Recunosc că m-a tentat provocarea, am eu ceva cu provăcările, aș fi în stare să le accept pe toate. Peste asta aș fi trecut, zicând că nu-i de mine. La cât de aglomerată sunt cu tot ce mi-am propus și ce e necesar să fac, nu reușesc să țin o astfel de provocare la ordine. Ordinea eu o fac în ritmul meu, când am timp. Probabil că nu am citit cu atenție prima dată ideile Katiei în ceea ce privește acest apel la ordine. Mai multe m-am lămurit cu postarea Danei, ocazie cu care am descoprit că totuși, așa în pași mărunți am organizat destul de multe rafturi și dulapuri anul ascesta, deci cuvântul anului nu a fost ales chiar degeaba în acest sens. Doar că, nefiind terminat ceea ce mi-am propus să fac (nu am trecut eu prin toate cutiile alea în care am depozitat diverse), tot am impresia că nu am făcut mai nimic. Cum intenția mea e să continui așa cum pot, încet - încet, câte puțin când am timp (ar fi ideal să pot face ceva zilnic) realizez că mă înscriu într-o oarecare măsură la această chemare la ordine.
Lucrul cu care nu mă împac e minimalismul, deși tocmai cu asta lupt în acest an să schimb la mine. Recunosc că sunt un colecționar, mai ales de lucruri ce se pot recicla. Pentru transformările creative ale acestui an am materiale necesare nu doar pentru mine, ci pentru toate fetele care participă și cred că-mi mai și rămân. Tocmai din acest motiv mi-am impus să reorganizez tot ce am strâns și să nu mai păstrez lucrurile care oricum îmi ajung des în casă (cutii de iaurt, cartoane de ouă, sticle de vin, etc...).
Sâmbătă am fost în vizită la niște prieteni. Intenția inițială era să facem un grătar, dar vremea nu a ținut cu noi. Cred că a fost prima zi de toamnă, care a fost chiar toamnă, de anul acesta: cu ploi, frig și ceață. La acești prieteni am văzut aplicate acele principii ale minimalismului despre care tot citesc în ultima perioadă. Da, știu că am prea multe adunate, colecționate, dar am realizat cu această ocazie că minimalismul acela minimalism cum am văzut la ei, mie nu mi se potrivește absolut deloc. Căutând citate despre minimalism am mai găsit un blog în care autoarea, o adeptă a minimalismului radical, se plângea și de farfuriile și tacâmurile sau lenjeria de pat pe care le foloseste foarte rar, când are musafiri. Deși depozitate bine, unde nu le vede, o deranjează că sunt acolo și îi ocupă spațiul. Ar vrea să scape și de acelea și la nevoie să împrute de la vecini (aici intervine revolta din mine - dacă tu nu vrei să ai așa ceva, de ce vecinul le-ar ține să ți le împrumute ție ocazional?).
Am realizat că eu sunt făcută din alt aluat. Eu am cutii cu fețe de masă pe anotimpuri (Sunt la vedere, dar sunt cutii speciale de depozitare prin care nu se vede, în ton cu mobila), decorațiuni tot pe anotimpuri (astea sunt depozitate într-o magazie), veselă să-mi ajungă pentru 20 si mai mult de persoane (da, mi se pot aduna în casă la o masa și peste 20 de persoane - urăsc să nu am ce-mi trebuie pentru toată lumea). Când lucrez ceva, trebuie să am la îndemână tot ce aș putea avea nevoie. Blatul meu de bucătărie e plin cu ustensilele pe care le folosesc des, inclusiv cuțitele le am pe blat în două suporturi speciale. Am preferințe, cu un anume cuțit curăt legume, cu altul feliez carnea, altul pentru tăiat legume, cuțit pentru pâine, etc.... Realizez că eu sunt cumva în cealaltă extremă, și știu că adun multe, dar psihologic nu-mi este confortabil să nu văd mobilă în cameră, să nu am dulapuri, bibliotecă plină cu cărți. Cum adică să țin cărțile în pod?
Citatele despre minimalism pe care le-am ales, majoritatea în engleză, sunt citate cu care sunt de acord, cum spuneam, încerc să mă temperez din a mai colecționa lucruri inutile, dar până la urmă, care este definiția inutilului? Cine stabilește dacă un lucru este util sau nu. Cred că problema este relativă și depinde de la persoană la persoană.
 |
| Nu ai nevoie de mai mult spațiu, ci de mai puține lucruri. |
 |
| Minimalismul nu este depre viața în lipsuri. Este despre a te bucura de viață cu tot ce ai nevoie. |
 |
| Minimalismul nu reprezintă înlăturarea lucrurilor pe care le iubești, ci despre înlăturarea acelora care te îndepărtează de acestea. |
 |
| Minimalismul nu e despre a avea mai puțin, ci despre a face loc pentru ceea ce merită. |
 |
| Dezordinea apare accidental, minimalismul este intenționat. |
 |
| Minimalismul, ca stil de viață, este arta de a lăsa lucruile să plece. |
 |
| |
Ai mare dreptate ! Fiecare cu minimalismul lui ! Am citit undeva ca nu exista definitie general acceptata a acestui concept. Minimalismul unuia poate fi haotismul altuia. Important este sa ne simtim NOI bine in propria casa, sa nu ne simtim sufocati de obiecte, dar sa si avem tot ce tine de confortul nostru si al familiei. Asadar, eu cred ca si marimea locuintei te face sa fii mai mult sau mai putin minimalist. Daca locuiesti intr-o casa mare, cu curte si alte acareturi, tendinta de a depozita obiectele in ideea ca poate le vei folosi candva este mai mare. Eu vad asta in comportamentul mamei mele care are casa,curte si multe alte " cascarabete" unde-si fac cuib tot soiul de inutilitati (din punctul meu de vedere), dar de care ea nu s-ar desparti pentru nimic in lume. Am norocul ca ma despart usor de obiecte (mobila ,haine etc) , dar NU si de carti . Cumpar compulsiv carti :si eu si fiica-mea. Asa ca in casele noastre, acestea troneaza la loc de cinste ,dar sunt si dosite prin dulapuri-ca nu ne induram sa ne despartim de ele. In concluzie cred ca este mai util sa fii organizat si ordonat. Dar daca nu te debarasezi de ce nu folosesti cu anii, devine o corvoada si treaba asta ! Pana la urma, fiecare face cum simte, ca si maine e o zi !! Va doresc sanatate si spor !
RăspundețiȘtergereMi se pare si normal să nu existe o definiție cara a minimalismului. Așa cum spui si tu, minimalismul acest a este chiar foarte perosonal.
ȘtergereAi dreptate si cu mărimea locuinței, cu cât este mai mare cu atât o umplii mai mult. Stau la curte si chiar reușesc să depozitez fel de fel de cutii, sticle și alte reciclabile. Dar mai intru uneori prin ele și le selectez cu drum țintă spre tomberonul de recilare
M-a uns pe suflet postarea asta a ta. Avem un apartament destul de mic si imi dau silinta sa-l tin pe linia de plutire, mai ales de cand am amplificat craftul pentru provocarile organizate de tine. Este insa tare complicat, nu sa ajung la minimalism, ci la optimizare, ca sa mai gasim si noi ceva important cand avem nevoie. Insa nu ma panichez, chiar daca activitatile tot cresc...
RăspundețiȘtergerePic cu pic voi desteleni cumva! Si ideea din cartea aceea despre magia ordinii, sa pastrez doar lucrurile care aduc bucurie poate fi un punct de plecare pentru alte obiecte decat materialele pentru proiecte.
Multumesc pentru idei, draga Niko! Pupici!❤️😘
Nu știi cât mă bucură pe mine cuvintele tale. Tot citeam pe bloguri în ultimul timp aceată idee de minimalism, de a renunta la fel de fel de lucruri. Tot aveam impresia că sunt singrua care nu poate trăi fără a avea diverse lucruri și nu mă refer aici la materialele de craft. Cu asta m-am obișnuit, nu am în cercul de prieteni pe nimeni pasionat de handadeașa că m-am obișnuit să fiu singura dintre noi care are. Până la urmă chiar e după cum se simte fiecare confortabil cu cât de multe/puține lucruri ai nevoie.
ȘtergereNu stiu de unde se trace aceasta nevoie de a avea de toate, îmi tot vine în minte bunica care tot asa, trebuia să aibă ea. Pe ea nu am văzut-o niciodata mergânnd să împrumute lucruri, nici măcar o ceapă. Se descurca cu ceea ce avea în gospodărie, în orice domeniu. Singurul lucru pe care îl împrumuta cred că era ceaunul de făcut săpun. În rest...chiar și cuptor pt cozonaci i-a făcut bunicul care la fel, avea el tot ce îi trebuia, nu se ducea să împrumute. Am petrecut multe vacanțe la ei și cred că m-am format cumva ca ei, plus că și tatăl meu, deși nu era el fiu lor, dar le semăna. Doar că el, spre deosebire de mine era mai cumpătat în achiziții.
Am vrut sa mai punctez o idee. Singurele achizitii pe care le fac in ultima vreme sunt cartile si eventual mici unelte. Imi place sa am solutii daca ni se strica ceva mai banal. Sa putem repara. Sa nu depind de vreun meserias pentru treburi banale. Si materiale de craft iau mai rar, ca totusi stiu ca ceea ce fac nu e... calea. Ma tot gandesc cum sa utilizez bucatele de diverse pastrate si singura solutie ar fi sa ma despart de ele cu ... bucurie... Mi-ar fi placut ca in acest an sa reusesc sa ma optimizez. Nu a fost sa fie...
ȘtergereOricum, pentru mine minimalismul este un fel de utopie. Cand transformi spatiul in atelier de lucru, nu se mai pune problema. Doar de organizare inteligenta. Asta e parerea mea.
Pup.
Asta a fost mereu la mine un conflict: vreau și ordine dar vreau și să mă pot juca, să fac un puzzle, o felicitare, un ornament. De asta mi-am dorit camera mea de lucru. A fost ultima amenajată și pănă am amenajat-o a tot fost folosită pe post de depozit. Din păcate si acum o mai folosim asa, cum nu stim unde să punem repede ceva, ducem acolo. Combinat cu materialele mele de craft a ajuns cam haos. Mă lupt cu ele să-l organizez. Aici minimalismul pt mine ar trebui să se însemne în a mă rezuma doar la câteva tipuri de materiale cu care să lucrez, câteva tehnici. La fel cum sunt fetele care doar croseteaza sau tricotează. Sau care fac doar felicitări sau doar goblen. Din păcate eu nu sunt asa, vreau să incerc mult prea multe. Sunt puține care nu mă atrag deloc.
ȘtergereI feel you sister! Să o iau pe rând, și eu văd minimalismul ca pe o bună organizare. De care încă sunt foarte departe, locuind în 47 de metri pătrați doi oameni cu multe hobbyuri. Plus multe cărți și multe flori.
RăspundețiȘtergereLa povestea cu împrumutatul, și eu simt la fel. Eu am dat bani pe lucruri și sacrific spațiu și poate confort sa le păstrez, chiar nu doresc sa le împrumut celor care aleg sa trăiască lejer și să folosească banii pentru distracții. Plus că unii îți aduc foarte greu înapoi ce ai împrumutat, trebuie să le ceri, iar uneori le aduc stricate/rupte/nefuncționale/ciobite. Am pățit de toate pentru că împrumutăm cu drag, și mie îmi place să am la îndemână tot ce mi-e de folos. Acum mă gândesc de două ori. Dacă toată lumea ar alege sa ceară, de la cine ar mai cere?
Și eu incerc tot felul de tehnici, nu fac un singur lucru, aia este pentru cei care vând nu pentru cei ca noi. Și pentru că lucrez mult cu materiale reciclate trebuie să le păstrez undeva, așa că și eu am in casa tot felul de cutii, sticle, borcane, hârtii, ambalaje. Până și pietre, de scoici nu mai vorbesc!
Cândva cu mult timp în urmă aveam sub control acea bună organizare. Între timp am pierdut terenul in fața aglomerării de obiecte de tot felul.
ȘtergereCitatul cu spatiul (nu ai nevoie de mai mult spațiu, ci de mai puține obiecte) chiar este adevărat. Poți să ai o locuință mai mare că tot o umplii cu diverse. Trebuie lucrat mult la organizarea aia.
Te susțin în ceea ce privește împrumutatul. Am câteve persoane căroroa sunt în stare să le dau și cămașa de pe mine, dar în general nu suport să împrumut mai ales acelora care fac un obicei din a imprumuta. Una e să împrumut de exemplu mașina de tocat prietenei căria i s-a stricat mașina propie și are nevoie imediat(altfel ar toca de mână) alta e să o împrumut cuiva care nu își cumpăra niciodată una. Ai dreptate, noi de ce să consumâm și bani să cumpăram și spatiu de depozitare ca să împrumutîm apoi altora și să ni se întoarcă .... deteriorate?
Spor mult la organizare!
Marie Kondo a scris doua carti: Bucuria Ordinii si Magia Ordinii - eu am citit prima carte aparuta - atunci a mai citit multa lume cartea si a inteles din ce spunea autoarea sa se arunce cu sacii (eventual la comun) ce e prin casa.
RăspundețiȘtergereAsa ca in a doua carte, autoarea (care este japoneza - si au ei alta cultura in ceea ce priveste aruncatul) a simtit de cuviinta sa faca o precizare - sau mai multe. Ideea care insa fusese trecuta cu vederea de multi era ca - daca tu esti un om creativ, nu are sens sa arunci materiale pe care le-ai putea folosi bine merci in proiectele tale.
Are ea multe precizari pe acolo - de exemplu faptul ca fiecare hotaraste pentru sine ceea ce arunca sau pastreaza.
Sau ca ordinea intr-o casa se face impreuna (in sensul ca trebuie hotarate spatiile etc).
Totusi cred ca ar trebui precizat ca atunci cand cineva vrea sa isi arunce din lucruri (ceea ce e desigur treaba lui) e ok sa ii intrebe pe ceilalti daca au nevoie de ceva - nu sa le impuna, dar sa intrebe.
In rest... minimalismul meu e ca si al vostru :)))).
pupici
Multumesc pentru precizări, Rux. Eu nu am citti niciuna din cărțile ei, doar articole de blog ale unor doamne care au adoptat modelul ei. Nu m-a convins că ar fi benefic pentru mine.
Ștergere