Cred că o să mă tot vedeți în perioada aceasta la rubrica de joi cu reflecții în tavă, dar cu alt tip de dulceață sau gem. Ce să-i fac dacă reflecțiile sunt acolo și asta este la îndemână. Totuși, să nu vă plictisiți de tăvile mele promit să caut și altceva pe lângă.
Pentru azi, pe lângă tavă, mai avem reflexii și în cratița cu zmeură, și înainte, și după ce le-am pus zahărul.
Să revenim acum și la zmeură. Prima recoltă din acest an a fost destul de consistentă, aproximativ 3 kg, plus minus câteva grame. Pentru a obține o culoare frumoasă în dulceața de zmeură de obicei fac dintr-o cantitate de 2 kg pe porție, dar acum era în lucru și dulceața de nuci verzi și cea de merișoare, iar spațiul în bucătărie era cam limitat.
Zmeura curățată de codițe am trecut-o rapid printr-un jet de apă și am acoperit-o cu cantitatea de zahăr necesară, 1,5kg în acest caz și sucul de la o lămâie. Am lăsat-o peste noapte în frigider.
A doua zi, am pus-o la fiert. Zmeura este foarte fragilă și se sparge chiar și la spălat, așa că la fiert nu mai rămâne deloc. La un moment dat am schimbat cratița că mi se părea că s-a lipit. E primul an în care fac gemurile pe plita cu inducție și trebuie să mă obișnuiesc cu ea. Din fericire nu a fost vorba despre nimic de acest gen. Am fiert-o până a scăzut aproape la jumătate, la foc mic.
De pe Savori urbane am învățat că dacă vreu o culoare frumoasă pentru gem, e de ajuns să duci compoziția la o temperatură de 105 grade. Am verificat și cu termometrul și cu testul cu picătura, coincid, dar la gemuri am mereu impresia că mă păcălesc cu picătura. De aceea, de cele mai multe ori, opresc focul și las gemul până a doua zi, să văd dacă are consistența dorită sau dacă se alege ceva zeamă. dacă este bine, a doua zi îl încălzesc iar bine, să trecă de 100 grade sau chiar până la 105 grade dacă e nevoie să mai fie fiert și îl pun fierbinte la borcane sterilizate în cuptor.
A, nu am scris rețeta, dar bănuiesc că v-ați dat seama de ea:
Ingrediente:
2 kg zmeură
1 kg zahăr
sucul de la o lămâie
Mod preparare:
se pune zahărul peste zmeură împreună cu sucul de lămâie, se lasă peste noapte, preferabil în frigider, apoi se fierbe la foc mic până ajunge la temperatura de 105 grade.
Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău,
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare)
și înscrie articolul în tabel”
Vai ce reflexii apetisante 😍 hmmm si clatite wow ce pofteeee!!!
RăspundețiȘtergereO zi minunata. Pupici 😘
Mulțumesc. O zi minunată și ție!
ȘtergereSa mai pui, sa mai pui. Ca eu ma bucur. Anul asta vad ca somez... ce sa zic. Am ratat si gemul si pusul la congelator (maine il dezghet fie ce-o fi, poate mai prind totusi ceva cirese...ca visine ioc).
RăspundețiȘtergereFacea si buni gemuri de fructe samburoase dar mai rar (pentru ca erau enervanti zambureii aia :))). Totusi imi amintesc ca am mancat si din astea. Dar mai multe amintiri am cu spuma.. spuma de fructe la greu :)))).
Pupici cu drag si felicitari pentru bunatatile facute
Sa va bucurati de ele
puupici 💟
Eu am mai multe rețete după care prepar zmeura. Aceasta e cea pe care am învățat-o de la păriți/bunici. Azi am pus la borcane o altă serie, practic aceleași ingrediente, dar altfel preparate. Urmează să fac poze de prezentare si pun articolul. Și următoarea serie sper s-o fac fără sâmburi.
ȘtergereLa mine zmeura când începe să se facă ține mult timp.Nu cred că ai ratat cu totul sezonul lor.