O scenă de poveste - Salvăm păpuși (04) - Citate favorite (13)

După ce s-a ocupat ieri de recuzită, azi, Monica s-a ocupat de montarea unei scene de poveste, a patra temă a lunii martie din provocarea Salvăm Păpuși organizată pe blogul Provocări verzi. Scena aleasă din romanul „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu, (carte prezentată odată cu Monica cea mică) este o scenă chiar din primele pagini ale romanului, când facem cunoștință cu personajele, în special cei trei copii: Dănuț, Olguța și Monica. După ce renunță la întrecerea cu Dănuț ce se afla în bihuncă cu Domnul Deleanul, Olguța oprește trăsura să se odihnească caii. De popas profită și Doamna Deleanu și împreună cu fetele culeg sulfină să o pună la uscat.

Este scena care pe mine m-a impresionat foarte multe, când am citit prima dată cartea, și care mereu atinge o coardă sensibilă ori de câte ori o recitesc.

„ Caii opriți gîfîiau din greu ; suflările lor alergau încă, zbuciumîndu-i pe loc.
Cei din trăsură se ridicaseră in picioare, urmărind fumul bihuncei pe șosea. Olguța răsucea biciul, îngîndurată... Ielele străvezii ale arșiței umpleau zările de jocuri fără trupuri. Și deodată, ca o melancolie de fîn cosit în  toamna soarelui de sus, de îngeri triști și blînzi, mireasma sulfinei îi învălui.
 -Nu mai pot! Mor de sete! răsulfă Olguța răasturnînd în trăsură brațul de sulfină smulsă voinicește.
 -Lasă că pornim îndată, o potoli doamna Deleanu, ștergîndu-i cu batista focul obrajilor nădușiți.
 -Uite, tante Alice! răsări și Monica, aducînd în brațe mănunchiul verde plin de galbene scîntei, și pe obraji culori de cîmpie, culese o dată cu sulfina și cu albăstrele din păr.
Ocolind trăsura pe dindărăt, să se urce în stînga, Monica se opri deodată, ca întîmpinată de un gînd rău... Hăinuța neagră, trăsura oprită! În mintea ei de copil necăjit, toate trăsurile mergeau spre cimitir; toate trăsurile oprite așteptau pornirea convoiului...
 -Tante Alice! Trăsura n-are număr!
 -Sigur că  n-are! Trăsurile de casă  n-au număr. 
 -N-ai număr! șopti Monica trăsurii și-o bătu cu mînuța, bucuros.
Ajutorată de Monica, doamna Deleanu orîndui în poclit mănunchiurile de sulfină, răsfirînd șuvițele... Caii porniră... Multă vreme, albine credincioase urmăriră colibioara de sulfină ... în soare, sclipeau steluțe aromate, fulguid ușor pe capetele din trăsură. 

.......................
-Moș Gheorghe, ce s-aude?întrebă Olguța, cercetând cerul, cu mîna adusă deasupra ochilor.
-Bat cînii!
-Ei! Cînii! Sus, moș Gheorghe!
-Bată-l să-l bată! Zmăul lui conașul Dănuț.
-Aha! mormăi Olguța.
-Lasă, că-ți face moșu unu mai frumos!
-Nu-mi trebuie!”

Monica, mesagerul provocărilor verzi se baza pe un calendar cu peisaje pentru a face decorul scenei de poveste. Dar ce faci când nu mai găsești pe unde ai pus bine lucrurile? Împrovizezi. Așa că în grabă mare să termine la timp, a pictat repede un câmp de sulfină. 

Pictura a folosit-o pentru a decora o cutie de la biscuiți-fursecuri, perfectă pentru a aranja o scenă de teatru în ea (era pe lista mea de făcut ). Inițial a vrut să facă și personajele Olguța și doamna Deleanu, dar cum nu prea ne pricem bine la cusut, a cochetat cu ideea de a le picta sub forma unor umbre pe fundal. Dar nu se usca pictura și de teama de a strica tot, le-a desenat pe carton și le-a decupat pe contur pentru a le lipi cu bandă dublu adezivă.

La fel a procedat și cu zmeul lui Dănuț:

pe care l-a legat de copacul din recuzită.

Caii trăsurii sunt două animăluțe de jucărie, recuperate din ferma fetelor.

Ce nu a luat bine în calcul Monica este dimensiunea personajului ales (Mini-Monica) și restul recuzitei. Monica cea mică ar fi trebuit să fie mică, mică, nu să depășească trăsura. 

Un alt lucru uitat este .... Moș Gheorghe. Dar să știți că e și el pe undeva pe acolo, are grijă de cai și nu se vede din cauza trăsurii. 

 

Postarea participă și la ”Jocul de luni” 

ce constă în redarea unor Citate favorite, 

joc găzduit acum de Suzana.