luni, 9 septembrie 2024

Pregătiri pentru scoala pădurii (SP III - 15) și/sau Impresii din prima zi de diriginte.

 Există un obicei ca profesorii să pregătească o mică atenție pentru elevi în prima zi de școală. De cele mai multe ori un ceva dulce  sau un pix, orarul, structura anului școlar sau diverse mape. Fiecare face după cum dorește și după bugetul pe care îl are, aceste mici atenții sunt suportate din buzunarul cadrului didactic. 
Nu-mi amintesc să fi venit fetele mele cu ceva acasă în prima zi de școală, cu excepția manualelor. Le-am și întrebat, și mi-au spus că maxim o bomboană servită atunci pe loc din cutie, ca la zilele de naștere.
Fiind nouă în școală și știind că nu am manuale (vor primi unele noi dar editurile nu le-au tipărit ca de obicei la timp), mi-a propus să le pregătesc eu ceva elevilor mei. Nu știam numărul lor exact, așa că mi-am pregătit mai multe pachețele să am de unde.    
Mi-am tipărit o etichetă de pe net cu urarea binecunoscută ”Mult succes în noul an școlar!” și structura anului școlar. Din coli A4 am făcut pungulițe    asemănătoare celor de cadou, doar că eu nu le-am pus și toartă. Tutorialul pentru pungile de hârtie poate fi urmărit aici

Am lipit etichetele cu urarea pe fiecare pungă, apoi în interior am pus foaia cu structura anului școlar, un creion, un pix negru și câteva bomboane. Când au auzit Monica și Rosie că e rost de pregătiri de școală s-au prezentat imediat în ajutor, că la Salvăm păpuși avem tema „Pregătiri pentru școala din pădure”. Eu le-am spus că nu prea avem legătură cu pădurea dar ele au insistat și le-am făcut pe plac. Cumva au parcă au avut dreptate, la un moment dat m-am simțit azi în clasă ca în codru.


Cum au primit elevii mei aceste mici atenții ... nici nu știu cum să descriu. Unii nici nu le-au atins, nici când le-am spus câ sunt pentru ei. Îmi ziseseră unii colegi că ei nu mai le iau nimic că pentru ei acel pix nu valorează nimic. Alții au mâncat bomboanele și mi-au scris într-un scris stângaci „mulțumim pentru dulciuri”.


Majoritatea au lăsat creionul și pixul pe bancă, exact cum fusesem avertizată. Un coleg mi-a spus săptămâna trecută că aici e ceva de genul „dacă îmi dați pix, scriu și eu, doamna!” Așa că le-am adunat frumos și mi le-am pus în dulap. Parcă mă văd că la începutul orelor le împart creioane cu care să scrie și le strâng la final. Le-am spus să-și cumpere cretă - nu au bani. Nu sunt tocmai săraci toți, dar sunt destui care trăiesc doar din ajutor social și vin la școală, cât vin, doar pentru asta. Nici vorbă să-și cumpere culegeri.
Le-am dat eu foi să își noteze orarul de pe tablă, abia îl primisem și eu, altfel l-aș fi printat pentru fiecare. A fost mai simplu să-i las să facă poze decât să își scrie fiecare orarul.

Câteva orare care au rămas nescrise pe bănci

Le-am dat numărul meu de telefon - nici nu am terminat bine de scris pe tablă că deja îmi suna telefonul. Șase apeluri de la numere necunoscute aveam la final. Nu vă închipuiți că și știu cine a sunat, dar cred că toatp gașca veselă de băieți vorbăreți. Directoarea le spune „lăutarii”. Am înțeles că știu să cânte frumos.

Și cireașa de pe tort, la final, când le-am drumul să plece acasă, vin trei domnișoare la mine și purtăm următorul dialog:
„Fata nr 1 și fata nr 2 în cor : Doamna, vrem să vă spunem ceva despre asta (arătând către fata nr 3)
Eu : despre domnișoara! Spuneți.
Fata nr 1. Asta nu știe să scrie și să citească
Fata nr 2: eu și cu ea (fata nr 1) suntem în regulă, dar asta nu știe nimic.”

Nici nu-mi amintesc ce am răspuns, ceva de încurajare dar nu știu exact. În cap îmi umblau tot felul de gânduri - eu ce fac mâine? Prima mea oră e cu ei. Nu cred că am șanse de a face matematică, Deși avertizată, contactul cu ei m-a lăsat năucită din multe puncte de vedere.
O să trec postarea în tabelul lui Rux, sperând că se potrivește și pentru școala din pădure și mă întorc la cataloage, planuri de lecție, planificări și adaptări al programei la realitatea de la clasă.

13 comentarii:

  1. Uau! Ce provocare! Pfuuu... La aceasta clasă vei fi diriginta, deduc... Poate vei avea ocazia sa afli de la ei de ce nu au luat acasă ce le-ai oferit. 😊
    Nici nu știu ce să... zic. Sunt un pic... siderată de reacția pe care au avut-o unii copii.

    Paracioasele alea mici! 😃 Probabil că sunt prietene toate trei. Sau nu, dar... ar putea s-o învețe să scrie pe Nr. 3 - mai ales daca sunt prietene. Deh! Visez cu ochii deschiși! 😊

    Ce cadou frumos le-ai oferit! Nu au știut -toti - sa aprecieze gestul dar, poate, vor învăța să aprecieze astfel de gesturi.
    Și... că tot veni vorba! Un dintre nepoatele mele a început azi clasa întâia, cu alt dascala (la "pregătitoare" a fost un învățător tânăr, dar nu a luat examenul de titularizare și... deh). E o învățătoare tânără (nu e titulara nici ea). Nu știu cum e prin alte școli, dar în cea despre care amintesc au fost clase care în fiecare an au avut alt învățător! In fine. De fapt, voiam să îți scriu ce le-a oferit micuților aceasta învățătoare: cate un pătrățel din tablete de ciocolata, pătrățel care s-a topit în folie până au ajuns copiii în bănci... Sigur, mă gândesc că nu are bani - e de înțeles și nu s-ar fi supărat oamenii, dar.. În plus, a făcut și un comentariu absolut gratuit, la întâlnirea cu părinții: "Sa știți că nu am ajuns aici cu pile, cum se vorbește". Părinții, evident, s-au recoltat. Dar.. cine știe! Poate că femeia bătea șaua sa priceapă iapa. 😊 Gata, am bârfit destul!

    De o mie de ori: succes și.. nervi de otel! 🍀😊💗

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scuze greșelile, te rog!! 😢 Deși incerc sa controlez auyocorectarea tot nu vad toate bazaconiile! In loc de părinții s-au "revoltat" m-a "corectat" cu "recoltat"! 😅 (între alte "corecturi")

      Ștergere
    2. Nu cred că voi adânci subiectul revuzului cadoului. Da, și pe mine m-a șocat comportamentul lor, referitor la aceste atenții, dar ... o iau ca atare. Ca termen de comparație am clasa prietenei mele ai căror elevi au postrat până în clasa a VIII -a pixul primit de la Doamna în clasa a V-a. Dar sunt copii care vin din medii aflate cumva la antipod.
      În ceea ce privește titular sau nu - nu cred că e atât de important ca si calificare .Cred că e mai important dacă e calificat sau nu. Și eu am luat locul unei profesoare care era aici de 6 ani, doar că nu reușea să ia notă de titularizare. Dar gradele și le-a luat pe toate la școala aceasta, deci a reușit să lucreze cumva cu elevii. Trebuie să găsesc si eu modalitatea de lucru cu ei.
      Știu cum e cu greșelile. Mi se întâmplă și mie.

      Ștergere
    3. Oh, nu m-am exprimat clar... dorind să nu scriu prea mult... Învățătorul de care am amintit a fost îndrăgit de copii, și l-ar fi vrut tot pe el ( și el pe ei) dar, probabil, a luat o notă mai mică decât învățătoarea (sau cine știe ce o fi fost) și nu s-a întors la copii.
      Din punctul meu de vedere contează prea puțin dacă e titular sau ba, are note mari sau ba la examene cat timp îi învață pe copii ceea ce trebuie să știe și le pasă de ei, și se ocupa de ei (pe cât posibil, desigur, pt că nu e ușor cu 25 de copii așa de mici). Mi se pare, totuși, un pic bulversant pentru copiii din clasele I-IV să schimbe învățătorul in fiecare an.

      Am dedus cum e cu elevii din clasa unde ești diriginta. Vorba Suzanei: poate vei fi norocul lor! Șansa lor. Succes îți doresc! 🍀🌹

      Ștergere
    4. Bulversant cred că este pentru absolut orice clasă care schimba profesorul de la an la an. Noi ne-am cam învățat să avem patru/cinci ani același profesor/învătător. Din păcate nu este mereu posibil acest lucru. Dacă toți șiar face datoria așa ca la carte, elev/părinte/profesor atunci schimbările acestea ar fi mai ușoare.

      Ștergere
  2. Niko, pare SF ce spui, insa sper sa te obisnuiesti cat mai repede.
    Poate tu esti norocul lor. Bafta multa! 😘❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu sper. Am mai multe enoții azi, că nu știu ce anume să lucrez cu ei.

      Ștergere
  3. Oh.. Doamne! La asta s-a ajuns? Ma asteptam sa fie problematic, la cum e societatea si in hal se degradeaza totul... Dar.
    De fapt ce spun eu aici. Intre 2002 cand am facut eu prima data practica si 2008 s-a simtit o diferenta uriasa. Ohooo daca in 2002 inca mai erau copii alaturi de care puteai face carte si aveau disciplina dar erau si deschisi (chiar dornici) sa invete creativ (am avut noroc sa fac practica la scoala unde am invatat sub supravegherea fostei mele profesoare asa ca mi-am facut de cap ca sa zic asa... ca altfel nu prea era agreata creativitatea de catre multi)... deja in 2008 am ramas surprinsa la alta scoala de data asta ca.. prin clasa a doua cred ca erau cei mici sa aiba un comportament de ti se zburlea parul.. cu mobile, niciun pic de respect fata de profesoara (Si era o doamna adorabila).... unde mai pui ca era unul care se dadea mare cu parintii lui care predau la universitate.. efectiv cand am plecat doamna, pe care o stiam, mi-a zis sa nu fac prostia sa intru in sistem ca ma termina rapid.
    N-am intrat din alte motive... dar aici e alta poveste si ma lungesc.

    La tine a fost ca in jungla mai degraba, ca in padure se presupune ca e mai pace si bine :)). Insa proiectele se incadreaza perfect. Ce ai facut tu.. mai, iti zic sincer, daca eu eram elev si primeam asa o atentie, pai cred ca aveam si acum pixul acela amintire.. in ce lume traim mai? Nu serios...

    Iti doresc sa fie bine, sa faci cu placere orele si sa reusesti sa le insufli copiilor ceva din energia ta atat de pozitiva si din creativitate, disciplina si pana la urma exemplul de om, catre care ar trebui sa tinda. Te pup si sa fie numai bine :*.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intru deja în criză timp așa că o să răspund pe scurt. Eu practică am făcut puțină și cu foarte mulți ani în urmă. Știam că va fi provocator și chiar mai dificil în această școală, o școală pentru elevii din medii speciale. Dar cred că nu realizam încă care este crudul adevăr. Aceștia sunt elevi pe care nu-i poți stăpâni prin materia pe care o predai, prin „amenințarea” testelor, pentru ei nu contează notele. Trebuie să găsesc alte metode.

      Ștergere
  4. oh wow! la ce clasa esti diriginta? a V-a?... si nu stiu sa scrie?! au un scris de prescolar! Dumnezeule!
    M-am luat cu wow-wow-urile... dar nu uit sa te felicit pentru prima ta zi de scoala, draga Niko! Felicitari inca o data pentru examenul pe care l-ai luat, invatatul pe timpul verii a dat rezultatele dorite. Mai departe, iti doresc multa putere de munca si multa rabdare si intelegere... cine stie cu ce situatii se confrunta fiecare din "copiii tai" Un an cu succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este vorba de clasa mea, dar sunt a VII- a. Și da, mulți nu știu să scrie. Este o școală într-o zonă specială, mai mult dedicată unei anumite comunități unde nici părinții nu sunt tocmai duși pe la școală.
      Mulțumesc de urări.

      Ștergere
  5. Frumos gestul tău, Mniko!
    Cât despre refuzul lor, trăim acest paradox: unii își doresc să meargă la școală și se bucură de orice le-ar pute fi de folos(caiete, pixuri...) și sunt și cei care merg la școală, dar care nu au nici o treabă cu ce se întâmplă la clasă, nu au și nici nu vor!
    Am făcut mulți ani voluntariat și știu situația.
    Îti doresc să ai, măcar, 2-3 elevi cu care să vorbești aceeași limbă!
    Răbdare, răbdare și un an școlar liniștit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că în fiecare clasă sunt măcar 2-3 elevi cu care poți face ceva mai mult. Am și copii cu probleme mai mari, cu CES, dar ne adaptăm după fiecare cum putem. Mulțumesc.

      Ștergere

Va mulțumesc pentru vizită!