Laleaua înfășată (tot Nero)

După cum vă povesteam ieri, blănosul nostru drag, decanul de vârstă al trupei, s-a ales cu o frumusețe de con specific animalelor de companie, motiv pentru care îți atrăsese porela de Laleaua Neagră. Azi a făcut ce-a făcut si s-a „rebrenduit” - Laleaua înfășată.

Dar să începem cu începutul, adică cu aseară și consecințele conului. Nu neg că își face datoria aia pentru care a fost pus, sa-l împiedice să se scarpine. Dar ca orice lucru are si dezavantaje.

În primul rând, aseară am uitat noi adulții de con si când ne-am retras în casă am închis ușile verandei unde dorm blănoșii noștri. Ei au ușița lor specială, ferită de bătaia vantului care se închide singură după ei și pe care ei o deschid cu capul. Ei bine ușița asta a lor este lată cat e câinele. Conul...e dublu. Prin urmare după vreo 2 - 3 ore am descoperit și noi că Nero nu poate iesi afară și chiar avusese nevoie mare : s-a oprit la primul pom imediat ce i-am deschis ușile.

Prin urmare peste noapte am lăsat un set de uși deschise ca să aibă acces afară oricând are nevoie. Din păcate datorită nopților „calde” din aceasta luna de mai, dimineață draga noastră Lalea neagră nu se putea ridica de jos. E cunoscut faptul că iarna frigul îi afectează imediat soldurile dar chiar nu mă așteptam să i se întâmple și acum.

Rana pe care și-a făcut-o ieri, este amplasată pe falcă fix sub lobul urechii, și cum labradorii țin urechile lăsate, e mai greu de „ventilat” acel loc. În plus conul parcă i-a ținut urechea lipită de cap, iar dimineață rana era destul de umedă.

Din nefericire pentru el noi azi a trebuit să plecăm de acasă, treburi planificate de mult ce nu sufereau amânare și necesitau și prezența noastră a tuturor. Nu avea cine să rămână acasă cu el. Am cântărit opțiunile avute și am sperat eu că am ales varianta cea mai bună. I-am aplicat tratamentul prescris ieri de medic, l-am lăsat fără con și cu veranda cu ușile închise. Știam că va sta la căldură și își va reveni cu șoldul. Și chiar așa a și fost. Merge din nou , deși nu perfect încă. Din păcate tratamentul fiind la început, nu a fost de ajuns să-i atenueze senzația de mâncărime și în consecință și-a făct o rană foarte urătă și de 3 ori mai mare decât ce avea dimineață.

Punând în balanță gravitatea rănii acum cu probleele reumatice de care se tot lovește, încă mai cred că am ales bine dimineață, chiar dacă rana aia îmi complică mai mult mie existența. E clar, peste noapte nu îl pot lăsa cu conul - ușile alea deschise i-ar pune caăam în privința mersului. Să îl las afară fără con...iar îl găsesc dorind cu rana prin praf sau cine țtiu pe unde și cu siguranță scărpinat. Am improvizat un fel de bandaj care să ii țină urecea departe de rană și l-am îmbrăcat la sfatul veterinarului cuun tricou de-al nostru. Și uite așa Laleauna noastră înfășată a tras biletul câstigător către o noapte petrecută în casă. Până acum văd că stă liniștit și nu mai încearcă să se scarpine. S-a așezat lângă pat și doarme, chiar dacă mai oftează uneori.

 

Mâine va trebui să poarte iar conul pentru că nu pot sta permanent cu el, dar măcar voi fi acasa să-l supraveghez.

Și pentru că nu-mi ajungea unul, în noaptea asta voi avea încă un coleg de cameră : Porto cel fornăit, aflat și el sub tratament de răceală, deși tind să cred că domnul suferă mai degrabă de niște alergii de primăvară. Dar parcă nu pot sa-l trimit afara când celălalt stă în casă. Și-așa Bella plânge și latră la ușă după Nero.

PS: scuze dacă nu răspund la mesaje zilele astea. S-a adunat obosela multă, psihică mai ales și nu mă pot concentra, iar litere se apucă se danseze pe ecran.Văd că și netul sau laptopul îmi fac figuri. Deja doar pentru postarea asta mi-a luat dublu ca timp că se tot blochează browserul. În parte e si vina mea că țin multe taburi deschise că tot zic că acolo trebuie să raspund la mesaj sau să loas un comentariu la vreun articol. 

PSS: să nu uit să vă povestesc maine de aproape dispariția lui Fifi.

Toate cele bune!