Meniu

duminică, 30 iunie 2024

Salvăm cărți! - Vacanța. Primul popas de ... Poveste. (SC 1/24)

 Monica, mesagerul nostru plecat în misiune pe Provocări verzi, a trecut odată cu începerea verii la o nouă etapă, cea a sălvării cărților. Prima temă începe cu ... Vacanța. Chiar în vacanță la propriu a stat Monica, alături de prietena ei Rozi, până aproape de finalul lunii când și-au amintit că ar trebui să și lucreze ceva în misiunea asta. Nu știu de ce în cap îmi rămăsese sloganul ”Povestea merge mai departe” și chiar îmi spuneam că voi salva niște manuale de care am nevoie să îmi recapitulez niște noțiuni de matematică pentru un examen ce urmează să-l susțin. Mă gândeam că se potrivește perfect cu sloganul, povestea merge mai departe și în viața mea personală cu un nou capitol ce sper să se încheie cu reîntoarcerea mea la catedră. Dar mai e mult până acolo.

Între timp, Monica care se bucura de relaxare, mi-a atras atenția să mai verific o dată cerințele temei si s-a dovedit a avea dreptate, povestea este despre ... povești. Manualele sunt pentru luna august. Așă ca mi-am lăsat manualele în pace, și am plecat în căutarea unor cărți de povești. Unde? La fete în camere. Și am găsit. Fix patru cărți. Știu că Rux zicea de patru teme luna aceasta și dădea ceva exemple de subteme, dar efectiv altceva în afară de repararea cărților nu am avut timp să fac nicmic. Și nici semne de carte nu le-am făcut, nici măcar unul. Vroiam să pictez ceva în ton cu cartea dar.... din nou invoc lipsa de timp. Așadar las la latitudinea lui Rux dacă consideră ok să fie o temă, în ideea că lipsa semnului de carte să fie compensată de reparea rea altor cărți.


Majoritatea cărților alese erau intr-o stare destul de bună, mai ales cele două copertate, având probleme in special la cotor. Seria aceasta de cprți mi-a fost foarte dragă în copilărie, deși avea doar câteva cărți din ea, dar coperțile acestea mi se păreau foarte frumoase.

„Neamul Șoimăreștilor”, este exact edișia pe care am citit-o când am trecut clasa a cincea, o carte pe care mi-a dat-o tatăl meu s-o citesc.  Am mai citit în vacanța aceea, „Amintiri din copilărie” și „Niculae Moromete”, iat când am început clasa a cincea, la prima ora de română eram foarte mândră pentru că știam că citoisem niște lecturi mai „sofisticate” și abia așteptam să-mi vină rândul sa-i spun profersoarei ce am citit. Mă sințeam foarte importantă comparativ cu majoritatea colegilor care citiseră povești. Tot timpul mi-am repetat in cand ordinea în care să spun cărtile, și anume, AMintiri din copilărie, de Ion creangă,„ Niculae Moromete” de Marin Preda și la final „Neamul Șoimăreștilor” de Mihail Sadoveanul. Știam că ultima era recomandată ca lectură pentru clasa a opta. Știți vorba cea cu planul de acasa, da? Ei bine așa și eu. Cand mi-a veit randul, m-am ridicat în picioare foarte mândră și am spus repede ”Neamul Șoimăreștilor de Sadoveanu”. După o clipă de surpriză, profa m-a intrebat dacă am îneles cartea, și apoi nici nu m-a mai lăsat să-i spun celelalte lecturi. Și asta era pe vremea când nu exista tupeul să-l întrerupi pe profesor odată ce a terminat de vorbit cu tine și a trecut la următorul elev. Mult timp am fost supărată pe mine că nu le-am spus pe celelalte mai întâi.


 Cel mai mult de lucru mi-a dat ”Fram, ursul Polar”. Și această carte evocă amintiri multe din copilăria mea. Ediția pe care am citit-o eu era cartonată și împrumutată de la biblioteca școlii. O împărțeam cu sora mea și citeam pe rând. Cred că multe cărți le-am citit în acest fel când eram în clasele primare. Dar în această cartea am „descoperit” ideea de a recitit o cartea. Pe atunci eram nedumerită. Cum adică să citești repede o cartea să știi ce se întâmplă apoi să o recitești s-o înțelegi.  Între timp mi-am lămurit acest lucru odată cu cărțile pe care mi-a plăcut să le recitesc. Cred că prima la acest capitol a fost seria Cireșarilor care după cât de pare trebuie să ajungă în curând pe la capitolul acesta de salvat cărți. Și acelea sunt într-o stare destul de bună, doar cotorul începe să se desfacă.
Cartea pe care o am acum a fost cumpărată din anticariat, prin studenție, o ediție destul de deteriorată deja din anticariat, dar vroiam cartea. Undeva pe parcur cred că am mai încercat eu sau fetele să o mai reparăm că avea destul de mult scotch lipit. Am încercat să-l scot cu foenul și pe paginile cărții a mers, dar pe copertă...nu. Se lua efectiv cu culoarea. Așa că pe copertă l-am lipit la loc și am ”consevat” toată coperta acoperind-o cimplet cu scoci. Atât prima cât și a doua copertă.

Și pentru că la transformări creative, în martie am avut subtema de reciclat o carte (de reparat sau transformat în altceva), această postarea va merge și în tabelul suplimentar al transformărilor creative. Acest lucru vă îndem să-l faceți și voi cu fiecare carte pe care ați reciclat-o la provocarea Salvăm cărți de la Rux.

8 comentarii:

  1. Inainte mi se parea mai usor sa lipesti niste foi de carte, dar acum parca scociul micut transparent nu mai e la fel de bun (sau nu tot, ca am avut si unele faine). Foarte aiurea mi s-a lipit pe coperta cand am incercat sa asigr cotorul la cartea aleasa luna aceasta. Nici banda dublu adeziva nu ajuta prea mult.
    Mi se pare mare lucru reconditionarea si ingrijirea cartilor si ador sa ctesc despre povestea lor.
    Eu am citit La medeleni cand eram mica... mi-a iesit pe nas :))))). Inca ma mai bantuie. Si ca sa fie treaba treaba, in 2017 am citit Lorelai, cu un oaresce presentiment, dar facand ca deobicei confuzia aia de nume - stiu ca ca Ionel Teodoreanu e autorul, dar eu ma gandeam mereu la Radu Tudoran (Toate Panzele sus) si da-i si citeste Lorelai.. cu eternul sentiment.. mai ceva e prea familiar.... si cand eram cu garda jos.. jeang. Cred ca am plans vreo doua saptamani in sir.. cum era ceva care atingea un nerv se deschidea robinetul. :))) Acum rad, dar nu e rasul meu.
    Ciresarii insa nu am citit, nu intelgral. dar am citit Singur pe lume,, tot sub 10 ani.. Idee geniala ce sa zic...

    Pupici si ma bucur ca ai facut carticelele fericite.
    Multa bafta in tot ce iti propui, sa fie bine si cu spor :*!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-mi amintesc când am început să repar cărțile cu scotch, mai ales că eram mare fan aracet. Din punctul meu de vedere, aracetul nu lasă urme prea vizibile la reparat.
      La Medeleni e cartea de anul trecut ce trebuia s-o repar. Poate voi reuși pănă la urmă. Nu-mi amintesc dacaă am citit Singur pe lume. Am văzut filmul și am plâns acolo destul ca să nu pot citi cartea. Nu reușesc să-mi amintesc dacă totuși am trecut vreodată peste asta și am și citit cartea, deși am senzația ca am văzut doar episoadele de început si finalul l-al citit.
      Lorelai nu am citit încă.

      Ștergere
  2. Am lipit si eu o multime cu scoci in copilarie, si cu prenadez. Nici una nu a fost o solutie buna. De fapt nu stiu care ar fi o solutie buna, sa reziste si dupa 40-50 de ani.
    Le-am citit pe toate patru, dar sufletul mi-a ramas la Fram. De aici m-am pasionat (in clasa a cincea) de Nansen si de explorarile polare, si am inceput sa citesc tot ce gaseam. Nu ca as fi gasit prea multe. Am gasit vara asta in Oser cartea lui Nansen, Prin noapte si gheata.
    In casa bunicilor mi-a placut si ea, are un parfum al unei epoci apuse si am inceput recent sa o recitesc tocmai pentru ritmul lent si potentialul relaxant pe care il are. Nu am citit Lorelai, dar am plans si eu la Singur pe lume, si parca si mai rau la Colt alb. Desi am recitit adesea cartile preferate, de Colt alb am refuzat sa ma mai ating.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu de ce, dar prenandezul la mine e asociat numai cu pantofii. Nu m-am gândit să-l folosesc vreodată la altceva. Colț alb nu am citit. Nu am reușit s-o citesc, nu e pe stilul meu.

      Ștergere
    2. Din câte am văzut te atrage stilul descriptiv, de exemplu Sadoveanu, am citit și eu mai multe de el dar nu m-au atras. La fel Victor Hugo, mă pierd în capitolele pur descriptive. Pe Jack London in schimb l-am savurat, dar mă atinge stilul dureros in care scria. Tot each his own, pe scurt 😘

      Ștergere
    3. Eu am observat co am perioade în care prefer un anumit tip de carte. Prin liceu și faculatte am citit multe cărți de capă și spadă. Zevaco era unul din preferații mei, deși am adorat și Mușchetarii lui Dumas. Pur și simplu acum nu mai pot citi/reciti aceste cărti. La fel am avut o perioada când mi-a plăcut enorm seria cărtților romantice de la Litera parcă. Una din autoarele preferate Mary Jo Putney. După ce am citit tot ce a scris( si a fost tradus) de ea din genul historycal romance, am lăsat deoparate carțile contemporane ale ei. Nu m-au captivat. Dar acum nu mai am răbdare nici pentru celelalte alte ei. Am trecut la alte genuri, în special young adult sau werewolfs. Clasicii englezi ... cred că am citit ceva de Tomas Hardy, dar trebuie saă caut să vad adaca e cartea la care ma gandesc.

      Ștergere
  3. Citind postarea mi-a venit ideea să pun scot la vedere cele 2-3 cărți citite de fiicele mele în urmă cu 30-40 de ani. Evenimentul ar putea fi un imbold pentru nepoți...
    Felicitări pentru articol!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu prea am reușit să le inspir pe fete să citească din cărțile copilăriei mele. Exista și o barieră de limbaj ( se pare că srcierea cu î și sînt îi cam nedumerște pe cei din generațiile astea tinere. De exemplu domnișoara mea cea mică nu poate să citească din această carte restaurată, deși îi plac cam aceleași poezii eminesciene care îmi plac și mie. Dar ea fie ia cârțile mai noi, fie și le tipărește cu noile reguli de scriere.
      Și mai e o barieră...nu prea știu cum s-o numesc, dar observ că genrațiile astea tinere înțeleg greu concepte din cprtile cu copii greu încercați de soartă, plasate in în niște epoci cu niște reguli ce nu au ecou in zielel noastre. De exemplu, Cireșarii - preferații mei în perioada de admitere la liceu, nu le stărnește nici cel mai mic interes fetelor mele. Nici elevii mei de la pregătire, nu au fost incantati de textul din primul volum primit la evaluarea natională.
      Dar poate ai mai mult succes cu nepoții tai.
      Mulțumesc.

      Ștergere

Va mulțumesc pentru vizită!