Seria Bridgerton : cărțile sau serialul?

 Apropiații mei știu că,dacă e să aleg între o carte și ecranizarea cărții nici nu ar mai trebui să mă întrebe deoarece răspunsul e inevitabil cartea în majoritatea cazurilor. Alegerea este influențată și de faptul că e mai ușăr să citesc o carte când sunt plecată de acasă, și sunt plecată destul de mult, decât să văd un film. Sunt puține ecranizări care mi-au placut la fel de mult sau chiar mai mult decât cartea după care au fost făcute. Recunosc, nu am văzut foarte multe ecranizări după cărțile citite, motivul fiind că după câteva care m-au dezamagit mult, am cam evitat să mai încerc să văd filmele. 

Întămplarea face că atunci când (re)citeam cărtile Juliei Quinn despre familia Bridgerton, să văd și reclamele la serial, primul sezon pe atunci. Cu cărțile sub nas la propriu, am văzut ceva secvențe care nu erau exact ca în carte, plus actorii de culoare....Nu sunt rasista sau ceva de genul, dar nu mi se parea normal ca într-un film despre o epoca în care nici nu se discuta despre abolirea scaviei ... dar sa zicem ca nu e un film istoric si că nu tocmai conteaza. Totuși la vremea aceea am decis să nu mă uit la film, convinsă că va fi o mare dezamagire.

Ieri pe blogul Film.Serial am aflat că în curând va apărea sezonul doi al acestui serial, sezon care ar fi dedicat poveștii din cel de-al doilea roman al seriei, astfel că primul sezon a fost dedicat poveștii din prima carte. Bine-nțeles, cum ii spuneam și lui Jo pe blogul ei, imediat a aparur întrebarea, oare cum au reușit să transforme o carte romantica pe care eu o citesc in 3-4 zile intr-un film cu 8 episoade. Aveam eu o idee cand am vazut in tailer prea multe scene cu regina, dar ...

Cărțile fac parte din categoria fiction, hystorical romance, adică exact acele carti pe care mulți le considera povestioare de umplut timpul si care se uăta la tine de parca esti un incult ca citești așa ceva, ca daca citești ar trebui să citești numai clasici sau carți filozofice, etc..De-asta de multe ori nici nu vorbesc despre aceste cărți, deși am multe și în format fizic și pe tabletă și chiar îmi face plăcere să citesc și astfel de cărți.

Aceste cățti le am pe tabletă și cum tableta mea vrea să-și dea demisia dacă nu cumva e în căutarea obșescului șfârșit, anul acesta m-am relaxat doar cu cârți în format fizic, iar cărțile Juliei Quinn nu le-am mai rasfoit. Citind foarte mult în timp scurt, nu au timp să se așeze toate informațiile și dacă nu revin aupra poveștilor, mai incurc din personaje. Așa că ieri am descoperit că în afara numelui protagonistei din a doua carte nu prea mai știu multe despre ea. 

Cum tableta e în continuare nefuncțională, am decis că emomentul potrivit să acord o șansă filmului, acum când nu mai țtiu poveștile în detaliu și pot apela la cărți să compar exact ce și cum s-a întămplat. Prin urmare, ieri în timp ce coseam felicitări pentru provocarea de saptămana aceasta Simboluri Pascale - Flori,  în loc de tv am dat drumul la serial, sezonul 1.  Pot spune că a fost una din cele mai inspirate decizii, că vorba românului am împușcat doi iepuri dintr-o lovitura. Chiar am avut spor și cu meșteritul mei, dar am vazut și un film care merită.

Am fost facinata de intro, de realizarea grafică de la început. Apoi serialul mi-a amintit cât de mult am râs citind cărțile. Plus că în afara de culoarea pielii, actorii chiar mi se pare că se potrivesc cu personajele din cărți. Si chiar actorii de culoare arata fenomenal în acele veșminte de epocă. Superb realizate rochiile, m-am indragostit de ele. Uite ceva ce oricât de bine ar fi descris într-o carte, are un impact mai mare intr-un film. O imagine cât o mie de cuvinte, nu?

Dacă respectă cartea?.... în afară de ideile principale și de esența personajelor ... nici vorba. Contează?... nu prea cred. Povestea e frumoasa fie că o citești fie că o vizionezi. Situațiile sunt hazlii, chiar daca într-un coridor mai întunecat (în carte) sau într-o grădină ( în film). Nu prea a mai contat nici că în carte s-au cunoscut mai întai pe acel coridor în timp ce ea refuza o cerere în căsatorie ( cu pumnul în fața unui pretendent cam afumat) la mult timp după prezentarea ei la curte, în timp ce în serial pare să se întâmple altfel. Cum spuneam, detaliile exacte nu le mai țin minte, și chiar dacă văzând filmul acum îmi amintesc unele lucruri, și văd că nu sunt chiar la fel, de data asta nu mă deranjeaza și îmi face plăcere vizionarea.

Am gasit si raspunsul la întrebarea mea, cu ce s-a umplut filmul: cu toate acele secvente din trecut descrise în carte pentru a întelege personajele. Frumos introduse în fim, chiar necesare și aici tocmai din același motiv.

În concluzie, ce aș recomanda, carțile sau filmul? Sincer pe amândouă. Poate separat ca să nu fii tentat ca mine să tot compari. Eu inevitabil o să tot fac asta în continuare și probabil ca voi lua la un moment dat carțile să îmi amintesc de anumite personaje. Marina Thompson, verișoara Penelopei Feathrington, nu mi-o amintesc din cărți, dar chiar dacă era, nu era în familia Feathrington.