Plopii aceștia se află pe drumul meu spre casă și îmi atrag deseori atenția, mai ales toamna. Mi-a plăcut mereu să urmăresc frunzele lor îngălbenite plutind lin către pământ. E o anumită liniște/pace în urmărirea acestora. Anul acesta parcă m-au privat de acest spectacol. Nu am avut când să-l remarc.
Dar de câte ori îmi captivează atenția acești plopi, e inevitabil să nu mă gândesc la poezie lui Eminescu: „Pe lângă plopii fără soț”, mai precis la prima sa strofă, fiind singura pe care mi-o mai amintesc acum fără să pun mâna pe un volum de poezii.
„Pe lângă plopii fără soț,
Adesea am trecut,
Mă cunoșteau vecinii toți,
Tu nu m-ai cunoscut.”
Postarea participă la ”Jocul de luni”
Eu imi amintesc poezia pe muzica - din simplul motiv ca asa am facut prima data cunostinta cu ea. Mi-o canta Buni :). Si Sara pe deal la fel.
RăspundețiȘtergereSi ca sa fie trio complet: mai era Somnoroase pasarele - dar ea era poezie, fara cantec :))).
Din alta poveste facea parte Luceafarul. Si tot asa, mai era Scrisoarea III (partea cu Mircea ).
Amintiri din copilaria mica si foarte mica :)))) (adica pana sa apara si surioara mea pe aici.
Cat despre plopi - vai ce de plopi erau inainte... pe marinea drumurilor. Ma rog le spuneam mai mult plute si erau foooooarte inalti si batrani. Dupa 89 au disparut asa ... fara sa fie inlocuiti. Bine, multi erau si cu probleme si mai cadeau pe la furtuni - asa ca deseori vedeam si inainte de 89 cum unii sunt insemnati si taiati dar apareau mereu copacei noi.
Chiar... cum de au cazut frunzele asa brusc :O
Pupici :)
Vai, Sara pe deal? E singura poezie de Eminescu pe care nu am putut s-o învăț. Nu știu de ce, dar nu s-a lipit de mine. Si cum am o baftă extraordinară, mi-a picat la bac atât la oral cât și la scris.
ȘtergereSinceră sp fiu, la cate mașini sunt azi și la ce vitezomani....poate că mai bine nu mai sunt plopi pe marginea drumului.
O strada frumoasa... Toamna ofera destule motive sa ne bucuram de peisaj.
RăspundețiȘtergereCe frumos ca l ai citat pe Eminescu 🥰 si pe mine m ar fi dus gandul la poezia lui, daca as fi ajuns pe strada...
Un start bun in weekend 😘🤗
Eminescu îmi vine des în minte, a fost și încă este poetul meu preferat. Dar cam tot ce am învătat cu drag în scoală îmi vine înminte, măcar cu un vers două când se ivește vreun factor declansator.
ȘtergereAm intrat cam tarziu aici. In imaginile alea e deja toamna!
RăspundețiȘtergereCand ma gandesc ca mai e un pic si ajungem in ultima luna a acestui frumos anotimp,
chiar nu imi place. Asta e.
Multumesc pentru intrare, draga Niko! Seara buna si o duminica linistita! ❤️😘
Da, pare chiar toamnă tarzie, deși abia începuse. Pare incredibil mai ales că acum e final de octombrie și avem încă temperaturi calde.
ȘtergerePana la un punct, imi aminteste de Calea Bucuresti, cand era strajuita de plopi. Aveam o amica, in anii de liceu, care locuia pe acolo si cand o intreba cineva unde locuieste, zicea "pe langa plopii fara sot". 😊 Plopii erau plantati pe cativa km, dar mereu ne venea in minte poezia lui Eminescu.
RăspundețiȘtergereAi potrivit foarte frumos versurile cu imaginile.
Am locuit mult în Brașov, 6 ani (facultate +master) apoi la Râșnov încă mulși ani. Pe Calea București am prieteni buni, dar nu-mi amintesc copaci pe strada aia, decât cei câțiva de la rondul de lângă spital. Oare or fi plopi? Nu i-am băgat în seamă ca să fiu sinceră.
ȘtergereSimpatică amica ta. Cred că era foarte spirituală și avea mereu glumițele la ea.