Reeditare structură ADN cu paie de suc.

Proiectul acesta l-a primit domnișoara mea cea mică de multișor la biologie, cu teren undeva prin primăvară: să facă ceva din materiale reciclabile, dar să fie ceva mai mult decât niște foi lipite una peste alta. Și-a adus ea aminte de structura ADN pe care am făcut-o acum câțiva ani pentru băiatul unor prieteni și m-a rugat să-i fac și ei una pentru că ea are mult de învățat și nu prea are timp. Dar și l-ar fi dorit cât mai repede că să nu treacă de capitolul despre ADN.

Din diverse motive și eu am tot amânat proiectul, ba nu ne potriveam ca timp, ba aveam altceva de făcut, ba...s-a întâmplat ce s-a-ntâmplat. Din nevoia de a ieși din starea pe care am avut-o azi, când gândurile o luaseră într-o direcție ce u-mi face bine, mi-am dat seama că oricât de multa treabă aș avea, am nevoie fie să citesc o care „plângăcioasă” fie să fac de craft. Mi-am luat și cartea pe lângă mie, dar am ales să lucrez și proiectul fetei. Plus că și ea m-a ajutat cu el.

Am mers pe aceeași idee ca și data trecută, doar că acum am folosit paie de hârtie. Nici nu ne-au trebuit multe : câte două din fiecare culoare : roz, albastru, verde, mov și patru galbene. Pentru tăiat am folosit aproape aceleași dimensiuni ca data trecută. 3 cm pentru ramurile adn-ului și 1cmm, respectiv 1, 5 cm pentru structurile dintre ramuri ( mov și galben)

 

Mi-ar fi plăcut să fie mai lung, s-ar fi răsucit mai frumos pentru a reprezenta structura spiralată a ADN-ului, dar a trebuit să ne limităm la sârma zincată răsucită pe care o mai aveam

La final l-am agățat de un băț de frigăruie înfipt într-o bucată de plastilina să aibă stabilitate.

Acum că mi-am scris și articolul despre proiect, mă reîntorc mai liniștită la carte, poate dau și peste pasajul plângăcios care să mă ajute să mă eliberez de starea de plâns. Și de mâine trebuie sa trag tare pe planurile de lecție că...dap, inspecție miercuri.