366 pozeblog - ianuarie 2024

 Anul trecut am acceptat provocarea de a posta ceva zilnic pe parcursul întregului an, doar că eu am modificat-o cum am crezut că-mi va fi mie ușor, și anume în a posta zilnic cel puțin o poză.  Așa s-a născut 365 pozeblog. Au fost și zile ușoare, când aveam repede câte ceva de scris și poze, au fost și zile mai dificile în găsirea unui subiect, dar și zile fără timp de blog. Dar cumva cumva am reușit să fac toate cele 365 de postări. Așa că voi continua și anul acesta cu aceeași provocare, doar că în acest an vor fi 366 poze, suntem într-un an bisect.

Începusem această retrospectivă după modelul celor de anul trecut, cu adăugarea fotografiilor de la poza zilei și cu lista de subiecte la final, în speranța că pe măsură ce fac postarea zilnică voi pune si fotografia, respectiv linkul aici. Am făcut așa vreo săptămână și cam atât. Acum la final de lună am revenit să continui când am realizat că as putea găsi o cale mai ușoară și am găsit, datorită Linky Tools, site-ul cu ajutorul căruia fac galeria de la Transformări creative. Pe lângă galeria pe care ați văzut-o deja, acest site mai îmi dă posibilitatea de a crea si alt fel de liste, doar cu poze, întrebări, vot, (încă nu le-am testat) dar și posibilitatea de a face listă privată, o listă în care doar proprietarul poate adaugă linkuri. Și pentru că e mult mai ușor în acest fel, si tot am plătit abonamentul pentru un an, măcar să-l facem să merite. Iată noua fată a retrospectivei lunii ianuarie:

Pe drum spre casă ... - MFC(97)

 

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Consemnat ... în casă

 Efectiv se pare că la noi nu se poate altfel, dar parcă am făcut vreun contract cu ... ceva/cineva, nici nu știu ce anume, dar permanent cineva e „în pioneze”. Dacă nu-i om, atunci e vreun blănos care a pățit ceva. Acum râd pur și simplu de mine sau cu mine (fac haz de necaz), dar am ajuns să am permanent o cutie de medicamente pt tratamentul „ocazional”, doar că se schimbă medicamentele și destinatarul.

De data asta e din nou Porto. Nici nu știu ce să mai cred, dacă e răcit iar sau are altceva. Nu mai știu dacă am scris pe blog, dar și-a început anul cu o rană în gât, una urâtă că nu mai mânca și sângera în gât. Am ajuns la veterinar, a luat tratament, în 3 zile era ok, deși am dus tratamentul până la capăt. Nu a terminat el bine, că am răcit eu. Acum mi-a trecut mie și ... pare că el nu respiră bine din nou. Doar strănută și pare înfundat pe nas. I-am dat tratamentul de la ultima răceală, pe care îl urăște, abia îl mai țin să-i pun picături și să-i dau siroul pe gât. E un sirop pe care ar trebui să-l ia timp îndelungat de două ori pe zi, la 12 ore. E imposibil de administrat la program, că învață ora și nu mai vine acasă. Oricum, de mine a început să se ascundă, îmi urmărește mâinile ca nu cumva să mă apropii de el cu ceva pastile. Motanul ăsta o să ajungă să mă urască din suflet. De asta și încerc să-l țin în brațe fără să-i dau pastile, sau să-l mângâi de câte ori trec pe lângă el, să înțeleagă că nu sunt doar aia care în mintea lui îi bagă tâmpenii pe gât.

În disperare de cauză de ieri îl țin în casă. Forțat! Și domnul e foarte nemulțumit. Dar ținându-l în casă mereu cu mine (noaptea trecută a dormit aproape pe pernă cu mine) am observat că sforăitul lui nu se manifestă mereu. În somn mai văzusem că își găsește poziții să respire ușor, dar treaz ... șuiera mereu. Și totuși nu. Dacă își ține capul ridicat într-un anume fel nu se mai aude nimic. Mă întreb ... oare chiar e răcit sau are alte probleme? Parcă văd că iar se cere o vizită la veterinar.

Dar până atunci, să încheiem într-o undă mai veselă, iată cum mă așteptau felinele mele să ma întorc acasă săptămâna trecută :

„Last man standing” Livingston - Citate favorite (44)

 În general nu prea urmăresc lansarea unor noi melodii, dar în luna ianuarie mi-a apărut întâmplător în „reels” pe FB un fragment de melodie care mi-a plăcut. Nu știam nici cântărețul și inițial am crezut că e cineva care face „cover” la vreo melodie. Căutând informații am aflat că melodia e scrisă de el, Livingston, și că o prezenta diverșilor membrii ai familiei, urmând a fi lansată pe 26 ianuarie. De fapt prima dată l-am auzit când îi cânta mamei lui, în mașină, apoi am tot văzut alte filmulețe unde surprindea reacția prietenilor, bunicilor, tatălui la prima audiție a cântecului, bine-nțeles același scurt fragment.

Dar pentru mine a fost de ajuns să fiu curioasă și pe 26 seara să-l caut pe youtube. Nu mică mi-a fost mirarea să descoper că deja ”last man standing” apărea în sugestiile de căutare. Mă gândeam atunci că uite ce înseamnă să faci o bună campanie publicitară, că în fond toate acele filmulețe lansate luna aceasta au reprezentat o formă de publicitate.

Dar melodia este deosebită și cum citeam într-un comentariu înainte de lansarea oficială, ar putea deveni o melodie preferată de tinerii căsătoriți. Nu prea știu să traduc bine și google translate pierde expresiile, rezultatul e cel puțin ciudat, dar din ceea ce înteleg cu engleza mea de baltă, melodia este un fel de declarație de dragoste:

Pentru cine dorește să vadă toate versurile, aveti aici melodia cu versurile în engleză. Voi reda mai jos doar partea care mi-a atras mie atenția înainte de lansare:

„I've been around the world

Seven wonders, seven see

But when all is said and done

You're the only thing I see

My Love

So tell me what you're looking for

You're written in the stories

A living masterpiece

So when all is said and done

Why you standing next to me?

Me Love

So tell me what you're looking for

And you said

I don't need a symphony

I just want your voice and a melody

I don't need a your diamond rings

I just want your love, stop selling me

I don't need the wind that's underneath your wings

I just want to when you're landing

You don't need to be the king

cause I just want the last man standing”

Postarea participă la ”Jocul de luni” 

ce constă în redarea unor Citate favorite, 

joc găzduit acum de Suzana.

Bucurii de ianuarie {4/2024}

 Iată-mă în al treilea an consecutiv că răspund cu „da” la provocarea lansată de Irina, Bucurii de ianuarie, ajunsă acum la ediția a patra. Este o provocare lansată de  în ideea de a alunga ”întunericul și deprimarea” caracteristice acestei luni, ce urmeaza după strălucirea și veselia ”celei mai minunate luni ale anului”. Eu în continuare cred că ar trebui să facem în așa fel încât orice lună în care ne aflăm să o simțim ca cea mai minunată.

Ultima săptămână a acestei provocări a fost marcată tot de starea mea de sănătate, am ajuns până la urmă la medic și mi-a prescris antibiotic. Am fost recunoscătoare că s-a nimerit ziua liberă acum, nu am mai fost nevoită să ies din casă, lucru care a ajutat la recuperare.

Colțișorul meu confortabil 

Tot canapeaua din sufragerie e preferată de toată familia. Motanul nostru cel mai în vârstă trece și el printr-un nou episod de răceală. Săptămâna asta ne-am întrecut care din noi doi respiră mai greu. Se pare că a câștigat, motiv pentru care iar îl răsfățam și stă aproape toată ziua în casă.

Un proiect creativ 

Doar ceva miniscul, refacerea unul tablou cu ghiocei

Tratația săptămânii 

Am descoperit la Lidl o ruladă foarte gustoasă:

 

Plante/flori

Mi-am cumparat o plantă noua, doar pentru că pe etichetă scria „Red Cat”

Lumini și luminițe

Și aici o achiziție nouă, un set de lumini care se atașează de oglindă, dar eu am de gând să le folosesc la masa de craft

Grija de sine

Doar am avut grijă să-mi iau tratamentul la timp.

Rugăciune/Recunoștință/Meditație/Jurnal

 Cea mică și-a dorit să țină și ea din nou un bullet journal, așa că i-am modificat agenda de anul trecut să se potrivească cu calendarul de acum:

Ghiocei și inimioare

 Zilele trecute, Carmen spunea că ar vrea să vadă cum decorez cu ghiocei și inimioare, așa că iată, mă prezint repede la raport cu decorul pentru luna ferbruarie. Știu că nu a început încă luna, dar e weekend, unul din rarele weekenduri libere din acest an, așa că am profitat să strâng aproape toate decorațiunile de sărbători. Mi-au mai rămas ghirlandele de pe balustradă și de pe verandă și bradul artificial de afară. Doar bradul - decorațiunile din el sunt strânse de la începutul lunii.

Am început aranjamentele cu bolurile de sticlă, fix cu ghiocei și inimioare. Știam că am niște coșulețe cu ghiocei din mărgele realizate acum trei ani. A fost primul an în care am încercat un fel de calendar creativ în afara adventului de Crăciun. Nu l-am făcut pe tot atunci, trebuia să lucrez cu fetele și ele erau ocupate cu școala, așa că unele teme nu au mai fost finalizate.  Majoritatea decorațiunilor cu ghiocei le am din acel an. Doar că pe unele le rătăcisem, le depozitasem în altă parte și stăteam și mă uitam lung la cutia de primăvară că e cam mică. Mă resemnasem oarecum aseară și am aranjat bolurile de sticlă cu ce am avut, dar azi am găsit și restul decorațiunilor, așa că mi-am făcut de cap.

Și am fost încântată să găsesc și ghioceii din sârmă plușată realizați în același an, dar și felicitări cu ghiocei din sârmă plușată sau cusuți pe etamină. Mai am doar una din cele cusute, cea pe etamina vopsită albastru. Am putut astfel să pun ghiocei în zăpada din blourile de sticlă. În prima poză din colajul de mai jos este varianta de aseară.

Și dacă tot am pus varianta de aseara, m-am distrat cu funcția de creativitate a telefonului și am făcut colaje gen „before and after”

Și dacă am pornit pe panta amintirilor, am modificat și tabloul ghioceilor folosit atunci, mai precis am acoperit ghioceii cu numere cu unii albi imaculați 

și am înlocuit cu el tabloul cu omul de zăpadă destinat lunii ianuarie.

Sper ca anul acesta să reușesc să schimb tabloul în fiecare lună. Am momentan tablouri pentru primele patru luni din an, o lună de toamnă și pentru decembrie.

Semne de carte cu plante uscate - PV24 (01-3)

 Monica mai avea o singură subtemă de bifat din primul capitol al aventruilor de pe Provocări Verzi, semnul de carte. Cum zilele trec repede și deja e aproape finalul lunii ianuarie, azi mi-a zis că nu contează ce aveam eu în plan, ne apucîm de treabă. Și bine că am ascultat-o că nu prea ne-a ieșit ceea ce vroiam.

Am primit acum câțiva ani un semn de carte făcut din plante uscate plastifiate. De fapt la primit domnișoara mea ceamică de la învățătoarea ei. Mi-am dorit mereu să încerc să fac și eu măcar unul. Chiar mă gândeam că ar putea fi o idee de oferit doamnelor în martie. 

Mai întâi mi-am adunat toate plantele uscate pe care le aveam prin casă. Spunându-i planul meu de a folosi semnele de carte pe post de mărțișor, domnișoara cea mare și-a donat și ierbarul realizat în clasa a cincea. Doamne, ce mult e de atunci! Ne-a plăcut și mie și ei să colecționm plante și să le punem la presat. Am avut noroc că am și călătorit mult pe aunci și adunam plante de peste tot pe unde mergeam. Cea mică aștepta cu nerăbdare să-i vină și ei rândul să facă ierbar, dar din păcate s-a schimbat programa și ei nu i s-a mai cerut ierbar în clasa a cincea. Monica s-a prezentat repede la poza cu materia primă, apoi m-a lăsat să mă joc cu plantele.

Semnul de carte primit de domnișoara mea este transparent, are doar petale și frunze plastifiate. Prin urmare am pregătit un set fix așa. Mi-am împărțit o coală de scris în șase părți pe lățime Ar fi trebit conform planului să obțin 6 semne de carte de dimensiuni 5x 21 cm. Pe această coală desenata mi-am aranjat plantele, apoi le-am transferat ân folia de plastifiat. Și am trecut la pregătirea foliei cu numărul doi. Doar că fetele au fost de părere că ar arăta mai bine plastifiate cu tot cu coala albă. Prima folie am lăsat-o așa cum o pregătisem. Pentru a doua am pregătit un carton mai subțirel și lucios pe spatele căruia mi-am exersat setul de caligrafie și am scris un citat de Teodore Roosevelt : „Sunt o parte a tot ceea ce citesc”

După pregătirea ambelor folii, una cu carton și cealată fără am trecut la aparatul de laminat. Am început cu prima folie, cea fără carton. Arăta chiar bine când a preluat-o aparatul. Dar doar a luat-o, nu a mai și scos-o pe partea cealaltă. Bănuiesc că de vină e o bucățică de scotch pe care am uitat-o lipită de folie (o fixasem cu scotch peste coala desenată să știu cum să așez plantele. Am reușit s-o scot cumva din aparat, dar am obținut o folie tip evantai din care nu poți face nimic.

Folia cu carton s-a comportat mai bine, până la al patrulea semn de carte, cel cu păpădia care era mai groasă și nu a mai trecut prin aparat decât cu ajutor (tras de folie). Dar ajutorul asta a dus la deplasarea plantelor asezate după păpădie, care ajutate de gravitație au alunecat dincolo de dungile pe care le trasasem pentru delimitatrea semnelor de carte.

În final a obținuat azi doar trei semne de carte, cele pe care le prezintă Monica în poza zilei. Le-am decupat,  rotunjit la colțuri,  perforat la un capăt și legat cu o panglică roșie subțire. 

Pentru că îmi rămăsese gândul la semnul de carte transparent, am testat apoi pe o folie tip A6, cu o floare și niște frunze. Din păcate și acestea s-au deplasat puțin la plastifiere, frunzele nu ar fi trebuit să atingă floarea. Speram că dacă folosesc o dimensiune mai mică de folie, nu o să mai am problema deplasării plantelor. Va trebui să văd ce pot face pentru a rezolva această problemă dacă rămân la ideea cu semnele de carte pentru martie.

Momentan, un semn de carte din cele obținute și l-a ales Monica pentru  a pleca în aventura Provocărilor Verzi. Celelalte își așteaptă destinatari.

În lumina soarelui de iarnă - Reflexii în oglindă (47)

 

Încercam să fac o poze cu lumânarea aprinsă pentru Bucuriile de ianuarie, dar soarele de iarnă este așa luminos uneori, că pur și simplu flacăra lumânării nici nu se vede. Am mai păstrat încă din decorațiunile de sărbători cam tot ce poate simboliza iarna, fără a face referire exactă la perioada sărbătorilor de iarnă.  Văi fi înlocuite în curând de ghiocei și inimioare. Începem să ne pregătim de noul sezon.

Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel”

În sfârșit zăpadă! - MFC (96)

 

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Club de puzzle înainte de 2022

Acest tabel a fost deschis la înființarea Clubului de puzzle pentru a fi adăugate puzzle-urile rezolvate de membri înainte de înființarea clubului. Tabelul va rămâne permanent deschis pentru membrii noi care vor să-și înscrie puzzle-urile realizate înainte de anul în curs. 

  Tabelul pentru puzzle-urile terminate înainte de 2022 inclusiv

Club de puzzle - 2023

Eu mi-am propus în acest an (2023) să fac câte un puzzle pe lună, iar pentru ianuarie pot spune că mi-am făcut ”norma” cu puzzle-ul început acum două zile. 

Este un puzzle de la firma Trefl, de 1000 de piese, 68,3x48cm, Winter Landscape

Tabelul pentru puzzle-urile terminate în 2023

Premiul oferit în 2023

Câștigător - Dănuța

Club de puzzle - idei, sfaturi, trucuri

Idei, trucuri de rezolvat și asamblat puzzle-uri

În acest tabel puteți adăuga link-urile cu metodele voastre de asamblare a unui puzzle, cu metoda de lipire, de montat în ramă, sau cu orice idee, noutate găsită în materie de puzzle : pe ce montați (covoraș) cum țineți piesele, mobilier, etc...

Set de caligrafie

 Pentru că azi este Ziua scrisului de mână am zis că cum se poate mai potrivit să testez si eu setul de caligrafie pe care mi l-am făcut cadoul la finaul anului trecut. Adevărul este că dintre toate instrumentele de scris, preferatele mele sunt stiloul cu peniță și creionul. Acum am avut ocazia să testez si tocul cu peniță. O experiență interesantă.

Îmi place să scriu de mână destul de mult, cred că undeva intr-o altă viață am fost un fel de copiist. N-am excelat la școală la capitolul caligrafie, dar iubest cât se poate de mult scrisul cursiv, egal, ordonat. Am văzut în acest set posibilitatea de a învăța un scris frumos pentru felicitări. Acesta era motivul pentru care l-am luat.

Setul conține un set de instrucțiuni, un toc, cinci penițe diverse, o călimară cu cerneală, zece cartoane îndoite sub formă de felicitare cu plicurile aferente și ... un baton de ceară pentru lumânare si un sigiliu. Uitasem de sigiliul din acest set și chiar mă uitam de Crăciun la o reclamă pentru un set de sigilii și ceară. Nu l-am luat că nu eram convinsă că îl voi folosi. Dar acum, măcar voi putea să experimentez acum cu acesta și să văd dacă merită învestiția într-un set special.

Azi m-am jucat doar cu tocul și penițele. Le-am testat pe rând pe toate, cu călimara mea mea de cerneală albastră și pe coli de scris. Cam sugative, colile mele de scris, mai ales la penițele mai groase. Am avut probleme în a scrie doar cu cea mai mare peniță, de asta am și scris mai mult pe o foaie doar cu ea. Are potențial de a face lucruri deosebite. O văd ca fiind cea cu care să pot scrie prima literă dintr-un paragraf de poveste, ca în cărțile de povești pe care le aveam când eram mică. Dar ea a fost și cea care a lăsat cea mai multă cerneală pe hârtie. Mai trebuie să exersez până găsesc câtă cerneală trebuie să am pe peniță ca să scriu frumos.

Am testat apoi și pe o hârtie de matematică care știu că nu e așa sugativă ca foile de mai devreme. Am încercat să păstrez aceeași ordine a penișelor, de la cea mică până la cea mare. Dar am comparat și cu stiloul meu cu care scriu (primul rând). Momentan pot spune că cea din mijloc mi-a plăcut cel mai mult (al patrulea rând scris pe foaie). Este tot subțire ca prima, dar are un dispozitiv atașat care cred că ține mai multă cerneală față de penița simplă.

 

Apoi la final am testat și cerneala din set. Am crezut că e o cerneală specială, dar pare la fel cu a mea. Pe coala de scris, am întâmpinat aceleași probleme, în funcție cât de bine stergi penița, cum o poziționezi pe foaie și cât de tare apeși. În acelați timp am scris și pe un carton din set, ultimul rănd aici este cu stiloul meu. Pe acest carton, chiar și penișa cea mai mare a scris mai frumos. O hârtie de calitate este o hârtie de calitate. Mai rămâne să învăț eu să scriu caligrafic.

 

Pentru scris obișnuit, aș alege acum penița din mijloc de care scriam și mai sus. Pe celelalte le-aș folosi pentru a face acele scrisuri deosebite cu litere stilizate, dar trebuie să caut un manual de caligrafie ca să pot face acest lucru. 

Cutia cu cutii pliabile- TC24 (01-04)

Pentru ultima temă a Transformărilor Creative din ianuarie, am ales să-mi fac ceva util. În decembrie, mai ales când Atelierul de  craft era în forfotă mare, aveam mereu nevoie de diverse recipiente pentru ținut chestii și chestiuțe mici pentru a-mi fii la îndemână. Am luat atunci de la bucătărie tot felul de mici castronașe și cutiuțe, pe lângă pahare de iarurt sau conserve de metal. Și-au îndeplinit toate scopul, de a ține piesele de puzzle, sau bilele de polistiren, dar când terminam cu ele aveau marele dezavantaj că rămân pe masa de lucru chiar dacă goale și ocupă în continuare spațiu. Trebuia să le duc înapoi de pe unde le-am luat ca să eliberez spațiul.

În vacanță am descoperit o idee de cutiuțe din hârtie pliabile care mi-ar putea rezolva problema cu necesitatatea unor recipiente mici temporare care să nu-mi mai ocupe locul când nu mai am nevoie de ele. De fapt ideea o mai văzusem cu ceva timp în urmă, pe la chinezoaice care foloseau aceste cutii pentru a servi alune sau ceva de genul, însă uitasem de ea. Am regăsit-o acum întâmplător și am decis să o pun în aplicare. Eu nu am reușit să surprind în poze prea bine cum funcționează aceste cutiuțe origami, dar dacă urmăriți tutorialul veți înțelege exact.

În primul rând am testat cu o coală A4 (poza doi din colajul de mai jos). Am început să păstrez colile A4 scrise care nu-mi mai trebuie ca să fac prototipuri cu ele. Așadar am făcut o cutie să văd cât de mare iese dintr-o coală și încă una ca să vâd dacă cutia care să le țină pe celelalte trebuie să fie dintr-o coală mai mare sau nu. Surprinzător, dar și cutia suport e făcută din hârtie de aceeași dimensiune ca cele din interior. Practic, oricare din cutii poate să le țină pe celelalte. 

În ceea ce privește dimensiunea, coala A4 s-a dovedit a fi prea mare pentru mine. A ales cele mai mototolite hârtii de împachetat (poza 1) pe care le-am avut și le-am tăiat la dimensiunea unei coli A5(poza3). Din fiecare am făcut o cutiuță origami după tutorialul găsit. Cutia suport am făcut-o dintr-un rest din punga de cadou pe care am folosită la Provocările Verzi din ianuarie. De-acum înainte timp să fie de craft, că recipiente am destule.

Bucurii de ianuarie {3/2024}

  

 Iată-mă în al treilea an consecutiv că răspund cu „da” la provocarea lansată de Irina, Bucurii de ianuarie, ajunsă acum la ediția a patra. Este o provocare lansată de  în ideea de a alunga ”întunericul și deprimarea” caracteristice acestei luni, ce urmeaza după strălucirea și veselia ”celei mai minunate luni ale anului”. Eu în continuare cred că ar trebui să facem în așa fel încât orice lună în care ne aflăm să o simțim ca cea mai minunată.

De data asta n-am mai uitat de provocare, schița articolului cu data programată e perfectă să stea acolo mereu în față, ca un reminder a ceea ce ai de făcut. A fost o săptămână ... lungă și dificilă, ceea ce am făcut luni mi se pare deja la ani lumină în urmă. 

Colțișorul meu confortabil 

Săptămâna asta l-am mutat în dormitor , în vârful patului sub toate păturile posibile. Am făcut ce-am făcut și am comis-o din nou, sunt răcită/gripată, ceva acolo. Și am început de luni cu frisoane, motivul pentru care m-am și retras în dormitor. Mi-am luat eu laptopul cu mine, aproape zilnic, că stau în pat la caldură și pot să scriu sau să citesc ... citeam ceva si mă lua imediat somnul. Așa că să știți că dacă nu răspund la mesaje sau nu prea intru pe bloguri, e din cauză că nu rezist mult în fata laptopului. Am tras de mine să-i fac articolele zilnice să nu rămân cu restanțe. În rest ... treburile obișnuite din casă.

Un proiect creativ 

Luni a fost Ziua Culturii Naționale și 174 de ani de la nasterea lui Eminescu. Și-au adus aminte la școală de aceasta zi fix luni și copiii au primit temă să facă proiect despre Eminescu pentru miercuri. Chiar nu mai pot să înțeleg de ce ca profesor de limba română nu poți să prevezi o astfel de zi. A venit copilul acasă și m-a rugat, „mama, ajută-mă, mai am două proiecte pentru miercuri, unul tot la română, dar mă descurc cu alea. Cu ăsta nu am timp. Poți să-mi faci ceva ca proiectul meu de acum doi ani, dar cu semințe ceva? - Cu semințe? Mi-e mai ușor tot quilling. - Am crezut că e mai greu, bine, quilling, cu ce poți tu”. Culmea e că luni n-am mai putut din cauza răcelii, iar marți am lucrat împreună la proiect. Fiind la altă școală, am fi putut face exact același lucru, dar am ales să schimbăm. Am reprodus acum lucrarea inițială „Arbore Eminescu” a lui Aurel David, dar nici cu semințe, nici quilling, ci cu fire :

Tratația săptămânii 

Azi am făcut clătitte cu dulceață și ceai cald. Am avut musafiri și n-am mai făcut poze.

Plante/flori

Săptămâna asta am admirat trandafirul japonez care mi-a mai rămas. Am primit în vară doi de la mama, dar din păcate, unul din ei nu a rezistat în toamna aceasta.

Lumini și luminițe

Mi-am cumpărat o lumânare cu trandafiri, încă nu știu dacă s-o aprind sau nu.

Grija de sine

se referă la administrarea medicamentelor pentru episodul acesta de răceală/gripă ce-o fi. Abia aștept să scap de el.

Rugăciune/Recunoștință/Meditație/Jurnal

 sunt recunoscătoare pentru zăpadă, chiar dacă a trebuit să dau la lopată să pot scoate mașina pe poartă. Mi-ar fi plăcut să merg la o plimbare cu sania, azi chiar era o zi frumoasă și zăpada potrivită. Însă după numai o jumătate de oră de asistat sotul în repararea portilor care ieri au ales să se răzvrătească împotriva zăpezii, gâtul meu se resimțea cu tot cu fularul de protecție.