Cățelușul adoptat - SPIII - 20

Vulpița Roșcovană s-a apucat cu elan de pregătirea clasei ei din Școala din Pădure. Era foarte bucuroasă că își găsise serviciu și se gândea la viitor. Dar pe măsură ce treceau zilele începuse să-și cam piardă din entuziasm. Nu vorbea prea mult, nici măcar când Doamna Omidă de la pregătitoare a întrebat-o îngrijorată dacă a pățit ceva, a dat vina pe oboseală și pe volumul mare de muncă.

Chiar și directorul începuse să se îngrijoreze, ca nu cumva să se răzgândească coana Vulpe și să plece din nou la oraș. O văzuse el că cercetase mersul trenurilor și tot trecea zilnic pe la gară. Uite și azi, a plecat în pauza de lucru tot înspre gară.

Dar ce se vede oare? Vulpea Roșcovană se întoarce veselă? Și râde? Cu cine vorbește așa entuziasmată?Nici nu apucă să se întrebe bine directorul, că Roșcovana îi apare în prag cu un prichindel zglobiu după ea. Nu-i de prin părțile lor, deși cam seamănă cu animalele din pădure, dar totuși el nu are cunoștință de vreo familie de acest gen în pădure.

Tot Vulpea cea veselă îl lămurește când i-l prezintă pe Piticel-Voinicel. E mic de vârstă dar voinic și și-a primit porecla pe străzile de la oraș. Vulpea l-a cunoscut când era acolo la școală, l-a găsit cotrobăind prin gunoaie după mâncare. Se pierduse de familia lui naturală și se descurca și el cum putea. Studentă fiind, nu a putut să-l ajute cu multe, îi ducea când putea câte un pachețel cu mâncare și haine ce-i rămâneau ei mici. A prins tare drag de el și acum că are serviciu și casă asigurate s-a gândit să-l ia la ea, să-l crească. Dar a vrut să fie totul legal și a durat ceva până i-au aprobat autoritățile adopția.

O să-l înscrie și la ei la Școala din Pădure, că e istețel și poate va învăța bine și va ajunge „om mare”. Are nevoie și el de o șansă.

La așa vești frumoase, toată școala s-a adunat în jurul celui mai nou membru al școlii și l-au intâmplinat cu voie bună.

Postare pentru provocarea Salvăm păpuși, după o idee de pe internet. In tutorial sunt folosite sticle de plastic, eu l-am înlocuit cu tuburi de hârtie. Prima ideea a fost să-l pun și la transformări creative, dar am uitat de Halloween. Când mi-am reamintit mi-am propus să îi fac alături un mic vas pentru agrafe sau alte lucruri mici de birou, sub forma unui dovleac. Ideea încă a rămas, dar ca să ajung azi la timp cu postarea în tabel, m-am oprit doar la suportul de creioane cățeluș. Cel puțin mie asta mi-a fost intenția,  să fie cățel. Dar mi s-a spus că seamănă a urs. Poate ar fi trebuit să-i fac măcar urechile mai alungite sau țuguiate. Poate semăna mai mult a cățel decât a urs. Monica și Rosie o țin pe a lor, ele s-au pregătit pentru cățel.