Acum să nu vă așteptați la cine știe ce prelegere sau super articol pe tema asta. Dacă sunt în stare să leg ceva cuvinte coerente alea sunt legate de matematică. Dar cu toată formarea mea de tip ”realist”, mi-a plăcut mult să citesc beletristică, nu și despre autori, iar poezia nu prea mult. Doar trei poeți au reușit să ajungă în sufletul meu : Eminescu, Goga și Coșbuc. Dar nu ei ca poeți, ci poezia lor. Dacă la Goga și Coșbuc doar unele poezii îmi plac, la Eminescu nu cred că există vreuna pe care s-o fi citit și să nu-mi placă absolut deloc. Există una, ”Seara pe deal” care ... să zicem că nu am fost tocmai prietene.
”Seara pe deal, buciumul sună cu jale...”
E tot ce mi-a rămas în cap din liceu, cea mai greu de memorat poezie pentru mine. Cu jale a fost și la bac când mi-a picat la oral. Cred că jumătate din timp l-am petrecut scriind versurile și căutând metafore și alte chestii ca să spun ceva din comentariul ăla. Cu jale a fost și câteva zile mai târziu când mi-a picat la scris. Nu putea să-mi pice și mie ”Luceafărul”, pe care îl învățasem tot în clasa a X-a doar dintr-o provocare personală. Îl văzusem împreună cu tata pe Caramitru la televizor recitând Luceafărul ”pe derost” și tata era foarte impresionat. Adică ce, eu nu puteam să-l învăț? Însă nu știu dacă tata a aflat vreodată ca am și reușit. În fond nu el mă provocase așa că nu aveam de ce să-i spun. Nici profei de română nu i-aș fi spus, nu-mi plăcea să fiu în vizorul ei, dar m-au ”pârât” colegii.
De-a lungul timpului multe din poeziile lui au trecut în fruntea listei de preferate, totuși două se dintig în mod special, chiar dacă azi nu le mai știu pe amândouă în întregime.
Prima este o epigramă dedicată unui nou născut, o epigramă ce mi-a arătat-o în generală o colegă foarte bună prietenă, fix într-un moment când aveam mare nevoie s-o aud:
Amici ce te-așteptau, te-au salutat zâmbind
Dar să trăiești astfel încât, când te vei stinge
Să părăsești zîmbind, amici ce te vor plânge”
Deși când mâ gândesc la Eminescu primul gând e
”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor,
La trecutu-ți mare, mare viitor” ( și tocmai am descoperit că nici măcar nu știu toate versurile din prima strofă), când trebuie să aleg o poezie de-a lui, inevitabil ajung la ”Glossă”, e care sper să n-o uit niciodată, măcar versurile definitorii:
”Vreme trece, vreme vine
Toate-s vechi și nouă toate
Ce e rău și ce e bine
Te întreabă și socoate
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece
De te-ndeamnă, de te cheamă
Tu rămâi la toate rece,”
Cartea din poză va deveni un nou proiect de restaurare, dar mă bucur că am regăsit-o. Deși e veche și nu mai poate fi folosită azi, din cauza ortografiei vechi, este cartea mea, de pe care am studiat poezia lui Eminescu.
Dacă vreți să citiți două articole deosebite despre Eminescu vă invit să le citiți pe acestea, scrise de :
- Diana (Kundalini) : Mihai Eminescu și câțiva brașoveni
- Suzana (Floare de Colț) : Pe cărările lui Eminescu
Postarea participă la ”Jocul de luni” ce constă în redarea unor Citate favorite, joc găzduit acum de Suzana.
E doar un gand, dar cred ca se accentueaza "Ziua Culturii..." mai mult si amintirea lui Eminescu mai putin pentru ca... nici nu-mi vine s-o scriu!!! E considerat antisemit... E doar un gand, cum ziceam (sau o fi intuitie).
RăspundețiȘtergereImi plac poeziile lui (unele imi plac foarte mult!), dar nu stiu prea multe versuri... nici n-as recunoaste (cu unele exceptii) versurile scrise de el, daca nu ar fi din poezii care-mi sunt foarte cunoscute. :(
E un fel de "culmea!" 😊 In anii de scoala nu m-au atras operele lui Mihai Eminescu - am "recuperat" peste timp.
Imi place coperta cartii! Copertile cartilor de azi sunt - in cea mai mare parte - atat de colorate incat caut titlul cartii (exagerez, desigur, dar prea sunt colorate sa "ia ochii" - prea mult au inceput sa conteze aparentele). Sa nu mai zic ca pe unele e scris cu litere mai mari numele autorului, nu titlul cartii... (oare, conteaza mai mult numele autorului sau e tot pentru "a lua ochii"? - retorica)
Iti multumesc pentru ca ai amintit aici si textul meu.
Sa ai saptamana super iti doresc!
Nu stiam că e considerat așa, și chiar daca ar fi fost adevărat....oricat nu suntem de acord acum cu asemenea gțndirea, era gandirea apocii lui, găndirea care l-a facut cine a fost.
ȘtergereCe mă enervează la coperțile din zilele astea sunt titlurile aurite/argintate care se curăță pe mână la prima citire. Am caărți din copilarie citit nu doar de o persoana, de mai multe care au niște coperți impecabine. Dacă nu ar fi hârtia îngălbenită și ortografia veche ai spune că sunt noi, nerăsfoite.
Mi-aduc aminte ca nu am scris decăt foarte putin la textul tau, la al Suzanei chiar nimic, din lipsă de timp atunci, apoi n-am apucat să revin. Dar am fost super impresionată de textele voastre.
Si eu am avut gandul Dianei, ceea ce inseamna ca putea sa existe si o gandire de asta. Multumesc si pentru postare si pentru citare, Niko!
RăspundețiȘtergereMereu l-am considerat un fel de perfectiune si o sursa fabuloasa de idei ce tasneau si despre care nu se vorbea prea mult prin preajma. Nu am adancit cum as fi simtit scrierile lui, intrand in valtoare ulterioara scolii, insa gandul a fost reluat!
Doar bine la voi si cat mai multe realizari dragi! 😘❤️
Multe din poeziile lui mi s-au parut că sunt politice, mai bine zis o satiră ascunsă la politicienii acelor zile. Ironia e că satirile alea ale lui sunt cam atemporale, se aplică oricând, ca și unele din piesele lui Caragiale. M-am găndit mereu că asta e motivul pentru care nu se studiau anumite poezii prin școală. Nu ai împresia că totuși vorbind de Eminescu se citează doar câteva poezii? A, și a cam dispărut dinmanualele de Limba Română.
ȘtergereCe frumos exemplar!! :)
RăspundețiȘtergereSi mie imi e tare draga cartea pe care o am de la Mami. Are o coperta super simpla (dar nu mai stiu sigur daca era bleu... sau un albastru mai inchis.. era din aceeasi serie si Cosbuc, parca verde, haha).
Seara pe deal :))))) Oh Doamne. Eu o stiu ca si cantec - nu toata, dar in momentul in care vad sau aud seara... imi incepe cantecelul cantat de Buni, automat, sa cante. Seara pe deal era printre preferate. Si Apoi Pe langa plopii fara sot, tot varianta cantata :)))).
Somnoroase pasarele si Luceafarul au fost primele poezii pe care le-am invatat cand eram foarte mica (evident nu integral - la Luceafar am avut si eu aceeasi provocare, doar ca ziceam.. daca Mami o stia, atunci si eu pot - nu o mai stiu toata, dar, daca in copilarie preferatele mele erau primele doua strofe, pe care le stiu de cand eram foarte mica, in fimp, de cate ori ma gandesc la Luceafar, imi vine sa recit partea cu Cercul... :))) „iar eu in lumea mea ma simt, nemurtor si rece” :))) - Asta de prin liceu mi se trage...
Cred ca cel mai tare insa, mi s-a parut prima parte din Scrisoarea III. Stiam partea cu Mircea, desigur, este foarte cunoscuta (cred ca toti o recunosc, cel putin... si celebrrul dialog ce incepe cu ” Tu esti Mircea?”) Dar.. imaginea aceea de la inceput... tare mult imi place... cum se construieste imaginea... cu tarmurile care se leaga unul de celalalt.. Ahh.
Mi-a placut mult sa revad fragmentele pe care le-ai ales. De ”Ce-ti doresc” ma leaga amintiri foarte dragi - in primii doi ani de generala invatatorul nostru facea sezatori cu noi. Ne-a intrerupt 89. Din pacate.
Ce peripetii ai avut la BAC :)))) Vaii.. acum pute rade nu-i asa ? :)))) Si eu am avut la BAC niste aventuri ... Ohoho. La oral am avut cea mai cea comisie.. ieseau toti colegii albi ca varul. Am stat pana seara tarziu in prima zi... de mai aveam putin si ma adunai de pe jos.. ca sa ma reprogrameze in prima tura de a doua zi de dimineata. Ehee ce de amintiri :D.
Totusi. la intrarea in liceu a fost epic... :))) Ca prima data ma gandeam ca imi da sa scriu despre Domnul Trandafir.. cand am vazut Tudor Soimaru :)))))))
Cred ca Eminescu este mai cunoscut pentru valoarea hartiei pe care este tiparit, in ultima vreme.. Ce pot sa zic.
(eu am avut o perioada cand nu am putut citi poezii deloc. uneori nici acum nu pot :)). nu stiu de ce - probabil de la impactul pe care l-a avut facultatea asupra mea... o mare dezamagire, atunci am uitat atat de multe lucruri faine .. in fine :D)
”Pe lângă plopii fără soț” mi-amintește de tata, cu recita el prima strofă glumind cu mama la braț.
ȘtergereCred că fiecare poezie amintită de tine evocă o amintire dragă din copilăria mea. Mi-a plăcut să învăț poeziile cu glas tare, recitându-le cu accent. Îmi plăcea enorm partea aceea cu cotropirea din Scrisoarea III, cum de la vers la vers era mai accelerat, mai ritmat de parcă citeai in ritmul tropotelor de copite.
Bine-nteles că poți râde, și eu râd de pățania mea de la bac. Am avut un ”noroc” atunci...și a mate am nimerit o problemă greșită și până s-au lămurit cei din comisie că e gresită trecuse rea mult timp din examen, timp in care am rezolvat tot pe ciorna si cand a trebuit sa scriu pe foaia de examen am copiat gresit. Am avut un bac cu peripeții.
Si eu am avut o problema sau un ex gresit la mate dar la intrarea in liceu (cel mai tare e ca unii au avut subiectele si au avut rezultate maxime .... stii ca pana la urma se afla - probabil daca nu ar fi fost chestia aia gresita, se dadeau mari si tari cum au luat ei note mari, pe bune :)))).
ȘtergereLa BAC.. Eu am avut primul bac cu mai multe materii (cred ca au fost 7 probe..) cu istorie (aia a Romanilor doua volume de iti rupeau spatele) obligatoriu. Si de mare parioata ce sunt.. am ales geografia. Culmea e ca au schimbat inainte cu vreo doua luni de BAC si ne-am trezit ca avem sinteza... la industrie si alte balarii :)))). In fine...
:D Amintiri...
:*