Lecții
Am primit lecții anul ăsta
De la toți.
De la fratele meu mai mic...
De la The Avett Brothers...
De la mama, prietena mea cea mai bună, profesorul meu,
tata
și
de la
un
băiat.
Băiat de care sunt în mod serios, profund, nebunesc,
incredibil
și de netăgăduit îndrăgostită.
Am primit atâtea lecții anul ăsta!
De la un copil de nouă ani.
El m-a învățat că e în regulă să trăiești viața
un pic pe dos.
Și cum să râzi
De ceea ce crezi
că nu-i de râs.
Am primit lecții anul ăsta
De la o formație!
Ei m-au învățat cum să regăsesc acel sentiment
de a
simți.
M-au învățat cum să decid ceea ce vreau să fiu
Și să fiu ceea ce am decis.
Am primit lecții anul ăsta
De la un bolnav de cancer
M-a învățat atât de multe! Încă mă învață
foarte
multe.
M-a învățat să mă îndoiesc.
Să nu regret.
M-a învățat să-mi depășesc limitele,
Căci pentru asta le am.
Mi-a spus să găsesc echilibrul între mine
și inimă
Apoi
m-a învățat cum...
Am primit lecții anul ăsta
De șa o copilă orfană.
Ea m-a învățat să respect
ceea ce mi-a fost sortit.
Și să apreciez că totuși soarta mi-a dat ceva.
M-a învățat că familia
Nu ține doar de sânge.
Că, uneori, familia
Îți sunt prietenii.
Am primit lecții anul ăsta
De la profesorul meu.
El m-a învățat că
Punctele nu-s esența,
Esența e poezia...
Am primit lecții anul ăsta
De la tata.
M- învățat că eroii nu sunt mereu
invincibili
Și că magia
se află în mine.
Am primit lecții anul ăsta,
de la
un
băiat.
Băiat de care sunt în mod serios, profund, nebunesc,
incredibil
și de netăgăduit îndrăgostită.
Și el m-a învățat cel mai important lucru din toate...
Să pun accentul
Pe viață.
Răspunsul lui vine neașteptat de repede, iar modul în care o face, deși serios și din toată inima, e cumva hazlie și te face să zâmbești cu gura până la urechi.
Mai sus de locul trei
Am cunoscut o fată.
O fată frumoasă
Și m-am îndrăgostit de ea.
M-am îndrăgostit nespus.
Din păcate, câteodată, viața-ți stă în cale.
Viața a stat categoric în calea mea.
S-a proptit toată-n calea mea,
Viața mi-a blocat ieșirea cu-n morman de
scânduri groase,
bătute-n cui și-atașate de-un zid din beton,
gros de treizeci de centrimetri, pus peste-un rând de gratii de oțel,
zăvorâte de-o ramă din titan pe care, oricât de tare
aș
împinge-o,
Nu pot
s-o
urnesc.
Câteodată, viața nu se urnește.
Se proptește toată-n calea ta.
Mi-a blocat planurile, visele, dezideratele,
aspirațiile, dorințele, nevoile.
Mi-a blocat accesul la fata frumoasă
De care m-am îndrăgostit nespus.
Viața încearcă să-ți spună ce-i cel mai bine pentru tine.
Ce-ar trebui să fie cel mai important pentru tine.
Ce-i pe primul loc
Sau al doilea
Sau al treilea.
Am încercat din răsputeri să am totul așezat,
organizat,
catalogat în ordine cronologică, totul în
spațiul perfect, la locul perfect.
Credeam că asta voia viața să fac.
Că asta trebuia să fac.
Nu-i așa?
Să păstrez totul în ordine?
Câteodată, viața-ți stă în cale.
Se proptește toată-n calea ta.
Dar nu se proptește toată-n calea ta,
pentru că
vrea ca tu sa renunți și s-o lași să preia controlul.
Viața
nu se proptește toată-n calea ta, pentru că
vrea
să te predai și să te lași purtat de ea.
Viața vrea să ripostezi.
Să-nveți cum să ți-o asumi.
Vrea să pui mâna pe topor și să tai
în lemn.
Vrea să apuci barosul și să spargi
betonul.
Vrea să iei o torță și să topești
metalul și oțelul până când treci de toate
și-o însfaci.
Viața vrea să iei tot ce-i așezat,
organizat, catalogat,
rânduit. Și
vrea să le amesteci,
să le agiți,
să le combini.
Viața nu vrea s-o lași să-ți spună că fratele
tău
mai mic e singurul care e pe
primul loc.
Viața nu vrea s-o lași să-ți spună că
educația ta
și cariera ta sunt singurele de pe locul doi.
Și viața cu siguranță nu vrea ca eu
S-o las pur și simplu să-mi spună
că fata pe care-am cunoscut-o,
Frumoasa, puternica, extraordinara, energetica fată
De care m-am îndrăgostit nespus,
Poate fi doar pe locul trei.
Viața știe,
Viața încearcă să-mi spună
Că fata pe care-o iubesc?
Fata de care
m-am îndrăgostit nespus?
Încape și ea pe primul loc.
O pun pe ea pe primul loc.
Știu, poeziile nu se potrivesc tocmai cu titlul, dar sunt un pic cam prea obosită (să mai spun că era să uit copilul la școală? pentru că adormisem adânc? Dar l-am recuperat cu o întarziere destul de mică). Așa că n-am mai căutat altceva, având în plan să pun azi aceste poezii.
Ultimile randuri parca sunt o secventa de film! Nici nu pot sa-ti spun cat imi plac poeziile, cat de cumva simplu sunt insirate idei esentiale pentru viata! O sa mi le tiparesc, ca imi
RăspundețiȘtergereplac mult!
Am introdus eu postarea, iar linkul spre mine este:
https://suzanamiu.blogspot.com/2023/04/citate-favorite-160-inceputul-unei.html
Pupici si seara placuta, Niko draga!😘❤️
Mulțumesc pentru introducerea link-ului. Știam că tabelul pe luna trecută era închis și nu am mai căutat. Multumesc si pentru linkul tau.
ȘtergereȘi mie mi-au plăcut mult poeziile astea două si toată scena aia descrisă în care au fost recitate. Are autoarea asta un fel de a mă acapara, de a mă conectat cu personajele ei si de a mă învăța multe prin intermediul personajelor create.
interesanta carte! imi place genul acesta de poezie - poveste, care se aseaza pe pagina ca un desen, Cu povete despre vata adevarata... Inspirate si titlurile ☺
RăspundețiȘtergereSpor la treaba! ☺ Si eu am citi astazi si ieri, nu am mai putut lasa lectura la o parte... dar curatenia la mine din fericire este gata. Maine fac doua prajituri si joi voi vopsi ouale. La noi Pastele sunt deja Duminica ☺
Pupici ♥
Din tot ce s-a tradus de această autoare, o sinfură carte să zic că nu mi-a plăcut până acum. Mai am una de încă necitită. Îmi place că tratează situatii dificile intr-un mod ... nu-mi găsesc acum cuvintele să exprim ce simt. Inedit ar merge spus. Găsești mereu ceva surprinzător, o intorsătură neasteptată, si ceva ce mi se pare foarte important ... deznodămantul nu te lasa cu impresia aia din povesti - au trăit fericiți până la adanci bătraneți- desi o implică dar nu e ideea aia că gata, de-acuma e numai fericire si toate problemele s-au rezolvat.
ȘtergerePrima poezie mi-a aintit un pic de un discurs de Oscar auzit candva dar nu mai stiu cui exact i-a apartinut. Ce interesant cum se fac legaturile, nu? E draguta Laken (si are un nume interesant).
RăspundețiȘtergerePoezia lui... a fost ca o ...prajitura spumoasa? Mai eles finalul. Mi-a amintit cumva de anul cand am fost cu sora mea mai mica la niste cursurik organizate de Peace Corps. Cred ca prin 95 sau 96. Pe atunci nu erau toti baietii imbracti in uniforema aia cu pantaloni negi - camasa alba... Sau poate era in 94. Vai.. nu mai stiu. Poate era 97 :))). Oricum ceva pe acolo.
Stiu ca erau vreo 2 foarte draguti (un tip si o tipa - am sigur ceva scris pe o agenda albastra, o sa o caut) - foarte autentici ca sa zic asa.
Ma obisnuisem cu ei. Sa vedem acum ce ne mai povestesti :*
Pupici!
Laiken e o combinație între cele două nume dorite de părinți, este explicat în carte alegerea acestui nume, deși ea e strigată de familie Lake. Și Will îi spune la fel. De asta în poezia din postarea trecută Will spune „So you keep your ocean, I'll take my Lake.".
ȘtergereE ultima postare din cartea asta, restul vă las să descoperiți singuri, chiar sper să vă fi trezit interesul să o citiți. Dar voi mai reveni cu alte cărți ale autoarei!