Decoct de mere - înlocuitor de zahăr pentru gemuri

 De când am început să fac gemuri și dulcețuri, destinate mai ales vânzării, am fost întrebată de variante fără zahăr, așa că am căutat, m-am documentat și am testat. Unele au avut succes, altele nu prea. Aici a depins mult și fructul folosit (cu murele nu am reușit să fac nimic comestibil). Varianta pe care am găsit-o pentru înlocuirea zahărului a fot aceea de a folosi pectina naturală din mere. Mulți o obțin din suc de mere din comerț, dar cum la vremea respectivă încercam să fac totul cât mai natural, am optat pentru opținerea ei din mere, mai precis, din mere din grădina mea.

O variantă de a obține pectina direct din mere am găsit pe Savori urbane. Trebuie să spun că aici am găsit multe rețete minunate care s-au dovedit a fi exact ce scrie și pe care le-am făcut cu succes. Unele le-am și adaptat după posibilitățile și preferințele mele, dar de câte ori încerc ceva nou, mai întâi caut aici dacă e vreo rețetă care să mă inspire.

Pentru decoctul de mere, baza rețetei este de pe acest site, doar că merele mele sunt mici, eu folosesc mere dulci de vară, mult mai decât cele de plăcintă recomandate și nu se pretează prea ușor pentru toate procedurile de acolo. În plus, merele mele sunt cât se poate de naturale, evit să stropesc cât se poate de mult pe principiul că „pline de chimicale le iau de la piață, măcar din curte să fie mai naturale”. Sper să pot aplica acest principiu cât mai mult timp, deși e din ce în ce mai greu să reziști fără astfel de „ajutoare”. 

Dar să lăsăm discuția asta pentru alt articol și să revenim la decoctul de mere. Cum spuneam, nefiind stropite, merele mele mai au și câte-un musafir și trebuie curățate bine de tot de ce este dăunător (locatari nepostiți, vânătai, etc..) astfel încât de multe ori nu rămâne prea mult dintr-un măr, ceea ce face imposibil, sau mai bine zis neproductiv, să curăț coaja fructelor, motiv pentru care am renunțat la etapa asta și am adaptat rețeta după ceea ce am la dispoziție.

Pentru această rețetă nu am cantități exacte, se folosesc doar mere, apă, și suc de lămâie(helas). Prin urmare, folosiți câte mere doriți, dar preferabil să nu fie cantități mari ca să nu dureze foarte mult timpul de gătire. Din nefericire pentru mine, când am pregătit decoctul acesta nu am fost atentă la cantitatea de mere curățate și am făcut dintr-o cantitate prea mare, motiv pentru care am fiert două zile la el.

După cum spuneam, merele se curăță bine de toate părțile vătămate și se țin în apă cu helas pentru a preveni cât mai mult oxidarea lor. Cum ele plutesc este imposibil să prevenim acest lucru în totalitate, dar măcar cât se poate. Odată curățate și eventual tăiate în bucăți mici, se scot din apa în care au stat și se pun la fiert cu apă cât să le acopere. De preferat să folosiți o cratiță cu baza cât mai largă pentru a nu fi nevoiți să adăugați multă apă. Toată această apă va trebui eliminată mai târziu prin fierbere și cu cât e mai multă, cu atât se fierbe mai mult.

 

După ce s-au înmuiat bine, se oprește focul și se lasă să se răcească. Nu e nevoie să se răcească complet, doar cât să le puteți manevra printr-un storcător sau printr-o sită. Anul acesta am folosit cu succes și în cazul lor storcătorul din dotare.

Din nou alegeți o cratiță cu gura largă în care puneți sucul obținut și fierbeți la foc mic până se îngroașă. Practic, până scade la cel puțin jumătatea nivelului inițial. Cu cât e mai gros cu atât mai puțin veți folosi în gemuri și deci veți fierbe mai puțin și la acestea. În poza din dreapta se vede cât de mult a scăzut, deși încă nu era gata. Se vede lângă lingură cum se alege „apa” care încă mai trebuie eliminată.

Decoctul de mere poate fi folosit imediat, chiar așa fierbinte (ajută să aducem fructele mai repede la punctul de fierbere), dar se poate păstra și pentru mai târziu. Pentru a fi păstrat perioade mai lungi se îmbuteliază fierbinte în borcane sterilizate, preferabil și ele fierbinți, și se păstrează în cămară/beci.

Pentru îmbuteliere eu folosesc borcane de 800 ml, am descoperit că un astfel de borcan poate înlocui cu succes un kg de zahăr în special la gemurile din fructe dulci.

În poza de mai jos borcanul este „supra plin” pentru că l-am folosit imediat, dar vedeți în el textura decoctului, faptul că nu se mai alege apa ca în poza de mai sus.

În primul am în care am făcut decoct de mere, l-am folosit la gemul de prune, a fost cel mai bun din tot ce încercasem și mi-a rămas un borcan de decoct nefolosit. Nu știam cât poate să țină, dar anul următor l-am desfăcut când s-au făcut caisele și am făcut cu el gem de caise fără zahăr.