O zi de relaxare

Luna trecută mă văitam că nu am timp și am rămas în urmă cu multe treburi și că nu mai știu cum să recuperez multe din ele. Mai ales că la finalul săptămânii trecute începusem să am ceva probleme de sănatate. Iar! Știți cum e când îți dorești ceva prea mult? Ei bine, s-ar putea să primești, dar nu cum tocmai te aștepți tu să fie.

Ei bine, mi exact asta mi s-a întâmplat ieri. Pe fondul unei dureri de cap insuportabile care ținea deja de mai mult de 12 ore și nu trecea cu nimic, am luat hotărârea să anulez tot ce pot pe ziua respectivă și m-am dus la medic. Se pare că acum dacă ai simtome de răceală te testează și de covid. N-aveam eu problemă cu asta, dar tot nu m-am așteptat să fie pozitiv. Prin urmare, carantină scrie pe mine. Doar cinci zile.

Nici covidul și nici carantina nu mă stresează pe mine, dar posibilitate să le dau fetelor da. Ieri deja mi-era frică să mai ating orice prin casă și până nu mi-am adunat eu toate cele necesare să le duc în dormitor și nu am dezinfectat fie cu spirt fie cu lampa UV cam peste tot unde am stat în ultimele zile, nu m-am potolit. Fetele chiar mi-au zis că mă comport de parcă mi-ar fi frică să nu iau ceva, nu că le feresc pe ele. Dar odată ce mi-am luat tratamentul corect și am dormit fără stresul de a ma trezi devreme, starea mea de sănătate s-a îmbunătățit simțitor. Au dispărut și frisoanele și durerea de cap.

Dimineață m-am trezit fresh, cam cu o oră mai târziu decât ora obișnuită (s-a simțit bine ora aia de somn în plus) și m-am trezit înconjurată de trei pisici hămesite care ar fi fost în stare să-mi dărâme și frigiderul ca să le dau ceva bun. După ce le-am hrănit atât pe ele cât și pe blănoții negrii, am profitat de timpul liber neașteptat și am terminat mâncarea începută ieri, niște orez și pui cu sos de bulion ( fiersesem carnea de ieri). Apoi am ieșit afară să prind vremea bună și să fac poze pentru MFC.

După o primă repriză de joacă cu Scai care adoră să se ascundă printre ghivece, m-am dus în grădina de legume pur si simplu să mă plimb prin soare. Am găsit un Porto relaxat în mijlocul potecii, care s-a supărat de intruziunea lui Scai ce mă urmărea. Dar am profitat de lenea lui și l-am convocat la o ședință foto. Nu a durat mult să apară și Fifi, care a fost destul de ascultător și s-a urcat pe aceeași buturugă pentru poze. Scai în schimb... nici n-a vrut s-audă, nici măcar un picioruș să-i prind în poză. Intrase în modul joacă și se alerga cu oricine se nimerea printre ierburile uscate. Momentan se pare că Fifi e partenerul ei de joacă, Porto e mai serios.

 

Am mai găsit prin grădină niște napi și crăițe încă înflorite frumos:

 

Și hotelul de insescte care nu prea pare să fi devenit hotel. Cam bate vântul pe acolo și la propriu, și la figurat. Nu am văzut nicio urmă de insectă, doar piese lipsă:

După un somnic dulce de prânz, (se pare că e secretul în lupta cu boala), am iesit din nou afară la aer. Încă nu realizez cât mi-a lipsit ieșitul ăsta în aer liber, chiar dacă numai în curtea mea. De data asta am acordat mai multă atenție blănășilor negri, pe care i-am periat bine. Nero e foarte încântat de această activitate și foarte mândru la final. Nu am multe poze cu ei că e dificil să-i pozezi când se lipesc cu totul de tine să le acorzi atenție:

Și pentru că era cald și bine și aveam prea multă energie, m-am ocupat puțin de „curățenie” prin curte. Am mai sortat și aranjat câte ceva pe verandă și am tuns tufa de goji și puii nedoriți de vișin. Am obținut o grămadă mare de crenguțe, spre bucuria lui Scai că are unde să se ascundă. Eliminarea ei cade pe umerii soțului care s-a resemnat că la următoarea „vizită” acasă o să aibă timp doar să toace crengi. Probabil are dreptate că tocmai mi-a dat undă verde la tăiat trandafirii. 

Poate că nu pare, că mai mult am vorbit de lucrurile pe care le-am făcut, dar față de luna trecută când nu aveam timp să ajung în curte, azi chiar a fost o zi relaxantă. Inițial mă gândisem că o să am timp de blog să recuperez, dar a fost așa plăcut afară la aer <3.