Sarmisegetuza Regia
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, găzduit de Suzana
Sarmisegetuza Regia
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, găzduit de Suzana
Căutând prin caietul de rețete să știu exact cantitățile necesare pentru dulceața de pere, am găsit o rețetă de brioșe aperitiv cu ciuperci. Nu-mi amintesc să o mai fi făcut vreodată, dar este notată în caietul cu rețetele alea bune, așa că nu se știe, Mi-am zis s-o încerc acum , mai ales că ar fi fost bune să le iau în vacanță pentru micul dejun. S-au dovedit a fi atât de bune, că aproape nu am mai avut ce să pun la pachet. Noroc cu dublarea porției.
ingrediente:
Am încercat să continui seria mea de desene pentru calendarul recreativ Activități de vară. Am ajuns la saptămâna a opta cu tema Vaporaș/Barca sau Balon cu aer cald. Niște bărcuțe am mai reușit eu să desenez cumva, cumva, dar balonul cu aer cald nu se lasă desenat și pace. Voi mai încerca, nu renunț încă, dar între timp vă arăt bărcuțele mele. Unele sunt plecate să plimbe călători nostalgici.
Colorând, mi-am amintit de trucul găsit de Suzana pentru intensificarea culorilor, dar necunoscând exact produsul din tutorial, l-am înlocuit cu o cremă de corp foarte grasă. In desenul cu bărcuțele, am folosit trucul doar pentru contururi. Mai jos sunt testele, pata de culoare mai mică, din stânga este culoarea normală, în dreapta cu creionul înmuiat în cremă. Necesită destul de multă atenție să ai mereu crema pe vârful creionului. Am încercat și să dau întâi cu crema pe foaie si să colorez peste. Diferenta se vede în seturile de trei de pe ultimul si penultimul rând : la albastru este crion normal, pus crema pe foaie si colorat, iar ultima cu creionul înmuiat in crema. La portocaliu, este alta ordine : crema pe foaie, creion normal si creioul înmuiat în cremă.
Dorința de a crește, nerăbdarea de a fi mai mare s-a păstrat până am ajuns la facultate, mai precis până am început să nu mai depind financiar de părinți. Cred că a avut de-a face mai mult cu nevoia de a lua propriile decizii fără a da explicații cuiva sau a cere voie să fac ceva anume. După aceea nu am mai avut dorința aia de a crește. Ba din contră, am rămas mult la ideea că sunt tânără, abia ieșită de pe băncile școlii.
Primul semn că am crescut a fost ca un șoc, când m-au strigat copiii "tanti". Vai, dar ce bătrână m-am simțit! Dar nu asta fusese intenția lor, era un semn de respect pentru adultul cu care interacționau. Nu prea mi-a plăcut apelativul "tanti" și am fost salvată să-l tot aud, datorită profesiei. "Doamna profesoara" a sunat mereu bine în urechile mele.
O siluetă de invidiat nu am avut niciodată, poate doar în copilărie, dar pe atunci nu se purta stilul "scobitoare" ca azi. Arătam bine, împlinită, nu plinuță. Situația s-a schimbat odata cu prima sarcină. Kilogramele suplimentare m-au iubit atât de mult că nu m-au părăsit nici azi. Dietele încercate au fost ca hrana pentru ele. Scăpam de două, se întorceau patru. Dar atât timp cât nu-mi afectau treburile zilnice nu mă mai stresam din pricina lor.
Anii au trecut ca clipele și m-am trezit cu copilul licean care îmi spune: "profele astea de la liceu, babe de 40 de ani..." nu știu ce era mai departe, creierul meu s-a blocat aici, eu fiind bine trecută de vârsta asta. Mi-am dat seama că de-acum ea reprezintă tineretul, dar totuşi, eu baba? Măcar de vârsta a doua!
Anul trecut am reuşit performanţa să-mi sucesc/scrântesc un genunchi dansând la o petrecere. Am descoperit cu ocazia respectivă că mi se macină articulaţiile sau ceva de genul și din acest motiv are loc sa "scape" încheietura, de aici probleme. Oricum e ireparabil. Dar dacă am grijă la efort, atunci e bine. Trebuie doar să nu exagerez nici cu mersul mult, mai ales repede iar scările pot deveni un chin, după cum am descoperit vara aceasta încercând să vizitez câteva obiective turistice. Un traseu montan lejer, nu urcuş, nu mai pot face decât cu ajutor, motiv pentru care mi-am luat și bastonul de drumeţie.
Când plec undeva, oriunde, chiar şi până în oraş, am în geantă câteva pastile: de cap, de alergii, pentru stomac... acum s-au adăugat şi cele pentru durere de genunchi. Am adunat o gentuța de pastile doar în geantă.
Dacă mai pun la socoteală și memoria care începe să mă lase, bastonul și plasa de medicamente, e clar. Vârsta a treia nu doar că se apropie, a dat deja bine peste mine. Dar "baba" încă nu accept să fiu!
Fifi și cozile |
Motan la ghiveci |
Mereu împreună |
Pentru asta era? |
prieteni pe viata |
antrenament |
Liniște, se doarme |
Pozele sunt din arhiva personala
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, găzduit de Suzana