Meniu

sâmbătă, 19 octombrie 2024

Cățelușul adoptat - SPIII - 20

Vulpița Roșcovană s-a apucat cu elan de pregătirea clasei ei din Școala din Pădure. Era foarte bucuroasă că își găsise serviciu și se gândea la viitor. Dar pe măsură ce treceau zilele începuse să-și cam piardă din entuziasm. Nu vorbea prea mult, nici măcar când Doamna Omidă de la pregătitoare a întrebat-o îngrijorată dacă a pățit ceva, a dat vina pe oboseală și pe volumul mare de muncă.

Chiar și directorul începuse să se îngrijoreze, ca nu cumva să se răzgândească coana Vulpe și să plece din nou la oraș. O văzuse el că cercetase mersul trenurilor și tot trecea zilnic pe la gară. Uite și azi, a plecat în pauza de lucru tot înspre gară.

Dar ce se vede oare? Vulpea Roșcovană se întoarce veselă? Și râde? Cu cine vorbește așa entuziasmată?Nici nu apucă să se întrebe bine directorul, că Roșcovana îi apare în prag cu un prichindel zglobiu după ea. Nu-i de prin părțile lor, deși cam seamănă cu animalele din pădure, dar totuși el nu are cunoștință de vreo familie de acest gen în pădure.

Tot Vulpea cea veselă îl lămurește când i-l prezintă pe Piticel-Voinicel. E mic de vârstă dar voinic și și-a primit porecla pe străzile de la oraș. Vulpea l-a cunoscut când era acolo la școală, l-a găsit cotrobăind prin gunoaie după mâncare. Se pierduse de familia lui naturală și se descurca și el cum putea. Studentă fiind, nu a putut să-l ajute cu multe, îi ducea când putea câte un pachețel cu mâncare și haine ce-i rămâneau ei mici. A prins tare drag de el și acum că are serviciu și casă asigurate s-a gândit să-l ia la ea, să-l crească. Dar a vrut să fie totul legal și a durat ceva până i-au aprobat autoritățile adopția.
O să-l înscrie și la ei la Școala din Pădure, că e istețel și poate va învăța bine și va ajunge „om mare”. Are nevoie și el de o șansă.
La așa vești frumoase, toată școala s-a adunat în jurul celui mai nou membru al școlii și l-au intâmplinat cu voie bună.

Postare pentru provocarea Salvăm păpuși, după o idee de pe internet. In tutorial sunt folosite sticle de plastic, eu l-am înlocuit cu tuburi de hârtie. Prima ideea a fost să-l pun și la transformări creative, dar am uitat de Halloween. Când mi-am reamintit mi-am propus să îi fac alături un mic vas pentru agrafe sau alte lucruri mici de birou, sub forma unui dovleac. Ideea încă a rămas, dar ca să ajung azi la timp cu postarea în tabel, m-am oprit doar la suportul de creioane cățeluș. Cel puțin mie asta mi-a fost intenția,  să fie cățel. Dar mi s-a spus că seamănă a urs. Poate ar fi trebuit să-i fac măcar urechile mai alungite sau țuguiate. Poate semăna mai mult a cățel decât a urs. Monica și Rosie o țin pe a lor, ele s-au pregătit pentru cățel.



 

12 comentarii:

  1. E frumoasă povestea lui Piticel-Voinicel! Nu-i va dezamăgi pe cei care au avut încredere în el. 😊

    Suportul e foarte ingenios! 😍 Îmi plac mult și culorile.
    M-am gândit că seamănă cu singura imagine de cățel pe care o știu desena apoi, citind că i se mai "spune" urs... parcă, parcă - la o privire rapidă - seamănă cu Grizzy (animația Ursul și lemingii). 😊 Dar tot la prima impresie rămân: e cățel frumușel. 😍 Sunt alaturi de Monica și Rosie! 😃
    Duminică frumoasă îți doresc! 💗

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La același urs m-am gândit și eu când mi s-a spus că seamănă a urs.
      Mulțumesc la fel.

      Ștergere
  2. Ai spiritul.unui povestitor și tare îți mai place să te joci!
    Drăguț cățelușul tău!
    Poate, reușesc să -mi fac timp pentru un animăluț sau o pasăre, din tuburi.
    Inspirație și bucurii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Spor la lucru îți doresc.
      Da, chiar îmi pace să mă joc. E un adevărat mod de relaxare și de deconectare de la treburile săptămânii.

      Ștergere
  3. Ahhhh stii cu cine seamana? Cu PIF!!! da da.. pif avea fix culorile acestea. Si urechile asa.
    E absolut adorabil - ce idee geniala ai avut! Tare mult imi place.
    Si povestea e super draguta!!! Ce bine ca Vulpita la adoptat. Zau de nu ar fi viata mai frumoasa daca oamenii ar face bine, in loc de rau.. si chiar e simplu. Dar interesul este sa fie oamenii invrajbiti si uite-asa cad in capcana..
    dar atat despre lucruri nu prea placute. Ca e asa de bine si frumos in povestea ta incat am sa si visez frumos la noapte. Vin in vizita :D Hihihi. Il iau si pe Kouki sa se joace cu Piticel Vonicel :D
    Pupici!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Măi, să ții că ai dreptate. AM rămas setată pe culorile maro, pentru că vroiam să le asortez cu vinilinul de la celelalte suporturi de creioane. Mai aveam niște vinilin, dar nu destul pentru ce vroiam eu că m-am apucat să-l tai acum vreo două săptămâni pe tot în fâșii potrivite pentru cutiile de conserve. Mă bucur că ți-a plăcut și povestea.
      Pupici.

      Ștergere
  4. Piticel Voinicel se incadreaza intre fete perfect. Imi place cum povestesti, chiar daca simt in subteran
    alte realitati. Si un astfel de suport este foarte vesel pe birou. Cred ca ma tenteaza un astfel de suport,
    ca iar s-au adunat multe prostioare pe masa!
    Felicitari, Niko! O saptamana usoara!❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din fericire, de data acesta povestea s-a conturat pur si simplu din pură întâmplare, tema mi-a sugerat adopția. Cunosc copii adoptați, dar din fericire pentru ei nu provin din cazuri atât de tragice. Realitatea e că deși nu cunosc personal, pot exista astfel de cazuri din păcate.

      Ștergere
  5. Chiar seamănă cu Pif! Este tare drăguț, felicitări și te înțeleg perfect, este un mod de decompensarea pentru toate mizeriile de peste zi, de care avem parte din belșug. Când ai de-a face cu mulți oameni, este inevitabil.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Speram că săptămâna ce urmează, că e vacanță să mă pot juca mai mult, dar se anunță destul de multe drumuri. Sper să pot îmbina și plăcutul prin drumurile astea, nevoia de relaxare e mare.

      Ștergere
  6. Vai ce simpatic! Ce creative sunteti... ce idei haioase! Excelent a iesit catelul tau! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere

Va mulțumesc pentru vizită!