... de pisicute. Mama (cea cu mai mut alb), fiica ( așa cred - cea mică gri) și bunica.
Când am cunoscut proprietarii aveau doar o pisică, puțin cam sălbatică de felul ei, nu stătea la mângâiat, abia se apropia de oameni, doar venea la mâncare și stătea în curtea lor. A făcut anul trecut trei pisoi. Unul a fost adoptat de un băiețel, ceilalți doi, o pisicuță și un motan au rămas în aceeași curte.
Pisicuța cea albă a fost cumva domesticită de domnișoara mea ce mică care reușea mereu s-o prindă și s-o ia în brațe. Anul acesta le-a făcut o surpriză : patru pisoi - unul din păcate cu ceva probleme care nu a supraviețuit. Ceilalți trei i-am surprins plecând la plimbare, cercetănd locurile și întâlnindu-și bunica și unchiul ( apare în ultima poză).
.jpeg)
O frumoasa poveste cu pisici adorabile! ❤ Pleonasm! "Pisica" inseamna si "adorabil". 😊
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru zambete!
Pisicuta si-a aratat increderea in domnisoara ta cea mica. ❤ As zice ca nu-i de ici-colo cand o "salbaticuta" isi alege omul.
Nu știam, dar cu siguranță nu în limba noastro sunt sinonime, așa că voi folosi acest pleonasm și în continuare. Da trei generații de pisici adorabile.
ȘtergerePisicuțele mi se par minunate! Am avut cândva o pisică.
RăspundețiȘtergereȘi mie. Nu îmi place ideea de pisică la bloc, dar la casă o consider indispensabilă.
ȘtergereDragele de ele! Pisicile simt oamenii buni ♥
RăspundețiȘtergereNumai bine Niko draga!
O duminica placuta! ♥
Nu doar pisicile, în general animalele simt oamenii buni. Domșorica asta a mea le are cu îmblânzitul animalelor. Am lăsat-o l mama vreo 2 săptămâni și acolo a domesticit un cățeluș care nu se apropia nicum de mama. Acum îi stă în picioare.
ȘtergereO săptămână cu spor!
Ce drăgălașe sunt!
RăspundețiȘtergereȘi-a luat și fiica mea un alt pisoi, Pablo a plecat de acasă și nu s-a mai întors!
Îmi pare rău de Pablo. Sper că noul pisoiaș să nu mai plece și să vă bucurați de el.
ȘtergereCumva, pisicile contribuie la atribuirea unei note distincte caselor, oamenilor. Nepoții mei din California își amintesc de casa bunicii ”care are pisica Hitler”.
RăspundețiȘtergereToate cele bune!
Ce a făcut acea pisiscă de a primit un așa nume?
ȘtergereȘi mie mi se pare că nu poate fi casa casă fără o pisică în curte.
Ce dragalase pisicute! Avand curte, parca este totusi altceva.
RăspundețiȘtergereAu un spatiu mai mare unde pot colinda!
O saptamana usoara, Niko! ❤️😘
Într-adevăr, atât de adorabile încât te topești de dragul lor, și nici măcar nu sunt ale mele.
ȘtergereLa fel și ție Suzana!
Doamne ce mai ma tineam dupa pisicute cand eram mica :)))))). Mi-a placut sa citesc povestea lor. Cea cu mult alb seamana putin cu motanul nostru Andrei... Dar cat putea fi de bland si bun (si ce mica eram eu....)...
RăspundețiȘtergereAm o mare slabiciune pentru puii de pisica :))))). Ce pacat ca nu ma mai inteleg cu parul de pisica... insa daca as sta la casa, poate as putea sa fac un coltisor si pentru adorabile :)))
pupici!!
Cu siguranță stând la casă, în aer liber s-ar ameliora efectele interacțiunii tale cu părul de pisică.
ȘtergereCe nostime sunt!
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr!
ȘtergereParca am comentat aici, insa cred ca nu am apasat pe publicati.
RăspundețiȘtergerePisicutele astea sunt niste scumpe. Ce bine ca au un spatiu larg pe unde se pot juca!
Mananca iarba obisnuita? Am o prietena cu pisicute si imi spunea ca nu prea consuma asa ceva, desi ar trebui.
Seara frumoasa, draga Niko! ❤️😘
Suzana, tu ai făcut tot ce trebuia, dar bloggerul e bloger și face ce știe el, nu publicase comenentariul tau. Nu știu despre pisicuțele acestea, că nefiind ale mele interactionez mai rar cu ele. Dar motanii mei, chiar și câinii, mănâncă iarba destul de des. Au la dispoziție câtă vor. Măcar de m-ar scăpa de ia.
ȘtergereO săptămână minunată!