Regula spune că weekendul este pentru odihnă și relaxare nu? Nu mă pot plânge, am avut parte și de relaxare, cu odihna... mai îmi trebuie un weekend imediat după acesta. În schimb, peripeții am avut weekendul acesta pentru încă trei de-acum înainte.
Vineri a fost povestea cu Nero și cu rana lui care cumva mi-a stricat feng-shui-ul interior. Cu alte cuvinte, făceam ce trebuia să fac, dar cu mintea mai mult la ce a pățit Nero, mai ales că știam că a doua zi urma să rămână singur acasă. Seara, după ce i-am aplicat tratamentul, i-am dat să mânânce, i-am pus conul și am ieșit afară la treburile noastre. Mai întâi ne-am dus în casa bătrânească, ce funcționează pe post de depozit, să luăm o cutie de legume ce trebuia s-o facem cadou cuiva la care am mers sâmbătă. Am luat ce ne trebuia, închis/încuiat casa, am trimis un copil în casă să ducă cadoul și pe celălalt cu Nero în curte că se lovea cu conul lui de tot ce întâlnea în cale, iar eu am rămas în grădinița de acolo să plantez niște dovlecei. Fetele mi s-au alăturat aproape imediat, așa că am terminat repede și ne-am putut muta în grădina mare să punem și prazul. Ne-am mirat noi că nu e Fifi de față să caute greieri, dar era Porto și am crezut că a plecat după „gagici” (are el o pisicuță pe care o mai aduce și pe acasă). Nici faptul că nu a fost lângă Nero cu ceilalți nu a fost neobişnuit, că nu prea stă lângă Porto.
Noaptea a trecut repede și cum trebuia să plecăm devreme, sâmbătă dimineața ne-am grăbit să le facem tratamentele lui Nero și Porto și să plecăm. Când am văzut că Nero nu se poate ridica.... sincer nu mai vroiam să știu nimic. Am povestit ieri cum a fost cu el. Ce n-am povestit e că în timp ce duceam bagajele la mașină, o trimit așa pe negândite pe domnișoara cea mare la cealaltă casă să mai ia o cutie să i-o duc mamei mele cadou. Aveam ceva pregătit, dar atunci pe loc am zis să mai adaug ceva. Și cum îmi vedeam eu grăbită de bagaja, vrând să plec mai repede să mă pot întoarce mai repede, mă strigă copilul cu un pic de panică în voce și cu Fifi în brațe. Cred că m-am enervat instant că eu mă grăbeam și ea sta de Fifi. Și cum mutulica mea uneori vorbește doar în propoziții de un cuvânt nu înțelegeam ce vroia de la mine. Discuția noastră, peste gardul dintre curți:
- Mama!
- Da!
-Uite!
-Da, ce-i?(văzând-o cu Fifi în brațe)
-Fifi!
-Și???!!!!! Lasă-l în pace!
-În casă!
-Ce??
-Era în casă!
-.......????!!!
-Era închis în casă!
-Ăăăăă....
Îngrijorată de ce pățise Nero nici nu remarcasem că Fifi nu apăruse la masa de dimineață. Nici fetele nu se îngrijoraseră, motanii nu sunt mereu dimineața acasă. Dar pe mine în acel moment parcă m-a lovit ceva în cap. Am realizat că fusese cât pe ce să rămână închis în casă mult și bine. Mergem rar acolo și de obicei ne însoțește împreună cu câinii. Dar de data aceasta nu l-a văzut nimeni că a intrat în casă și cum are prostul obicei să se furișeze pe lângă noi, a rămas acolo peste noapte. După o zi de deplasare, preocupată de Nero, mai ales că l-am găsit cum l-am găsit, nici nu știu dacă, descoperind că nu vine Fifi la masa de seara, m-aș fi dus să-l caut în casa veche. Cineva acolo sus a avut grijă să-l găsim la timp.
Noaptea trecută Nero a dormit în casă cu mine în living. Împropriu zis dormit pentru mine. Se pare că îmbătrănesc serios și devin și rea de somn și arțăgoasă. Azi doar o plimbare în oraș m-a liniștit cumva. Dar să revin la Nero. A reușit să treacă noaptea fără să se scarpine, doar cu o singură ieșire afară pentru nevoile fiziologice. Dimineață s-a întâlnit cu Bella la micul dejun, o Bella care l-a așteptat cu nerăbdare să iasă și care nici nu s-a atins de bucata ei de pâine până nu a ieșit și Nero.
Ce simpatici sunt împreună! Touși după ce au mâncat, fiind încă răcoare afară, l-am luat pe Nero iar în casă și l-am lăsat fără con. La tratament nu mai vrea să stea, îi e frică de spray și fuge de mine, se ascunde sub masă. Cumva-cumva, am reușit dimineața să îl păcălim iar, dar nu i-am mai dat cu spray-ul ci cu baneocin cu antibiotic. A stat cred că vreo jumătate de oră când într-o fracțiune de secundă a reușit să se scarpine dar până am ajuns eu să-l opresc .... Cârpele curate pe care le aveam pregătite pentru a-l curăța s-au umplut instant de sânge. Ca să-i opresc sângerarea am apelat la făină, un leac băbesc din bătrâni (noroc că-mi spusese soțul despre el). De durere Nero nici nu vroia să ne lase să-l mai atingem și deja scosese colții la mine.
I-am pus vrând-nevrând din nou conul și se pare că trucul cu făina a funcționat. Seara, la curățat a stat liniștit până a auzit spray-ul. După ce l-am spălat, l-am curățat cu betatină, iar spray-ul l-am dar pe un tampon demachiant și cu acel tampon i l-am aplicat pe rană. În acest fel a acceptat și cățelul. Dar conul devine deja nelipsit. Mă bucur că a găsit metoda cum să doarmă, de băut apă poate și poate chiar și să mănânce având conul pus. E dificil să îl tot dăm jos că atingem și rana. Acum remarc că face ce face și stă cu rana pitită de noi.
Și uite așa, Nero a furat și azi lumina reflectoarelor, care trebuiau să-l urmărească pe Fifi, cel pe care era să-l dăm dispărut. Domnul și-a început ziua verificând patul lui Nero de noaptea trecută. Se doarme bine, mai ales dacă e în casă.
Și-a făcut tura de lupte cu Porto în casă, nu știu de ce se aleargă așa numai în casă, dar iar mi-au umplut covorul de păr. Nu le-am făcut poze și iar uitam dacă nu-mi reamintea iar piticotul cel mic: Azi se presupune că Fifi a împlinit un an. Nu știm exact când s-a născut, dar a ajuns la noi pe 14 iunie și părea un pisoi în vârstă de o lună, așa că în carnet am trecut 14 mai.
L-am sărbătorit cu o porție de conservă dimineață și cu o bucată de carne seara. În rest doar l-am smotocit un pic când a vrut să vină la noi.
La mulți ani, Fifi!🥳
.jpeg)
.jpeg)
Dragii de voi 🤗🥰❤️ prin cate treceti!
RăspundețiȘtergereVa doresc din suflet o cat mai rapida reintoarcere la liniste si armonie! Insanatosire grabnica 🤗💞
Zilele asta zici că a fost ca la balamuc și presimt că mai durează și mâine. Sper ca Nero să nu aibă iar probleme cu șoldul de la dormitul cu ușa deschisă, dar în casă efectiv nu poate dormi cu conul, nu are loc, iar eu nu îl pot supraveghea. E musai să mai recuperez din somn. De mâine fetele reintră în program normal de scoală.
ȘtergereOf ce greu ❤️ va imbratisez 💞
ȘtergereMulțumesc.
ȘtergereOhhhhh... Fifi a avut parte de aventura, fix inainte de ziua lui. Acum va avea o vreme ce sa le povesteasca prietenilor :)))))))) („Si sa vezi ce fata a facut Mami cand a aflat ca m-a incuiat in casa.... Miau... Arata atat de spasita... Mi-a facut de ziua mea o super tratatie... Miau” - evident glumesc si sper ca fifi are simtul umorului... sau sa ma pregatesc cu o umbrela ceva :))))).
RăspundețiȘtergereCand vine cate una... Eu... chiar stiu cum este cu scarpinatul. Am patit-o cu Dodo... cand nu am dormit niste nopti (o data atunci cand cu biscuitii populari cand m-am trezit cu rani pe tot corpul de am zis ca pic acolo..., alta data cand l-am operat de o tumoreta pe cap si trebuia sa il pazesc non stop ca isi facea bube... si o data cand i-a scos tumoreta de la gat - canisii fac chestii de gen de la alimentatie, dupa ce l-am trecut pe mancare gatita nu a mai recidivat..... oh da.. ce distractie.. si cate nopti nedormita.. fara conuri.. :)) si acum trebuie sa il pazesc pe Kouki pentru ca habar nu am la ce e alergic ca se tot scarpina...si ai vazut si tu ce fac intr-o fractiune (zilele trecute mai ca nu am cazut prin casa sarind sa il opresc din scarpinat, ca nu asculta cand ii zic sa nu :)))).
Multa sanatate si sa se vindece cat mai repede si cu bine :*
Pupici!!!
Daa, Fifi cel aventuros! Adevărul e că se speriase și el un pic mai mult că inițial a fugit cand a auzit ușa deschizându-se.
ȘtergereNu am pățit pănă acum așa rău cu scărpinatul, dar sper să înceapă se fie mai bine de azi înainte.
Ce mai aveti de tras de pe urma lor. Daca am putea sa ne intelegem ca lumea cu ei! .... Vise....
RăspundețiȘtergereVa doresc ca totul sa reintre in normal mai repede. Cand il pierdem e tare naspsa.
Pupici si o saptamana cat mai usoara.
❤
Cred că acesta este chiar cel mai urât episod din toată viața lui. Sau din a mea ca stăpân de animale de companie.
ȘtergereȘi eu am avut probleme cu Goldenul meu Blacky, duminica trecută când am ieșit la plimbare,nu am văzut că luase o căpușă si au început problemele. Nu mai lătra, nu se mai bucura, nu a mai mancat și băut apă, apoi începuse să nu mai meargă...de picioarele din spate. Asta s-a întâmplat in decursul a trei zile, apoi l-am dus la veterinar. Căpușa nu mai era, doar niste semne pe piele, însă a fost cât pe aci să-l pierdem, câteva ore daca mai stateam sau o zi și asta era.
RăspundețiȘtergereAcum și-a revenit,face injecții și ia și pastile!
Nu ne-am alarmat de la început pentru că Uzzi are momente când nu mănâncă, din cauza mofturilor, și ne-am gândit că nu latră din cauza vremii care a fost și rece si ploioasă....
La mulți ani lui Fifi! Însănătoșire grabnică lui Nero!
Acum vreo 3 saptamani am descoperit și noi pe Nero o căpușă. Dar el nu a avut nimic atunci. Uitasem sa-i pun picătura la începutul lunii și i-am pus-o fix cand am văzut căpușa. De la veterinar înțelesesem că e maibine s-o lăsam să pice singură de la picătură și chiar deja era 90 % desprinsă a doua zi. Atunci i-am ut-o să fim siguri că o omorâm. Culmea e că am găsit alta pe Fifi, Se pare că a fost să fie pentru ei cu peripeții.
ȘtergereE o perioadă destul de mare de atunci pănă la aceasta dermatită alergică ce pare a fi declanșată de o înțepătură, dar nu se poate spune exact că e de la căpușă. Poate fi și de la o furnică din iarbă sau de la înțepătura unui pai mai tare.
La multi ani lui Fifi aventurosul! <3 Insanatosire grabnica lui Nero si Porto! <3 La multi ani si lor, si Bellei si voua! <3 Voua si puterea de a ingriji "sufletzelele in blana". <3
RăspundețiȘtergereNero are dermatita?! I s-a "intins" sau s-a ranit scarpinandu-se?! Sa se vindece e tot ce conteaza; am intrebat doar pentru a sti... pentru ca nu se stie niciodata :-) si pana la veterinar e ok sa stiu ce sa fac in primele momente...
Cred ca Fifi ar fi inceput sa miorlaie cu putere la un moment dat sau l-ar fi descoperit ceilalti... dar tot ar fi stat inchis daca nu "te intorceai din drum". :-)
Bella si Nero sunt simpatici impreuna si sunt simpatici toti patru! <3 Sa fie sanatosi! <3
De-ai sti cate amintiri au readus in prezent aceste ultime postari ale tale... Amintiri frumoase, amintiri mai putin frumoase, dar cu "final fericit", amintiri cu pisici si caini... Mi-am amintit cate nopti n-am dormit cand animalutele erau bolnave... cat de neputinciosi ne simteam 'ca nu le "intelegeam" problemele... Of!
Astept cu nerabdare vesti din ce in ce mai bune, despre Nero si despre Porto! (Porto imi aminteste de Pufitica ceva de... uau!) <3 Si despre Fifi mi-ar placea numai vesti bune; si-a gasit repede locul pentru relaxare (dupa asa o spaima... merita un loc "central") :-)
A început ca o dermatită așa scrie în diagnostic, pe care din nefericire nu am descoperit-o noi decât atunci cand s-a rănit cu ghearele. Și inițial s-a crezut că e doar un loc mic, dar fie nu am văzut noi la inceput fie s-a extins cand s-a tot scărpinat el.
ȘtergereÎmi pare rău că prin postările acestea ți-am trezit și amintiri dureroase, mai ales prin titlurile mele neinspirate. Pentru noi fiind o glumă (cam așa face sotul fată stresului) nu am realizat că poate suna atât de sumbru. Nici nu vreau să mă gandesc la varianta aceea.
Nuuu! Nu suna sumbru titlurile... Din contra! doar ca... am simtit ca "nu-i a buna" cu Nero... Poate ca am dedus, avand in vedere ca numai Nero nu a mai aparut, "singur" (sau n-am vazut eu), in titlul unei postari... Nu pot explica.
ȘtergereCu glume fac si eu fatza stresului, cel mai bine, ceea ce-i enerveaza la culme pe cei apropiati :-)) (incerc sa ma abtin, sa mai glumesc, dar nu mi-e tocmai bine sa "glumesc in sinea mea"). Ce mai pot face cand faptul e implinit? Glumind, scade nivelul de stres si ma pot concentra mai bine pe ceea ce trebuie facut... Sigur ca ma doare sufletul, in toate cazurile neplacute, dar nu vreau sa ma "prabusesc". Si sunt (au fost si vor mai fi) situatii in care nu-mi arde de gluma, dar cand simt/stiu/aflu ca nu e chiar asa tragic cum pare... :-)
Amintirile care au dat navala mi-au facut bine. Am trecut fazele rele cu bine (pana la un punct, desigur, pentru viata e viata si le are pe ale ai). Imi face placere sa-mi amintesc trecutul (cu bune, cu rele) cu animalutele pe care le-am avut si, de regula, se reactiveaza clar amintirile intr-un context anume (cum a fost acesta). <3
Nici eu nu vreau sa ma gandesc la "varianta aceea". Sa fie cat mai tarziu! :-)
Pupici! <3
Iti multumesc pentru detalii. <3 Inseamna ca nu exagerez - cum mai imi zic unii - cand verific pielea blanosilor, mai ales daca se scarpina prea des si prea cu... pasiune. :-)
ȘtergereUn veterinar in varsta, pe care l-am intalnit la Asociatia chinologica (inainte de 1990) - si care lucra si la abatorul din oras, intre altele - mi-a zis ca de gasesc zgarieturi, bubite pe pielea cainelui sa il ung cu alifie "Mibazon", un antibiotic de uz veterinar - ceea ce si faceam, si urgent dispareau "bazaconiile". La fel fac si acum. (desigur ca nu faceam/fac numai asta daca era/este ceva "urat".
Hm. Un veterinar super-pregatit in profesia lui, care m-a ajutat mult si eu... nu-i mai stiu numele de familie! (stiu doar ca ii spuneam "nea Costica").
P.S. Nu trebuie sa-mi raspunzi! (stiu ca ai timpul limitat) :-) Am alunecat, din nou, pe panta amintirilor! Daca acum faca asta, ce-oi face peste vreo zece ani?! :-)))
Uneori sunt binevenite acela glume care să te scoată din starea aia de stres. Dar sunt si momente în care ...efectiv mai bine îi inchid telefonul soțului care face glume oarecum nepotrivite.Mi s-a întamplat azi cand aveam sa-i spun ce anume am făcut cu căteleul la veterinar si ce ar trebui să mai fac si pe el l-a apucat aducera aminte si făcut haz de momentul cand domnișoara cea mare s-a dat cu rolele in casă si si-a fisurat un os de a ajuns cu mâna in ghips, asta acum 7 ani. Singura asociere intre cele două evenimente ar fi că eu am fost la medic și cu unul și cu celalat și că azi era și ea cu mine. În condițiile în care ieri râdea de mine că trebuie să mă filmeze cum mă trage Nero în toate tufișurile din parc (a se mentiona că Nero nu a mers niciodată în cei 9 ani de existența la primbare în oras, doar la pădure). Înțeleg glumele si le prefer de cele mai multe ori (așa cum am adopatat „laleaua neagră”), dar sunt anumite momente când aș prefera să tacă. Asta în condițiile în care sotul meu nu se cenzureaza absolut deloc, u ține cont de sentimentele celorlalți. Așa e el.
ȘtergereAm descoperit că e bine să cercetezi blana patrupezilor ori de câte ori e necesar, nu e exagerat deloc. Azi la cabinet a venit și domnișoara mea cea mare si s-au jucat/alintat apuțin pănă a fost doamna dr gata. Nu știu cum face copilul asta cu animăluțele noatre că numai el descoperă tot ce e de descoperit. Eu pot să stau oricat cu ei, că nu găsesc. Ea pune mana o dată și gata găsește ceva. Azi i-a scos din blană o căpușă ( pe care e posibil să o fi colectat ieri din toate tufișurile alea). Dar măcar nu era atașată de pielea lui.
PS: tu ai alunecat pe panta amintirilor, eu pe cea a vorbitului, trebuia cumva să compensez tăcerea de la telefon. Mai nou, ca să nu ne certăm degeaba prefer să nu mai comentez si sa-l as să-și facă programul de glume. Dacă e acasa, îmi vede expresia fetei și se prinde să tacă mai repede. La telefon n-a învățat incă ce inseamna dialogulmeu monosilabic.