Tricouri pictate cu flori de cireș

Când am ales tema cu flori din prima săptămână a Festivalului fructelor de vară, la aceste tricouri mă gândeam. Chiar am vrut să le dau exemplu, doar că nu mai găsea în arhiva personală pozele. Noroc că FB mai are fucnția aceea cu amintiri și că le-am pus la vremea respectivă pe FB. 

Totul a pornit de la o temă primită de domnișoara cea mică la școală, în primele luni de pandemie. Tema cerea să picteze flori cu ajutorul unui pet. Fiind în stare de urgență la acea vreme și cumva în izolare, eu am transformat tema în ceva relaxant și creativ. Astfel ne-am personalizat fiecare câte un tricou.

Mai întâi am pregătit tricourile punând în interior plăci de plastic pentru a nu trece vopseaua pe spate. Am desenat cu creionul ramuri de cireș și apoi le-am pictat cu acrilice maro.

 

Pe o farfurioară am pregătit culoarea pentru flori (roz) și cu ajutorul unui pet făceam florile prin amprentare.

   

După ce am umplut ramurile cu flori...

...fiecare și-a personalizat tricoul după preferințe cu ștrasuri sau cu carioci pentru textile

 

Ștrasurile au fost primele care au dispărut, nu chiar toate de la prima spălare, dar destule cât să își piardă din farmec, însoțite de stratul mai gros de vopsea rămas pe la unele petale. Apoi, în timp au început să se estompeze și culorile, ceva ce era de așteptat, ținând cont că am folosit acrilice obișnuite, nu speciale pentru textile.

Tot episodul a fost pentru noi doar ceva distractiv și timp petrecut împreună într-o perioadă mai dificilă. Triouri pictate manual ne-am făcut pe comandă de mai multe ori la Roxana, iar diferența de calitate se vede de departe, nu mai vorbesc despre talentul ei în a reda detalii. În pozele de mai jos sunt animalele de companie ale prietenei mele și motanul nostru, redate cât mai fidel de Roxana, după pozele primite. Domnișoara mea ce mică încă păstrează tricoul cu motanul, deși i-a rămas mic, dar e o amintire de suflet (”are fix aceleași dungi pe coada, mami!” a verificat domnisoara când a primit tricoul).