Wednesday - Citate favorite (37)

 

Cu ceva timp în urmă am dat peste niște filmulețe care  prezentau secvențe din bine-cunoscutul serial „Wednesday”. Deși am fost fan al Morticiei Adams ( în interpretarea Angelicăi Hudson), noul film nu prea m-a atras, căci cel puțin la început, am crezut că e un film. Când am aflat că e serial... deja nu mă mai încânta aproape deloc. Nu am o explicație "de ce?", pur și simplu nu părea interesant. Dar am văzut apoi acele secvențe și... m-a atras. Și ca de obicei, când văd astfel de filmulețe, deja am văzut cele mai interesante secvențe din film. Mi s-a întâmplat și la alte filme, nu doar la acesta. De ce oare circulă fix cele mai frumoase secvențe din film, măcar una două să rămână mister până îl vezi, nu se poate? Să nu mă uit eu la filmulețe e ca și cum nu aș mai afla de filme.

Așadar, m-a atras, m-a captivat și m-am uitat. La serial! Un mic maraton de 8 episoade care mi-a luat totuși vreo 3 zile, timpul meu e și-asa destul de limitat ca să-l mai încarc cu vizionare de filme. Nu o să vă plictisesc acum cu detalii tehnice despre film: actori, regizori, scenariști, etc... Sincer consider că cine e interesat poate afla de pe site-uri specializate mult mai multe decât aș putea scrie eu aici. Pe mine personal nu m-a interesat niciodată, nici măcar actorul, deși pe unii am început să-i învăț văzându-i în mai multe filme. Dar eu sunt mai degrabă genul care recunoaște personajele, adică : „Asta e Mark Sloan din Anatomia lui Grey” - afirmație pe care am făcut-o urmărind „Ziua îndrăgăstiților”.

Dar să revin la film, mai precis la impresiile mele despre film. Cum spuneam mai sus, secvențele care m-au captivat mi s-au părut a fi și cele mai interesante din film. Primele episoade chiar păreau deosebite, iar jocul actriței principale m-a fascinat. Tot în primele episoade mi-au plăcut mult și dialogurile, replicile acide ale personajului principal. În episodul doi mi-a atras atenția un citat din Edgar Allan Poe: "Să nu crezi nimic din ce auzi și doar jumătate din ceea ce vezi". 

Faptul că personajul povestește din când în când pe fundalul acțiunii este interesant, mai ales prin micile povești din trecut care te ajută să o înțelegi mai bine. Spre finalul sezonului însă...am avut impresia că este... forțat, parcă... prea multe i se permit. Plus de schimbări de tabără ale unor personaje la care nu că nu te aștepți, asta de obicei face deliciul unui film de mister, dar care parcă nu se potrivesc în noul rol. Plus că totuși, părea că i se permit mult prea multe, de parcă ea, o elevă într-o scoală cu internat are mai multă autoritate decât un profesor. M-a dus cu gândul la Harry Potter și la dinamica dintre el și prietenii lui față de profesorii din Hogwarts.

Ultimele episoade pregătesc cumva terenul și pentru sezenul următor, povestea e clar că nu s-a terminat, deși a sosit finalul de an (sau semestru) si Wednesday pleacă acasă, lucru pe care și l-a dorit încă din prima zi. Dacă se mai întoarce... o să descopăr și eu odată cu noul sezon. Da, deși nu am fost foarte încântată de acțiunea din final, îi mai dau încă o șansă.

Postarea participă la ”Jocul de luni” 

ce constă în redarea unor Citate favorite, 

joc găzduit acum de Suzana.