Suport lumânare TC24 (09-2)

Indigoul lunii septembrie al Transformărilor creative mi s-a părut destul de dificil când l-am ales, dar mi-a plăcut mult și mi-am zis să-i dau o șansă. După multitudinea de borcane suport de lumânare din galerie îmi dau seama că și vouă v-a plăcut acest proiect. De altfel, primele apărute, Diana și Fiordaliso, mi-au făcut poftă să mă apuc și eu de al meu. Am și învățat câte din experiența lor și am ținut când am lucrat.

Borcanul mi-l alesesem deja cu ceva timp mai în urmă, un borcan cu două părți plate, rămas de la ceva ness, căruia nu i se potrivește niciun fel de capac pentru conservare. Mi-amintesc că mama le folosea doar la dulcețuri/gemuri cu capacul lor original de plastic pentru că nu mai avea nevoie de sterilizare. Deși am imitat-o la început, capacitatea lui mare l-a făcut incomod de folosit, dulceața din ele nu ajungea niciodată să se termine. Am ajuns să prefer borcane mai mici de dulceață, mai ales că nouă ne place varietatea, nu consumăm doar un anumit tip de dulceață cum am auzit că se întâmplă la unele din prietenele mele.

Și pentru că în perioada construcției casei mama, care supraveghea lucrările, consuma acest tip de ness, mi-au rămas câteva borcane de acest fel. Le-am tot strâns într-o cutie dedicată borcanelor cu forme deosebite în ideea că le folosesc la craft, să le îmbrac în sfoară și să le decorez. Cu unele am reușit acest lucru, dar cutia încă există acolo undeva în magazie și îmi propusesem s-o caut, dar odată cu organizarea haosului din beci, l-am găsit pe aceste ce mi s-a părut potrivit tocmai pentru fețele plate pe care să fac fereastra.

Am ales să îl vopsesc pe interior și am căutat o metodă de a face fereastra corespunzător. Pentru aceasta am folosit autocolant rămas de la îmbrăcarea unei cutii. Am trasat pe el forma unei frunze și am decupat-o. Puțin mai dificilă a fost lipirea ei, dar am reușit cu ajutorul unei pensete. Am și testat că dezlipirea este ușoară, la prima lipirea se modificase direcția pe care vroiam să o dau frunzei.

Pentru vopsirea borcanului mă gândisem inițial la o tehnică văzută la sticlele de vin: se pune o cantitatea generoasă de vopsea în recipient și se rotește acesta până ajunge vopseaua în toate locurile dorite. La final se scurge surplusul de vopsea. O idee simplă dacă m-aș fi hotărât la o singură culoare. Doar că eu am vrut toate culorile toamnei. Așa că m-am chinuit cu pensula și cu un burete ținut cu penseta sau lipit cu scotch de hârtie pe un băț de pensulă. Cel mai dificil la fost la umerii borcanului, dar cu ajutorul pensetei cu vârfurile îndoite am reușit să trec și peste această etapă

Dezlipirea frunzei de autocolant a fost simplă. nu mi-a stricat marginile, dar lipsa de experiență în vopsirea borcanelor la interior și-a spus cuvântul. Borcanul meu este întunecat, am folosit ca pe hârtie întâi culorile închise fără să realizez că ar trebui să pun galben și portocaliu la început, că totul se va vedea în ordinea în care sunt adăugate.

Fiind atât de întunecat, am căutat pietricele albe să pun în interior. Știam că am unele mărunte de marmură. Și am! puse bine undeva. Până le voi regăsi de bine ce sunt puse, am pus în borcan orez, un orez care fierbea incredibil de greu din care am mai folosit tot pe post de suport pentru lumânare. Și-am trecut repede la poze cu două tipuri de lumânări. Cea înaltă, mai ușor de aprins, nu se vede în borcan. Cea tip pastilă....vai, dar ce dificil a fost s-o aprind! Cu tot cu bețele de chibrit lungi. Mai ales din cauza gurii borcanului care este foarte strâmtă. 

După ce am umplut casa de fum de la bețele de chibrit arse, am făcut repede pozele și aerisit. Și surpriză! la editarea pozelor am descoperit că îmi lipsea un element obligatoriu: funda. Era pregătită deja, dar uitasem s-o pun. Copilul din dotare mi-a declarat că nu mai aprinde nicio lumânare pentru pozele mele, la cât s-a chinuit să aerisească pe o vreme rece. Și să mă mulțumesc cu pozele fără lumânare aprinsă. Așa că m-am conformat. Dar sincer, pe viitor borcanul o să primească niște lumânări cu baterii și probabil și pietricelele albe e marmură când le voi găsi.