Meniu

joi, 15 februarie 2024

O zi de ... Fundeni - Reflexii în oglindă (50)

  Azi a fost ziua aia specială de mers la Fundeni, la control și tratament din această lună. De fapt un remix, că prima tentativă, cea de luni, a eșuat din cauza atacului cibernetic desfășurat asupra unor spitale din țară. Nu am urmărit știrile pe această temă, cert e că luni dimineața la Fundeni sistemul informatic nu funcționa și până au descoperit ce se întâmplă a durat ceva, dar nici nu ne-am putut face controlul obișnuit. După o hemogramă din deget (ceea ce e prea puțin față de controlul lunar) și consultul din partea unei rezidente, am fost reprogramați că nu se putea face absolut nimic altceva, nici alte analize și nici rețetă, respectiv tratament. Din cauza programului meu, am ales să revenim joi, adică azi.

De obicei plecăm undeva după ora șase dimineața, cam cu o jumătate de oră mai devreme decât plecarea la scoală, dar acum în februarie, ora asta înseamnă întuneric și frig. Și noaptea trecută se pare că a fost chiar frig, pentru că am găsit parbrizul mașinii plin de flori de gheață. Prea frumoase ca să nu încerc să le fotografiez, chiar dacă eram cam în întârziere. În primele trei poze din colaj am fotografiat din interiorul mașinii, lumina fiind dată de becul de la colțul casei, în celelalte din exterior surprinzând lumina dată de becul din plafonul mașinii. 

Pe drum spre spital am auzit la radio că problema atacului cibernetic asupra spitalelor a fost rezolvată și că acum totul este funcțional. Nici nu știți cât a putut să mă bucure știrea aceasta, sperând că vom termina repede la spital și voi avea timp și de alte treburi acasă. Dar la fața locului, povestea era cu totul alta. Da, funcționa, dar vorba doamnei de la recepție, „pe avarii”, cu o încetineală cruntă. Si nu din cauza personalului care era deja sătul să nu poată lucra cum trebuie, nevoit să reprogrameze pacienții fără urgențe medicale. Vă dați seama că fără sistemul informatic funcțional nu reușeau să acceseze fișele celor programați si nu puteau să-i sune pentru reprogramare. Noi azi am avut oarecum noroc că luni completasem actele de internare si cândva zilele trecute, reușiseră se deschidă foaia de internare, astfel încât să ne poata recolta analizele azi. Chiar când ne recolta nouă, asistenta șefă a fost chemată de cineva (ea se ocupă cu introducerea analizelor în calculator si scoaterea bonurilor de analize) și simpatică cum e, a zis „ nu vin nicăieri că merge ăsta și mi-e teamă că dacă plec nu mai prind curent pe teavă!” Efectiv cred că a fost o săptămână tare grea pentru ele.

O vizită la Fundeni, pentru noi se derulează cam așa: ajungem dimineața devreme (7.00-7,30), facem foaia de internare, ne cheamă asistentele la recoltat analize, apoi trecem la prima vizită, ceea ce înseamnă un consult cu rezidenții. Ei se ocupă de adunarea tuturor informațiilor de la pacient, de pregătirea actelor ce trebuie semnate de medicul curant, de scrierea unor rețete simple (de ex algocalmin sau antibiotic dacă e cazul) și de scutirile pentru școală. Pacienții care fac tratamente în ambulatoriu rămân în saloane pentru acestea. Toate aceste demersuri se fac într-un container special construit pentru secția de pediatrie și transplant medular adulți. În tot acest timp se comunică permanent cu medicii din spital, pentru tot ce este nevoie. Dar nu mai alergăm noi pacienții prin spital să rezolvăm ce avem de rezolvat. 

După ce se termină și cu vizita rezidenților, pacienții ca noi care merg pentru control și eventual rețete, suntem liberi să stăm la recepție sau la mașini. Parcarea este fix lângă container (se vede în oglinda laterală din al doilea colaj). Ei bine, acum începe așteptarea. Ce anume așteptăm? Păi în primul rând să iasă analizele de la laborator și vizita medicului curant, adică controlul cu medicul specialist care te tratează. De cele mai multe ori, vin medicii la container după ce termină cu paciențtii din spital care răman internați și cu unele tratamente/investigații pe care le fac ei, ca de exemplu puncțiile medulare. În orice caz, înainte de ora 10 nu ajunge absolut niciun medic la vizită. 

Eu prefer să petrec tot acest timp de așteptare în mașină, cu tot disconfortul termic datorat anotimpului în care suntem. Dar mă echipez corespunzător. De exemplu azi am avut la mine două pături în care să mă înfășor de frig. Spre deosebire de luna trecută, azi nici nu a trebuit să pornesc mototul deloc, a fost o zi totuși mai caldă. Și chiar dacă era mai cald la recepție, în mașină stau mai comod. Plus că mi-e mai ușor să-mi iau ceva care să-mi ocupe timpul. Am început să îmi iau fie cărți de citit, fie ceva de cusut/croșetat, etc... Azi le-am avut pe toate și am alternat citit/cusut/croșetat. Am reușit să cos 3 felicitări și să citesc jumătate din carte. Da, azi chiar am stat enorm de mult. N-am mai stat așa de ani buni.

Întâmplător am aflat că azi e Ziua Națională a Lecturii, motiv pentru care ne-am fotografiat cu cărțile din dotare: eu cu cartea ce o citeam, domnișoara cu cartea de biologie după care învață. Și pentru că eu o vedeam în retrovizoare, uite așa s-au născut și niște reflexii numai bune pentru rubrica de azi. Pe lângă cele obținute azi, vă pun și pe cea din calendar, nu de alta, dar pe ea vroiam s-o pun inițial, plus că mai e puțin și se termină luna și eu uitam de ea.

Ajunsă acasă, undeva pe la 17.30 seara, nu am mai fost în stare aproape de nimic. Aș fi ajuns cu vreo oră mai devreme dacă nu treceam și prin oraș să cumpăr ceva de mâncare că nu aveam nimic gătit. Chiar am crezut că scap devreme și ajung la 13 acasă. Tot ce-am mai făcut a fost să iau cartea să citesc și să mă relaxez. Dar m-a prins așa tare cartea că între timp am terminat-o. La timp să descopăr lumânarea mea din inimioare pe care am uitat s-o fotografiez în colecția de ieri. Dar o s-o adaug acum și acolo și apoi mă duc înapoi la carte să-mi notez pasajele cere mi-au plăcut. 



Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel


12 comentarii:

  1. Ce complicat este totul! Si cuvantul container mi se pare deprimant. Poate pentru ca imi revin in memorie anii trecuti, cand au aparut mai evident in peisaj. Eu doar am citit, insa pentru tine cred ca sunt grele aceste momente. Si nici nu imi dau seama daca exista rezolvari sau doar paleative. Oare nu se gandeste nimeni ca informatizarea excesiva poate fi si dezastruoasa?
    Oricum, reflexiile sunt deosebite si parca creeaza un fundal mai optimist. Pupici si sanatate multa, Niko!.❤

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu prea mai vorbesc despre afectiunea noastră (Trombocitopenie) pentru că sunt apoi intrebată de detalii și cazul nostru e un caz atipic. Nu oferă prea multe speranțe celor care sunt la început pe acest drum. Prefer să povestesc despre copii care s-au vindecat, pt că da, e o boală care se vindecă în marea majoritate a cazurilor. Altfel, poate fi tinută sub control cu medicamente. „Paleativ” nu e un cuvânt care să-l asociezi acestei boli. În cazul nostru e oarecum ca diabetul, sau chiar mai simplu. E o condiție pe care o ai și cu care trăiești bine, cu ceva limitări ( in special fără efort fizic, fără vaccinări, evitat aglomerații) dar poți avea o viață fericită atât timp cât nu te afunzi în deprimare și „de ce mie?”
      Un alt motiv pentru care nu vorbesc despre cazul nostru e că s-au schimbat foarte multe in domeniu, au apărut medicamente noi, mai bune cu mai puține efecte adverse și ceea ce am făcut noi acum 14 ani la debut nu mai e fix același lucru care se face acum. Da analizele de diagnosticare sunt cam aceleași, dar protocoalele de tratament sunt imbunatățite tocmai datorită acestor noi descoperiri, de care și noi beneficiem imediat ce le descoperă doamna dr. Chiar și ieri ne-a pus in față o nouă schemă de administrare a suplimentelor de fier, pentru că au descoperit că s-ar absorbi mai bine dacă se ia o zi da, două pauză. In fond tot la 10 tablete pe lună ajungem, dar administrate pe o perioadă la lungă. Vom încerca, poate va fi mai bine.

      Ștergere
  2. ai scris atât de "lin" atât de "normal" încât îmi dau seama ce persoana pozitiva esti! Face tare mult sa fii pozitiv, poate la fel de mult ca tratamentul potrivit!
    Sotul meu are deasemenea o viteza de coagulare foarte scazuta, datorita medicamentelor pe care trebuie sa le ia, dupa operatia pe cord, si cele 3 bypass-uri. Daca se zgarie cu o creanga la munca in gradina, sângereaza de trebuie sa puna leocoplast! La taieturi cu cutitul (la munca in bucatarie) este si mai rau! Dar... fiecare se adapteaza situatiei si isi vede cat mai bine si mai normal de viata, mai departe. Cred ca nu exista persoana in viata caruia sa nu fie "ceva" Daca nu e sanatate, atunci e o problema la serviciu sau cu casa sau cu vecinii, cu masina... Mereu ne confruntam cu cate o problema. Cine sustine ca viata lui e roz, minte! Da, ca exista etape scurte de vie en rose, exista fara doar si poate. Dar perioade scurte! Si ☺☺☺ din experienta mea, când îti merge "mult prea bine" o perioada, urmeaza ceva "foarte rau", ca parca mi-e si teama sa fiu prea fericita! ☺ Glumesc!
    Imi plac mult reflexiile pe care le-ai adunat in aceasta zi! Parbrizul inflorat si imaginile din retrovizoare... dragute toate!
    Si lumanarea cu inimioare este draguta! Felicitari!
    Numai bine! O zi faina si un start bun in weekend!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai foarte mare dreptate, viața aia roză există pe perioade scurte, dar numai dacă o și faci să fie roză. Dacă te axezi pe cauze, pe ”de ce mie”,„dar ceilalti fac altel”, nu mai poate fi vorba de fericirea aia. Cred că pur si simplu trebuie să ne adaptăm la situație și să profităm la maxim de ceea ce avem.

      Ștergere
  3. Sănătate multă și putere de la Maica Domnului, dragă Niko! Te îmbrățișez strâns! 🤗❤️

    RăspundețiȘtergere
  4. Multa sanatate Mihaela! Nu stiam de atacul cibernetic.
    Din pacate stiu bine cata rabdare si nervi tari iti trebuie la spitale, pentru noi au fost si sunt si costuri materiale ridicate (cu parintii). O multime de analize si investigatii se platesc chiar daca esti asigurat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, din păcate cu toate asigurările de sănatate la zi, uneori nici nu ajungem să beneficiem de ele. Mai sunt si multe de care ai nevoie pentru diverse afactiuni si nu se decontează.

      Ștergere
  5. Gheata e la inceput si lumanarica in forma de inima de la finalul articolului :). Chiar se spune ca e important sa avem putin rece si putin cald in fiecare zi...

    Sistemele astea au minusuri si plusuri... Dar si cu sistemele e foarte multa birocratie (majoritar inutila si generatoare de oboseala...). Nu stiu cine face programele astea, cine face protocoalele, dar uneori mai mult impiedica decat ajuta. Credca multe din personaje nici nu au habar despre ce si cum e nevoie ....

    Dar partea buna e sa poti vedea si gasi o parte buna in totul, nu-i asa? :). Si ma bucur sa citesc despre orice ameliorare, oricat de mica. Va doresc sa fie bine :*
    Cine stie, poate in timp se va ajunge sa nu mai fie nevoie de ... atatea drumuri - sa se poata rari, de ce nu?

    Imi place tare mult ca sunteti unite!! Va pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe principiul acesta inseamnă că am avut o zi perfectă, și rece și cald.
      Cred că depinde de managerul spitalului, da e multe birocrașie, dar sunt si protocoale care sunt făcute în beneficiul pacientului. Cel puțin eu, aici la Fundeni, asta am simțit de-a lungul timpului.

      Ștergere
  6. Am auzit și eu la radio de atacul cibernetic! Multă sănătate îți doresc dragă Niko! Duminică binecuvântată să ai!

    RăspundețiȘtergere

Va mulțumesc pentru vizită!