțat că vor veni mai devreme. Inițial cu o oră. Ok, hai că e bine, am timp bine că am pus carnea aia la cuptorul de afară. Se face și prăjitura și mă ocup de legume, dar tot am timp să  urc la etaj măcar jumătate de oră. Apoi că vin și mai devreme. Zic ok, hai si așa. Și am confirmat chiar de două ori noua oră, dar am realizat din discuție că vor veni mai devreme și față de ora respectivă. 

Din păcate chiar am avut dreptate. Am petrecut o după amiază plăcută, la urma urmei sunt prieteni buni, doar că au obiceiul acesta să vină mai devreme, iar pe mine începe să mă enerveze puțin pentru că nu pot face toate pregătirile înainte de sosirea lor. Așa s-a întâmplat și azi. Chiar dacă era ușor de pregătit ceea ce îmi propusesem, există acei timpi necesari de gătit cu care nu te poți juca. A trebuit să ajustez astfel meniul, am renunțat la legumele la cuptor (bine că nu le curățasem) și am pregătit repede un piure de cartofi.

Seara am încheiat-o în familie, cu blănoșii mei dragi din nou în casă. M-am relaxat jucându-mă cu cei doi „negri mititei” ce abia așteptau puțină atenție. Între timp fetele mi-au dat cadoul lor, un puzzle 3D pe care mi-l doream foarte mult. Planificasem să-l comand pentru Crăciun, e momentul când mă răsfăț singură cu cadourile pe care mi le doresc. Mă bucur că mi-au făcut ele această bucurie. Abia aștept să găsesc timpul să îl montez.