Despre minimalism, așa cum îl văd eu - Citate favorite (40)

  Săptămâna trecută , Katia lansa o provocare la ordine, prin reorganizarea casei sub „zodia minimalismului”, caracterizată de eliminarea lucrurilor care ne sunt de prisos. Katia nu propune o reorganizare rapidă și foarte radicală, ci mai degrabă câte puțin pe zi și să dureze atât cât e nevoie.

 Recunosc că m-a tentat provocarea, am eu ceva cu provăcările, aș fi în stare să le accept pe toate. Peste asta aș fi trecut, zicând că nu-i de mine. La cât de aglomerată sunt cu tot ce mi-am propus și ce e necesar să fac, nu reușesc să țin o astfel de provocare la ordine. Ordinea eu o fac în ritmul meu, când am timp. Probabil că nu am citit cu atenție prima dată ideile Katiei în ceea ce privește acest apel la ordine. Mai multe m-am lămurit cu postarea Danei, ocazie cu care am descoprit că totuși, așa în pași mărunți am organizat destul de multe rafturi și dulapuri anul ascesta, deci cuvântul anului nu a fost ales chiar degeaba în acest sens. Doar că, nefiind terminat ceea ce mi-am propus să fac (nu am trecut eu prin toate cutiile alea în care am depozitat diverse), tot am impresia că nu am făcut mai nimic. Cum intenția mea e să continui așa cum pot, încet - încet, câte puțin când am timp (ar fi ideal să pot face ceva zilnic) realizez că mă înscriu într-o oarecare măsură la această chemare la ordine.

Lucrul cu care nu mă împac e minimalismul, deși tocmai cu asta lupt în acest an să schimb la mine. Recunosc că sunt un colecționar, mai ales de lucruri ce se pot recicla. Pentru transformările creative ale acestui an am materiale necesare nu doar pentru mine, ci pentru toate fetele care participă și cred că-mi mai și rămân. Tocmai din acest motiv mi-am impus să reorganizez tot ce am strâns și să nu mai păstrez lucrurile care oricum îmi ajung des în casă (cutii de iaurt, cartoane de ouă, sticle de vin, etc...).

Sâmbătă am fost în vizită la niște prieteni. Intenția inițială era să facem un grătar, dar vremea nu a ținut cu noi. Cred că a fost prima zi de toamnă, care a fost chiar toamnă, de anul acesta: cu ploi, frig și ceață. La acești prieteni am văzut aplicate acele principii ale minimalismului despre care tot citesc în ultima perioadă. Da, știu că am prea multe adunate, colecționate, dar am realizat cu această ocazie că minimalismul acela minimalism cum am văzut la ei, mie nu mi se potrivește absolut deloc. Căutând citate despre minimalism am mai găsit un blog în care autoarea, o adeptă a minimalismului radical, se plângea și de farfuriile  și tacâmurile sau lenjeria de pat pe care le foloseste foarte rar, când are musafiri. Deși depozitate bine, unde nu le vede, o deranjează că sunt acolo și îi ocupă spațiul. Ar vrea să scape și de acelea și la nevoie să împrute de la vecini (aici intervine revolta din mine - dacă tu nu vrei să ai așa ceva, de ce vecinul le-ar ține să ți le împrumute ție ocazional?). 

Am realizat că eu sunt făcută din alt aluat. Eu am cutii cu fețe de masă pe anotimpuri (Sunt la vedere, dar sunt cutii speciale de depozitare prin care nu se vede, în ton cu mobila), decorațiuni tot pe anotimpuri (astea sunt depozitate într-o magazie), veselă să-mi ajungă pentru 20 si mai mult de persoane (da, mi se pot aduna în casă la o masa și peste 20 de persoane - urăsc să nu am ce-mi trebuie pentru toată lumea). Când lucrez ceva, trebuie să am la îndemână tot ce aș putea avea nevoie. Blatul meu de bucătărie e plin cu ustensilele pe care le folosesc des, inclusiv cuțitele le am pe blat în două suporturi speciale. Am preferințe, cu un anume cuțit curăt legume, cu altul feliez carnea, altul pentru tăiat legume, cuțit pentru pâine, etc.... Realizez că eu sunt cumva în cealaltă extremă, și știu că adun multe, dar psihologic nu-mi este confortabil să nu văd mobilă în cameră, să nu am dulapuri, bibliotecă plină cu cărți. Cum adică să țin cărțile în pod?

Citatele despre minimalism pe care le-am ales, majoritatea în engleză, sunt citate cu care sunt de acord, cum spuneam, încerc să mă temperez din a mai colecționa lucruri inutile, dar până la urmă, care este definiția inutilului? Cine stabilește dacă un lucru este util sau nu. Cred că problema este relativă și depinde de la persoană la persoană.

Nu ai nevoie de mai mult spațiu, ci de mai puține lucruri.

Minimalismul nu este depre viața în lipsuri.
Este despre a te bucura de viață cu tot ce ai nevoie.

Minimalismul nu reprezintă înlăturarea lucrurilor pe care le iubești,
ci despre înlăturarea acelora care te îndepărtează de acestea.

Minimalismul nu e despre a avea mai puțin,
ci despre a face loc pentru ceea ce merită.

Dezordinea apare accidental, minimalismul este intenționat.

Minimalismul, ca stil de viață, este arta de a lăsa lucruile să plece.

  

Postarea participă la ”Jocul de luni” 

ce constă în redarea unor Citate favorite, 

joc găzduit acum de Suzana.