Contiuăm azi cu alte poezii slam din cartea cu același nume despre care am mai vorbit la Citate favorite.
Gavin este un băiat simplu de 18 ani, elev de liceu, coleg cu Laken la opționalul de Poezie, în clasa domnului Cooper (Will). Este iubitul lui Eddie, cea mai bună prietena lui Laken din noul oraș. La ora de poezie, elevii au primit ca temă să compună și să interpreteze propria poezie slam. În plus, cine o va recita la clubul de slam scapă de exemanul de la finalul anului.
Gavin își recită poezia în fața clasei și i-o dedică iubitei:
”Precere
Un milion cincizeci și unu de mii
două sute de minute.
Cam de atâtea minute
te iubesc,
De tot atâtea minute mă gândesc la tine,
De tot atătea îmi fac griji pentru tine,
De tot atâtea îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tine,
De tot atâtea mulțumesc fiecărei zeități
din
Univers pentru tine
Un milion
Cincizeci și unu de mii
Două
Sute
de
Minute...
Un milion cincizeci și unu de mii
două sute de ori.
De-atâtea ori m-ai făcut să zâmbesc,
de tot atâtea să visez
De tot atâtea ori să cred,
De tot atătea să-mi descopăr,
De tot atâtea să-mi ador,
De tot atâtea să-mi venerez,
Viața.
(Gavin pășește spre spatele sălii unde stă Eddie. Se așează în genunchi în fața ei i-i citește ultimul vers din poezie.)
Și exact peste un milion cincizeci și unu de mii
două
sute de minute te voi
cere de soție, voi cere să-ți petreci tot restul
minutelor
din viața ta cu mine.”
Eddie, este un copil „din sitem”, un copil ce a crescut mutat dintr-o familie adoptivă în alta, pănă a ajuns la actualul tată adoptiv, Joel cu care se întelege cel mai bine din toți părinții adoptivi pe care i-a avut. Ea își recită poezia la concursul de slam:
„Balonul Roz
Mă numesc Olivia King
Am cinci ani.
Mama mi-a cumpărat un Balon. Îmi amintesc
ziua când
a intrat cu el pe ușă. Panglica
cârlionțată
roz-bombon atârnundu-i pe braț,
încolăcită
în jurul încheieturii. Îmi zîmbea, în timp ce-o
dezlega
și-o prindea în jurul mâinii mele.
≪ Uite, Livie, ce și-am cumpărat.≫
Mă striga Livie.
Eram așa fericită. Nu mai avusesem un Balon
niciodată. Adică,
văzusem mereu baloane în mâinile altor
copii
în parcarea de la Walmart, dar niciodată
n-am visat că am să-l am pe-al meu.
Propriul meu balon roz.
Eram atât de entuziasmată!Extaziată!Exaltată! Încât
n-am putut
să cred că mama mi-a cumpărat ceva! Nu-mi mai cumpărase
niciodată
nimic! M-am jucat cu el
ore întregi.
Era umflat cu heliu și dansa si
plutea și
zbura când îl plimbam din cameră
în cameră cu
mine, căutând locuri în care să-l duc. Căutând
locuri
în care balonul nu mai fusese niciodată. L-am dus
în
baie, în debara, la spălătorie, în
bucătărie,
în sufragerie. Voiam ca noul meu prieten să
vadă
tot ce am văzut și eu! L-am dus în dormitorul
mamei!
Dormitorul
mamei?
Unde n-ar fi trebui să fiu?
Cu balonul meu
cel roz....
Mi-am acoperit urechile când a țipat la mine,
stergându-și
dovezile de la nas. M-a plesnit
peste
față și mi-a amintit cât de rea eram! M-a
împins pe hol
și a trântit ușa, încuindu-mi
balonul
roz înăuntru, cu ea. Îl voiam înapoi! El
era
prietenul meu cel mai bun! Nu al ei! Panglica roz
rămăsese
înfășurată pe încheietura mea, așa că am tras și-am tras,
încercând să-mi
îndepărtez noul prieten de ea.
Și
s-a
spart.
Mă numesc Eddie.
Am șaptesprezece ani.
Săptămâna viitoare este ziua mea. Am să împlinesc
optsprezece. Tatăl
meu adoptiv îmi cumpără cizmele pe care mi le
doresc.
Sunt sigură că voi cina în oraș cu prietenii.
Iubitul o să-mi ofere un cadou, poate mă va
duce și
la film. Am să primesc până și o felicitare drăguță
de asistenta socială,
urându-mi optsprezece ani fericiți,
informându-mă că am ieșit din sistem.
Am să mă distrez.Știu asta.
Dar un singur lucru
știu precis.
Nu vreau să primesc cumva
nenorocite de baloane roz!”
Gavin îi organizează împreună cu tatăl ei adoptiv o petrecere surpriză prin care șterge amintirea urâtă a baloanelor roz, dându-le o altă însemnătatea. Emoționant momentul.
Postarea participă la ”Jocul de luni”
Ai avut dreptate cu aceasta carte. Este chiar deosebita prin stilul asta de poezii!
RăspundețiȘtergereCand redeschid jocul iti trimit linkul. Multumesc Niko!
Pupici! 😘❤️
Îmi plac mult aceste poezii din cartea asta ca spun atat de multe despre personaje, despre trecutul lor sau despre declarațiile lor. Să vezi poeziile personajelor principale cand voi ajunge la ele.
ȘtergereO să aștept linkul Suzana. Merci.
Descopar aici un nou gen de poezie... Placuta lectura! Sunt curioasa de ce sunt anumite cuvinte scrise cursiv, altele marcate gros, ce simbol exista ascuns in aceasta editare?
RăspundețiȘtergereMultumim Niko!
Un start bun in luna martie 💞 pupici
Eu scriu cursiv tot ce iau ca citat din cărți, chiar dacă folosesc și ghilimelele pentru asta. În aceste poezii cuvintele îngroșate apăreau exact așa ingroșate și alte scrise cursiv - cele subliniate de mine. Poezia slam împlică și interpretare după cum spune și Will la cursul său. Bănuiesc că acele cuvinte sunt accentuate într-un anume fel de vocea celui care interpretează, fie că spune mai tare, mai repede sau mai apasat. Încearcă să citești o astfel de poezie cu glas tare si ai să vezi că îți vine naturat să accentuezi acele cuvinte.
ȘtergereUn start bun și ție în martie. O primăvaară minunată!
Imi place acest stil dar... habar nu am ce inseamna "poezie slam". M-as hazarda sa "deduc", dar daca ma insel?! 😊
RăspundețiȘtergereCe trista povestea cu balonul roz...
La multi ani de Martisor! ❤
Daca ti se pare trista „Balunul roz”, „citește puloverul” https://mniko.blogspot.com/2023/02/slam-din-dragoste-pentru-laken-citate.html
ȘtergereE trista si poezia aceea... Aceasta, insa, imi atinge sufletul mai mult. Poate pentru ca am avut (si am) cu mama o relatie foarte calda si nu-mi pot decat imagina (aiurea! nu-mi pot imagina, doar ma gandesc) ce simte un copil cu astfel de mama, un copil care ajunge "in sistem"...
ȘtergereUn copil e "la primii pasi in viata" si cand parintii nu sunt langa el se cam duce totul... de regula.
Multumesc pentru lectura!
Am inteles si la ce se refera "slam". 😊
E posibil ca asta să te influențeze în sentimentele tale. Eu nu am avut cu mama nici relația pe care o ai tu, dar nici chiar la celălat pol. In copilărie eram pe locul doi în ochii ei, preferința ei pentru sora mea am simtit-o din plin. Cred că ce mă deranja cel mai tare era că dacă surorii mele nu-i plăcea un anumit lucru, ea presupunea automat că nu-mi place nici mie și ici nu mă mai intreba. Acum a ajuns să înțeleagă co suntem firi total diferite și actionează ca atare.
ȘtergereMai am vreo postare maxim două cu poezii din carte.
Intr-un fel, acest SLAM, imi aminteste de Ten Things I Hate About You. Filmul... Adaptarea dupa Imblanzirea Scorpiei (daca nu ma inseala memoria). Film care, la momentul la care l-am vazut, mi-a placut foarte mult :).
RăspundețiȘtergereE ceva care insa la Slam-ul asta.. nu stiu cum sa zic. E ceva din stilul american care ii da acestei interpretari ceva usor teatra, nenatural. Ca si cand ar vrea sa socheze cumva, sa forteze, cu orice pret. Sa iasa in evidenta.
Desigur, ca parte din procesul de vindecare ii inteleg utilitatea - scapi de ceva care nu ti-a facut neaparata placere printr-un fel de act artistic. Dar nu pot spune ca rezonez neaparat cu genul acesta americanesc, emfatic.
Cu toate acestea mi se pare interesant sa descopar, personajele si viata lor si felul in care simt sa isi cuprinda trairile si povestea in aceasta punere in scena, in versuri. Abia astept sa vad ce ne mai pregatesti. 🎀
Pupici. Si salutari si Monicai :D Hihi
ps: ma gandesc insa cum ar arata niste poezii scrise de noi, in stilul acesta... ar fi interesant sa stim mai multe despre procesul in sine (daca implica reguli anume de exemplu..).
Stii că m-am gândit zile trecute fix la acest film? La scena din magazinul de muzică, cu chitara pe care si-o dorea. Uitasem cum ii spune si mi-am amintit instant cand am citi ce ai scris. Chiar îmi doresc să-l revăd.
ȘtergereÎmi place Colleen Hoover că la fiecare carte aproape are ceva nou prin care prezintă personajele.
Din cate spune Will la cursul lui, nu există reguli. Se poate scrie despre absolut orice, să vină din suflet.