Reptiland este o expoziție de reptile și pești, pe care am descoperit-o în București întâmplător, datorită statuii reprezentative dintr-un bulevard principal, ceea ce ne-a și determinat să o vizităm. Astfel, cu prima ocazie cu care am ajuns din nou în capitală, ne-am trecut pe listă și acest obiectiv. Spre norocul nostru, ne-am rezolvat treburile rapid, și am ajuns în zona expoziției mult prea devreme, programul de vizitare începând cu ora 10. Cu ocazia aceasta am reușit să vizităm un colț din Herăstrău.
Expoziția are o locație destul de „pitită”. Undeva prin niște clădire de birouri probabil, și sincer fără statuia-reptila aproape fosforescentă, nici nu ne-am fi imagina să fi găsit așa ceva în zona respectivă. Cine s-a ocupat de promovare chiar meritpă felicitări, drumul fiind indicat de lăbuțe pictate pe asfalt și de afișe. Locația în sine te ia un pic prin surpridere, exteriorul nu chiar sugerează o expoziție captivantă. Un alt plus este faptul că se ține cont de persoanele cu dizabilități (inclusiv însoțitorul acestora), aceștia beneficiind de bilete gratuite. Magazinul de suveniruri este dedicat mai mult celor mici, dar cu o ofertă destul de largă de plușur, brelocuri și alte jucărioare tematice. Expoziția de reptile și pești poate fi vizitată în liniște, în ritmul tău. Poți face fotografii cu condiția eliminării blitz-ului.
Acvariile cu reptile și pești sunt bine iluminate, locuitorii acestora având asigurat un habitat propice. Bine-nțeles că există și plancartele cu numele, originea și informații utile despre expozanți. Majoritatea acestora se lasă căutați, spre încântarea celor mici, care râd voios când îi descoperă. Cred că este prima dată când nu am mai pozat și informațiile despre reptile/pești. Am fost în atâtea expoziții/muzee/grădini zoo unde am pozat toate plancartele cu informații și nu cred că am deschis vreodată mai mult de 5 imagine de genul. Prin urmare, am preferat să vizitez ca orice copil și să trăiesc momentul. M-am bucurat să descopăr codițe de reptilă pitite prin crăpăturile din stâncă; sau m-am lăsat uimită de reptila aflată pe creanga din mijlocul acvariului fără să o găsesc în timp ce eu o căutam prin stănci; sau m-am lăsat fascinată de peștișorii fosforescenți. Nu s-au lăsat văzute însă niște broscuțe mari cât o unghie (broscuța albastră) -după spusele îngrijitorilor. Se pare că au doar momente anumite în timpul zilei în care ies din scorburile lor.
Acvariile cu reptile și pești sunt bine iluminate, locuitorii acestora având asigurat un habitat propice. Bine-nțeles că există și plancartele cu numele, originea și informații utile despre expozanți. Majoritatea acestora se lasă căutați, spre încântarea celor mici, care râd voios când îi descoperă. Cred că este prima dată când nu am mai pozat și informațiile despre reptile/pești. Am fost în atâtea expoziții/muzee/grădini zoo unde am pozat toate plancartele cu informații și nu cred că am deschis vreodată mai mult de 5 imagine de genul. Prin urmare, am preferat să vizitez ca orice copil și să trăiesc momentul. M-am bucurat să descopăr codițe de reptilă pitite prin crăpăturile din stâncă; sau m-am lăsat uimită de reptila aflată pe creanga din mijlocul acvariului fără să o găsesc în timp ce eu o căutam prin stănci; sau m-am lăsat fascinată de peștișorii fosforescenți. Nu s-au lăsat văzute însă niște broscuțe mari cât o unghie (broscuța albastră) -după spusele îngrijitorilor. Se pare că au doar momente anumite în timpul zilei în care ies din scorburile lor.
Întreaga experință a fost fascinantă. Aș mai repeta-o, chiar destul de curând, și vă invit și pe voi la un mic tur virtual.
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău,
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare)
și înscrie articolul în tabel”
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău,
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare)
și înscrie articolul în tabel”
Foarte fain! Multumim ca ne-ai luat cu tine ♥ Si mie imi plac evadarile acestea in lumi mai putin cunoscute... Reptilele nu imi plac (mi-e teama de ele, imi repugna sa le ating!) dar sa le privesc, ma fascineaza! Iar pestii exotici, ce sa mai zic! Superbi!
RăspundețiȘtergereSa ai un sfarsit bun de saptamana!
Mă bucur că ți-a plăcut plimbarea virtuală. Apropo de animalele care ne plac. Am admirat mereu șarpele anaconda și chiar ziceam că mi-ar plăcea unul. Dar la prima întalnire în natură cu un șarpe (cred că era de casă dar totuși mai mare) am aruncat sapa cât colo și am fugit.
ȘtergereSper să prind un pic de relaxare adevărată. Mulțumesc la fel!
Pestii si testoasele imi plac, dar partea cu reptile as ocoli-o! Nici la imagini cu ele nu imi place sa ma uit, desi soparlitele de la noi, care sunt inofensive, imi sunt simpatice. Dar la serpi nici de dupa sticla nu imi place sa ma uit.
RăspundețiȘtergereApropo de soparlite, sa iti povestesc cum am aflat ca imi sunt simpatice 🤣🤣🤣🤣. Eram eu o tanara profesoara de vreo 26-27 de ani, si uneori copiii ma puneau la incercare. Intr-o zi, in pauza, eram in curtea scolii si se apropie de mine un grup de copii. Unul avea o soparlita mica si cenusie in mana, si m-a chemat sa o mangai. Iti dai seama cum imi urmareau toti reactia! Primul impuls a fost sa fug departe, dar nu puteam sa ma las invinsa, asa ca m-am apropiat si am atins creatura, cam ezitant. S-a dovedit ca nu era asa de neplacut contactul cum am crezut, avea pielea calda de la mainile copiilor, era blanda si ii placea sa fie mangaiata, copilul o gasise pe undeva si o tinea in casa de multa vreme deja. Asa ca am prins curaj, am luat-o in mana si m-am jucat cu ea, si pe cuvant ca am crescut mult in ochii copiilor dupa intamplarea asta.
Și uite că nu știu de ce. dar nu m-aș atinge de șopârlițe. Sigur din copilărie mi se trage, dar nu știu exact de unde teama de a le atinge. Însă îmi place să le descopăr în astfel de locuri, să le caut unde sunt ascunse și cum se camuflează în peisaj.
ȘtergereCe expozitie interesanta. Sper data viitoare sa se lase si broscutele albastre fotograafiate :D Hihihi.
RăspundețiȘtergereCum se numesc soparlitele alea de pe al noi ... gusteri? Hmmm
Eu am testoase (:D stii deja) si imi plac mult pestisorii - vai sunt unii asa colorati!! Absolut superbi. Imi plac si soparlitele.. De serpi... ma cam abtin :))))))
Mi-au placut mult pozele. :*
Broscuțele albastre sunt minuscule, cât unghia de la degetul mare. Am văzut unele la Zoo în Franța, dar acolo era foarte multe terariul lor că era imposibil să nu fie măcar una afară. Aici, am înțeles de la o doamnă că sunt doar vreo 2-3.
Ștergere